Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2117/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.2117
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B,- bis, sector 1 - prin administrator judiciar B, Bd. - -, - 27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.74 din 13.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, domiciliat în M,-, județ D, -, domiciliat în comuna, sat, județ D, domiciliat în comuna, sat Săhăteni, județ D, domiciliat în M,-,.7,.17, județ D și, domiciliată în M,-, -A,.8, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că, urmare modificării art.36 din Legea nr.85/2006 intervenită prin Legea nr.277/2009 de aprobare a OUG nr.173/2008, cauza a fost repusă pe rol pentru ca, în contradictoriu cu părțile, să fie analizată oportunitatea menținerii măsurii suspendării judecății dispusă anterior acestei modificări sau se impune continuarea judecății - fila 32 dosar recurs.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că din eroare intimatul-reclamant fost citat și la termenul de azi, după formularea cererii de repunere a cauzei pe rol întrucât, așa cum s-a reținut și prin încheierea de ședință din data de 15 aprilie 2009, față de acesta cauza a fost disjunsă la instanța de fond la termenul de judecată din data de 13.01.2009.
Totodată, față de împrejurarea că reclamanții au solicitat judecarea cauzei și în lipsă și având în vedere disp. art.36 din Legea nr.85/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.277/2009 de aprobare a OUG nr.173/2008 ( în sensul că nu se suspendă recursul formulat de debitoare), potrivit cărora constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererile înregistrate pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, -, -, -, - și nr. 3549/120/, reclamanții, și au chemat în judecată pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata unor drepturi salariale cuvenite și neacordate reprezentând suplimentări de C și de Paște și diferența dintre salariul minim pe unitate prevăzut de și cel acordat, pe ultimii 3 ani.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în calitate de salariați ai pârâtei, în afara drepturilor salariale pentru munca prestată, trebuiau să mai beneficieze și de suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, conform dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, acest text de lege regăsindu-se în contractele colective încheiate la nivel de societate pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007și că aceste suplimentări salariale nu le-au fost plătite, motiv pentru care solicită acordarea lor.
Al doilea capăt de cerere privește diferența dintre salariul minim prevăzut de și cel acordat de unitate, unitatea fixând un salariu mult mai mic decât cel cuvenit legal.
Prin întâmpinarea pârâta a solicitat respingerea acțiunii întrucât potrivit Hotărârii nr.14 din 31.03.2003 a Consiliului de Administrație al societății intimate, drepturile bănești prevăzute de art. 168 alin. 1 din CCM, au fost introduse în salariile de bază ale salariaților, respectiv fiecărui salariat i-a fost introdusă suma de 700.000 lei, indexată cu 9,4 %.
A mai arătat pârâta prin întâmpinare că în anul 2004 salariul mediu de bază pe societate a fost de 558 lei, iar în carnetele de muncă ale salariaților a fost operată la data de 31.03.2003 mențiunea " reașezat salariul conform Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 14", că după 31 decembrie 2003 salariile reclamanților nu au fost readuse la nivelul salariului din ianuarie 2003, iar drepturile salariale majorate au fost menținute și pentru anii 2004 - 2007.
Pârâta a mai arătat că admiterea acțiunii formulată de reclamanți ar însemna în fapt acordarea drepturilor prevăzute de art. 168 alin. 1 CCM, pentru a doua oară.
Referitor la capătul al doilea al cererii de chemare în judecată, pârâta arată că pretențiile reclamanților sunt întemeiate pe o interpretare trunchiată a art. 128 din CCM, respectiv prin neluarea în calcul a alin. 6 al acestui articol, care prevede că negocierile salariale se vor desfășura pornind de la un fond convenit printr-un act adițional, acesta fiind parte integrantă a contractului colectiv de muncă că, salariul reclamanților a fost negociat la angajare și reașezat după fiecare majorare a salariului, astfel că pârâta a acordat salariul negociat de salariat și prevăzut în contractul individual de muncă.
La termenul de judecată din data de 23.09.2008, la dosarul nr- s-au conexat cauzele cu nr. -, -, -, - și nr-. La același termen de judecată s-a pus în discuția contradictorie a părților necesitatea efectuării unei expertize tehnice de specialitate. Ambele părți au fost de acord cu efectuarea expertizei, expertiza urmând să stabilească dacă primele de Paște și C au fost incluse sau nu în salariul de bază al petenților pentru anii 2005 - 2007, avându-se în vedere documentele aferente anului 2003, pentru care nu se contestă această operațiune, iar în ipoteza în care nu au fost incluse, să se stabilească cuantumul drepturilor cuvenite, actualizate cu indicele de inflație de la data la care trebuiau acordate și până la data efectuării expertizei, precum și să se verifice dacă reclamanții pe perioada ultimilor 3 ani au primit salariul de bază minim așa cum este prevăzut în la art.128 alin.5 și art. 129 și să se calculeze diferența dintre salariul minim și salariul efectiv acordat pe această perioadă.
