Pretentii civile. Speta. Decizia 208/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 208/CM
Ședința publică din data de 1 aprilie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2246 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți,, G și, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Tulcea, cu sediul în T,-, județul T și intimații pârâțiCURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (stimulente 1.700 lei).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și, luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Cu privire la recursul de față, constată:
Reclamanții, G și au chemat în judecată pârâții Tribunalul Tulcea, Curtea de APEL CONSTANȚA și Ministerul Justiției, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata, către fiecare dintre reclamanți, a sumei de 1.700 lei cu titlu de despăgubiri civile, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea cererii au arătat că, prin Hotărârea nr. 15/2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări indirecte potrivit art. 2 alin. 1 și 2, art. 3 lit. c, art. 8 alin. 3 și art. 9 din nr.OG 137/2000, ca urmare a faptului că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor, cu o vechime în muncă de 0-3 ani; valoarea acestor stimulente a fost de 1.700 lei.
Potrivit art. 21 alin. 1 din nr.OG 137/2000, aprobată și modificată prin Legea nr. 27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare potrivit dreptului comun.
Prin urmare, reclamanții apreciază că sunt îndreptățiți la plata de despăgubiri salariale, rezultate din salarizarea inegală a unor persoane aflate în aceeași situație juridică.
Pârâtul Ministerul Justiției a solicitat prin întâmpinarea depusă la dosar, respingerea cererii formulată de reclamanți întrucât aceste stimulente nu au natura unor drepturi salariale și nu se poate reține încălcarea unor norme constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor.
Prin sentința civilă nr. 2246 din 5 decembrie 2007Tribunalul Tulceaa admis acțiunea și a obligat pârâții către fiecare reclamant la plata sumei de 1.700 lei, cu titlu de despăgubiri civile, actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective.
Pentru a dispune de această manieră, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
Prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că acordarea unor prime pentru magistrați cu vechime cuprinsă între 0-3 ani constituie act de discriminare conform art. 2 alin. 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru pârâți a operat o selecție arbitrară între criteriile de acordare a stimulentelor salariale "cu ocazia sărbătorilor de iarnă" din decembrie 2005, în sensul că s-a considerat prioritar și peremptoriu criteriul vechimii în funcție până la 3 ani a beneficiarilor, în detrimentul criteriilor de performanță profesională.
Acest criteriu exclusivist și discriminatoriu a fost aplicat, însă, numai judecătorilor, nu și celorlalte categorii din personal (nici chiar a personalului din
aparatul Ministerului Justiției asimilat magistraților), fiind vorba de tratamente diferențiate arbitrare și discriminatorii, în funcție de locul de muncă (categorie socio-profesională).
Conform prevederilor nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la liberă alegere a ocupației, la condiții de muncă achitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
La alin. 3 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Față de aceste considerente, Tribunalul Tulceaa admis acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea, în solidar la plata în favoarea reclamanților a despăgubirilor reprezentând echivalentul stimulentelor neacordate în mod discriminatoriu în luna decembrie 2005, în cuantum de 1.700 lei către fiecare reclamant, precum și la actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, potrivit prevederilor art. 1082 din cod civil și art. 161 alin. 4 din Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției care a criticat sentința sub următoarele aspecte:
Prin acordarea stimulentelor, conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/C din 15 decembrie 2005 nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000 și a prevederilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât reclamanții nu beneficiază de un "drept de a fi premiat" ca drept recunoscut și protejat de lege, ci numai de o posibilitate, recunoscută prin lege ordonatorilor de credite, de a acorda premii sau stimulente, în speță cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordinul Ministrului Justiției.
Recurentul mai arată că nu există niciun act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul fiecărui judecător ori al altui salariat din sistem de a primi stimulente; art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 prevede doar modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, fără să instituie norme interne în acest sens.
În opinia recurentului, pentru a putea exista discriminare, ar trebui să existe o recunoaștere a unui drept fundamental ori a unuia dintre drepturile recunoscute de lege.
S-a reținut greșit de către prima instanță că aceste stimulente au fost acordate discriminatoriu, în baza unor criterii subiective și nu s-a făcut dovada existenței unor criterii obiective.
Aceste stimulente nu pot fi incluse în categoria drepturilor salariale ori în cea a premiului anual stabilit prin lege, astfel cum eronat a reținut prima
instanță. Spre deosebire de indemnizația de încadrare lunară brută, salariul de bază ori premiul anual, al căror cuantum este determinat conform legii, acordarea stimulentelor depinde de o serie de factori, între care se numără existența unor sume în fondul cu destinație specială, obiectivele urmărite de Ministerul Justiției în politica de reformare a sistemului judiciar, numărul personalului, calitatea activității desfășurate, criterii de performanță, etc.
Astfel fiind, a arătat recurentul, nu toți judecătorii cu vechime cuprinsă între 0 și trei ani au beneficiat de stimulente, criteriile predominante fiind cele enumerate de art. 4 alin. 1 din Normele interne, dar raportate la o categorie de personal delimitată prin criteriul vechimii în activitate, urmând ca pe viitor să se repartizeze stimulente și pentru alte categorii de personal, neincluse în acest ordin.
Recurentul mai apreciază că soluția este greșită și sub aspectul actualizării sumelor pretinse de reclamanți deoarece, potrivit art. 1088 Cod civil, la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală și nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată.
Prin urmare, dobânda legală este datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare in judecata.
Recursul este nefondat, urmând să fie respins pentruurmătoarele considerente:
Conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 2404/2004 pentru aprobareaNormelor interneprivind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, repartizarea sumelor constituite potrivit art. 1, pentru instanțele judecătorești și instituțiile subordonate Ministerului Justiției se face de către ordonatorul principal de credite (art. 2 alin. 2).
Aceste norme stabileau criteriile obiective de evaluare, respectiv: rezultatele meritorii obținute în activitate; respectarea îndatoririlor prevăzute de lege; calificativele anuale "foarte bine" sau "bine"; complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa sancțiunilor disciplinare.
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor cu o vechime în muncă de 0-3 ani, iar valoarea acestor stimulente a fost de 1.700 lei.
Astfel, singurul criteriu de acordare a stimulentului în valoare de 1.700 lei a fost vechimea în muncă (respectiv, cea cuprinsă între 0 și trei ani), deși criteriul vechimii nu este prevăzut în niciunul dintre actele ce stau la baza acordării de stimulente salariale pentru magistrați.
Ori, pe baza acestui criteriu, au fost dezavantajați ceilalți judecători, cu o vechime mai mare de trei ani, care îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia în egală măsură de financiare.
constituie un drept de natură salarială, chiar dacă potrivit art. 5 din Normă ele nu fac parte din salariul de bază și nu se suportă din fondul de salarii.
Prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut că Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C din 15 decembrie 2005 prin care au fost acordate aceste stimulente, a avut ca unică motivație apropierea sărbătorilor de iarnă și a stabilit un criteriu de preferință pentru una din categoriile socio-profesionale - cea a judecătorilor cu vechime între 0 și 3 ani în acordarea acestor stimulente.
Această preferință a condus la excluderea altei categorii - cea a judecătorilor cu vechime de peste trei ani - de la primirea stimulentelor financiare.
Pe cale de consecință, Colegul Director a reținut că acordarea de stimulente salariale magistraților constituie un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime în activitate între 0 și trei ani nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop.
În speță, discriminarea este nu numai evidentă, ea efectuându-se cu încălcarea în mod direct a dispozițiilor art. 5 din Codul muncii, care instituie principiul egalității de tratament față de toți salariații, ci și lipsită de orice scop legitim.
Constatând că, în cauză, a fost probată acordarea unor drepturi cu o natură asimilată celor salariale, pe criterii care dreptul la un tratament egal și care permit discriminarea în cadrul aceleiași categorii socio-profesionale, acțiunea reclamanților a fost în mod legal și temeinic admisă de către prima instanță.
În ce privește critica referitoare la actualizarea sumelor pretinse de reclamanți, Curtea are în vedere că, potrivit art. 161 alin. 4 din Codul muncii neplata la termen a drepturilor salariale atrage plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului, aceasta fiind o normă specială în raport cu dispozițiile art. 1088 din Codul civil care se referă la "obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare".
Pentru considerentele de mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față, conform dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACRSTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2246 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți,, G și, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Tulcea, cu sediul în T,-, județul T și intimații pârâțiCURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 aprilie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -, Șt.
Red. dec. jud. -/9.04.2008
gref. -
2 ex./10.04.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