La termenul de judecată din data de 16.12.2008 s-a pus în discuția contradictorie a părților excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare. Prin încheierea de ședință, instanța a respins excepția cu motivarea că drepturile solicitate de reclamanți sunt supuse prescripției de 3 ani, termenul fiind prevăzut de dispozițiile art. 283 lit.c din Codul muncii. A fost acordat un termen pentru ca părțile să ia cunoștință de conținutul raportului de expertiză.
La termenul de judecată din data de 13.01.2009 s-a dispus disjungerea pricinii privind pe reclamantul întrucât acesta nu a depus la dosarul cauzei copia carnetului de muncă, motiv pentru care nu i-au fost calculate drepturile prin raportul de expertiză, motiv ce ar duce la tergiversarea nejustificată a soluționării cauzei pentru restul reclamanților.
Instanța a dispus la acel termen disjungerea dosarului nr. 774, în ceea ce îl privește pe reclamantul, acestuia acordându-i-se termen de judecată la data de 27 ianuarie 2009.
Prin sentința civilă nr.74 din 13.01.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte cererile formulate de reclamanți și a obligat pârâta la plata către reclamanți a diferențelor dintre salariul stabilit prin și salariul efectiv plătit conform raportului de expertiză -, astfel: - 27.374 lei, - 26.375 lei, - 16.920 lei, - 22.377 lei și brut și - 12.785 lei, sume brute ce urmează a fi impozitate la sursă la data efectuării plății.
Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea reclamanților privind acordarea suplimentărilor salariale de C și Paște prevăzute de art. 168 alin(1) din și s-a luat act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, referitor la primul capăt de cerere prin care s-a solicitat să se stabilească dacă suplimentele salariale pentru Paște și C au fost incluse în salariul de bază, că din expertiza contabilă rezultă că suplimentele salariale pentru Paște și C au fost incluse în salariul de bază al reclamanților în anul 2003 conform art. 168 alin.1 din, iar în anul 2004 salariile nu au fost readuse la nivelul celor din anul 2003, sumele introduse în salarii în anul 2003 fiind menținute în salariile de bază ale tuturor reclamanților.
Expertul a concluzionat că nu se pot calcula diferențe de drepturi bănești deoarece suplimentările salariale de C și Paște au fost incluse în salariile de bază ale tuturor salariaților.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere,arată instanța de fond că expertul a ajuns la concluzia că pârâta nu a acordat reclamanților salariul minim în conformitate cu prevederile art. 128 alin. 5, 129, anexa 3 și anexa 3 B din la care din anul 2003 sa includă și cuantumul corect al sumei determinate prin răspunsul la obiectivul nr. 1 din expertiză și a calculat aceste diferențe pentru fiecare salariat în parte în sume brute urmând a fi reținute la sursă impozitele legale.
Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, respectiv înscrisuri și expertiză contabilă, prima instanța a reținut că acțiunea este întemeiată numai în parte, doar în privința celui de-al doilea capăt de cerere, întrucât suplimentările salariale de Paște și C au fost introduse în salariul de bază al reclamanților conform Hotărârii nr.14/2003 a Consiliului de Administrație al societății pârâte și carnetelor de muncă ale reclamanților, precum și raportului de expertiză, astfel că a respins primul capăt de cerere și a obligat pârâta la plata către reclamanți suplimentărilor salariale menționate în raportul de expertiză, pentru care nu s-au respectat prevederile art. 128 și 129 din aplicabil.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta, invocând disp.art.304 pct.6 Cod pr.civilă.
Susține recurenta că sumele stabilite prin expertiza contabilă efectuată în cauză nu sunt reale întrucât acesta nu a efectuat calculele pe baza statelor de plată, ci doar a carnetelor de muncă ale reclamanților și că nu a acut în vedere data introducerii acțiunii de către fiecare reclamant în parte, perioada lucrată efectiv și, în raport de acestea, termenul general de prescripție, situație în care s-a ajuns la obligarea la plată a unor sume net superioare celor datorate în realitate dar chiar și celor solicitate prin acțiunea introductivă.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
La data de 31.03.2009 pârâta a formulat și cerere prin care a solicitat să se ia act de faptul că prin sentința comercială nr.1786/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția VII- comercială s-a deschis procedura prev. de Legea nr.85/2006, situație în care cauza de față este suspendată de drept în temeiul art.36 din legea sus-menționată.
La termenul de judecată din 10 iunie 2009, în baza disp.art.36 din Legea nr.85/2006, Curtea a constatat suspendată de drept judecarea cauzei.
La data de 24.09.2009, urmare modificării art.36 din Legea nr-, intervenită prin Legea nr.277/2009 de aprobare OUG nr.173/2008, cauza a fost repusă pe rol pentru ca în contradictoriu cu părțile să se analizeze oportunitatea menținerii măsurii suspendării judecății dispuse anterior acestei modificări legislative sau se impune continuarea judecății.
Instanța, față de modificarea conținutului art. 36 din legea mai sus menționată, potrivit căreia nu este supusă suspendării calea de atac promovată de debitoare, a apreciat ca dosarul este în stare de judecată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea constată ca recursul formulat este nefondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Prin cererile înregistrate pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, -, -, -, - și nr. 3549/120/, reclamanții, și au chemat în judecată pârâta SC SA ( SC SA), solicitând ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata unor drepturi salariale cuvenite și neacordate reprezentând suplimentări de C și de Paște și diferența dintre salariul minim pe unitate prevăzut de și cel acordat, pe ultimii 3 ani.
Prin motivele de recurs formulate, pârâta -recurentă s-a declarat nemulțumită de modalitatea în care a fost efectuată expertiza judiciară contabilă în fața instanței de fond, solicitând casarea cu trimitere a acestei cauze în vederea refacerii acestei probe.
În acest sens Curtea reține că în ședința publică din data de 23 septembrie 2008 tribunalul a încuviințat efectuarea unei expertize în specialitatea contabilitate, la solicitarea pârâtei - recurente, cu obiectivele solicitate de aceasta.
Raportul de expertiza a fost depus la dosarul cauzei la termenul din data de 16 decembrie 2008, când instanța a acordat termen părților să ia cunoștință de conținutul acestuia, pentru data de 13 ianuarie 2009.
Din verificarea practicalei sentinței pronunțate de Tribunalul Dâmbovița la data de 13 ianuarie 2009, Curtea reține că, deși prezent în instanță, reprezentantul societății -recurente nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză depus la termenul anterior. Mai mult, în concluziile sale orale, consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă, a solicitat admiterea celui de al doilea capăt de cerere, conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 212.pr.civ. daca instanța nu este lămurită prin expertiza făcută poate dispune întregirea expertizei sau o noua expertiză, expertiza contrarie putând a fi cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării.
Față și de prevederile art. 108 alin. 3.pr.civ. Curtea reține că neinvocarea nulității raportului de expertiză la prima zi de înfățișare după depunere și înainte de a se fi pus concluzii pe fond, atrage sancțiunea decăderii (în acest sens este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2197/2006 ).
În consecință, recurenta-pârâtă nu putea să supună direct, pentru prima dată, examinării instanței de recurs nemulțumirile sale față de lucrarea întocmită la instanța de fond în condițiile în care în fața acestei instanțe a solicitat omologarea acestei lucrări în ceea ce privește capătul doi de cerere și nu a formulat obiecțiuni referitor la modalitatea de efectuare a acestei lucrări.
Nici motivul de recurs prin care se afirmă că expertul nu a respectat termenul general de prescripție nu poate fi primit, în condițiile în care chiar în cuprinsul lucrării (fila 133 dosar de fond) se arată că de vreme ce " acțiunea a fost înregistrată la organele judecătorești la data de 09.04.2008, pe cale de consecință eventualele drepturi se vor calcula începând cu data de 01.04.2005, pentru ultimii 3 ani pentru toți reclamanții".
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 312.pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul formulat ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SA, cu sediul în B,- bis, sector 1 - prin administrator judiciar B, Bd. - -, - 27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.74 din 13.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, domiciliat în M,-, județ D, -, domiciliat în comuna, sat, județ D, domiciliat în comuna, sat Săhăteni, județ D, domiciliat în M,-,.7,.17, județ D și, domiciliată în M,-, -A,.8, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
/FA
4 ex. - 10.12.2009
Trib.D nr-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
