Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2115/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 2115
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâta - -, cu sediul în B,- bis, sector 1- prin administrator judiciar INSOLVENCY B,-, -7,.4, sector 3 și reclamanții și -, ambii cu domiciliul ales la cabinet avocatură - Târgoviște, str.- -,.2..5, județ D, împotriva sentinței civile nr. 257 din 3 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în M, str.-.-, nr.18, -.C,.2,.5, județ D, domiciliată în M,-, -A,.3,.15, județ D, domiciliată în M, str.-.-, nr.27, județ D, -, domiciliat în M,-,.2,.35, județ D, domiciliată în M, str.-.-, nr.30, -.A,.2,.11, județ D, --, domiciliată în M, str.-.-, nr.18, -.3,.10, județ D și, cu domiciliul ales la Cabinet avocatură - comuna, nr.138, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că, urmare a modificării art.36 din Legea nr.85/2006 intervenită prin Legea nr.277/2009 de aprobare a OUG nr.173/2008, cauza a fost repusă pe rol pentru ca, în contradictoriu cu părțile, să fie analizată oportunitatea menținerii măsurii suspendării judecății dispusă anterior acestei modificări sau se impune continuarea judecății - fila 54 dosar recurs.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că cauza este în stare de judecată și având în vedere disp. art.36 din Legea nr.85/2006 intervenită prin Legea nr.277/2009 de aprobare a OUG nr.173/2008, după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursurilor civile de față, reține următoarele:
Prin acțiunile înregistrate pe rolul Tribunalul Dâmbovița sub nr-, -, -, -, -, -, - reclamanții, -, -, în contradictoriu cu pârâta - -, au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata unor drepturi salariale cuvenite și neacordate reprezentând suplimentări salariale de C și de Paști și diferența dintre salariul minim pe unitate prevăzut de și cel acordat, pe ultimii 3 ani.
Motivând cererea, reclamanții au arătat că în calitate de salariați ai pârâtei, în afara drepturilor salariale pentru munca prestată, trebuiau să mai beneficieze și de suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, conform dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă pe ramură, că acest text de lege se regăsește în contractele colective încheiate la nivel de societate pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007 și că aceste suplimentări salariale nu le-au fost plătite, motiv pentru care solicită acordarea lor.
- doilea capăt de cerere privește diferența dintre salariul minim prevăzut de și cel acordat de unitate aceasta fixând un salariu mult mai mic decât cel cuvenit legal.
În drept au fost invocate de reclamanți prevederile art. 128, 129, 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă, 161, 166,282, 283 și 285 - 291 din Codul Muncii și s-a solicitat, potrivit art. 242 Cod procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți invocând excepția tardivității introducerii acțiunii, întrucât în cauză sunt aplicabile prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, cererile de chemare în judecată în vederea soluționării unui conflict de muncă putând fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului de muncă ori a unor alte clauze ale acestuia.
Cu privire la drepturile bănești pretinse de reclamanți, pârâta apreciază că nici pe fondul cauzei acțiunea nu este întemeiată, întrucât potrivit Hotărârii nr. 14 din 31.03.2003 a Consiliului de Administrație al societății intimate, drepturile bănești prevăzute de art. 168 alin. 1 din CCM, au fost introduse în salariile de bază ale salariaților, respectiv fiecărui salariat i-a fost introdusă suma de 700.000 lei, indexată cu 9,4 %.
A mai arătat că, în anul 2004, salariul mediu de bază pe societate a fost de 558 lei, iar în carnetele de muncă ale salariaților a fost operată la data de 31.03.2003 mențiunea " reașezat salariul conform Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 14",că după 31 decembrie 2003 salariile reclamanților nu au fost readuse la nivelul salariului din ianuarie 2003, iar drepturile salariale majorate au fost menținute și pentru anii 2004 - 2007.
Pârâta mai arată că admiterea acțiunii formulată de reclamanți ar însemna în fapt acordarea drepturilor prevăzute de art. 168 alin. 1 CCM, pentru a doua oară.
Referitor la capătul al doilea al cererii de chemare în judecată, pârâta arată că pretențiile reclamanților sunt întemeiate pe o interpretare trunchiată a art. 128 din CCM, respectiv prin neluarea în calcul a alin. 6 al acestui articol, care prevede că negocierile salariale se vor desfășura pornind de la un fond convenit printr-un act adițional, acesta fiind parte integrantă a contractului colectiv de muncă, că, salariul reclamanților a fost negociat la angajare și reașezat după fiecare majorare a salariului, astfel că pârâta a acordat salariul negociat de salariați și prevăzut în contractul individual de muncă.
S-au depus la dosar în copie, conform opisului o serie de înscrisuri de către pârâtă.
La termenul de judecată din 16.09.2008 la dosarul nr- s-au conexat cauzele cu numerele menționate mai sus, apreciindu-se îndeplinite art. 164 Cod proc civ.
Tribunalul respins excepția tardivității introducerii acțiunii motivat de faptul că obiectul cererii îl reprezintă drepturi salariale, fiind incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, care stabilesc că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
S-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză întocmit de către expertul, la care s-au au formulat obiecțiuni, în sensul de a ține cont de indexările existente pe perioada 2004-2007, precum și calcularea eventualelor drepturi pentru reclamanta - al cărei carnet de muncă s-a aflat în dosarul nr. -, conexat la prezenta cauză.
S-a mai solicitat completarea raportului de expertiză în sensul calculării eventualelor drepturi salariale și pentru reclamanta al cărui carnet de muncă nu exista la dosarul cauzei la data efectuării expertizei pentru ceilalți reclamanți.
Nu s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză astfel completat.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri și expertiză contabilă administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 257 din 3 februarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte acțiunea și în consecință obligat pârâta la plata către reclamanți a drepturilor salariale constând în diferența de prime de Paști și C neacordate precum și în diferența dintre salariul minim acordat și cel prevăzut de pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererilor în raport de perioada lucrată de fiecare, în cuantumul stabilit de expert în cuprinsul raportului de expertiză refăcut și completat.
Totodată, a obligat pârâta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamanții și, câte 500 lei către fiecare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că din expertiza contabilă rezultă că suplimentele salariale pentru Paști și C au fost incluse în salariul de bază al reclamanților până în anul 2003 conform art. 168 alin.1 din, iar în anul 2004 salariile nu au fost readuse la nivelul celor din anul 2003, sumele introduse în salarii în anul 2003 fiind menținute în salariile de bază ale tuturor reclamanților, însă sumele astfel incluse acoperă parțial cuantumul a două salarii medii de bază pe societate în 2004, expertul calculând diferențe pentru fiecare reclamant.
Cu privire la capătul doi de cerere expertul a ajuns la concluzia că pârâta nu a acordat reclamanților salariul minim în conformitate cu prevederile art. 128 alin. 5 art. 129, anexa 3 și anexa 3 B din care, din anul 2003, sa includă și cuantumul corect al sumei determinate prin răspunsul la obiectivul nr. 1 din expertiză și a calculat aceste diferențe pentru fiecare salariat în parte în sume brute urmând a fi reținute la sursă impozitele legale, dar și în sume nete.
Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, respectiv înscrisuri și expertiză contabilă, instanța a reținut că acțiunea este întemeiată numai în parte, întrucât suplimentările salariale de Paști și C au fost introduse în salariul de bază al reclamanților conform Hotărârii nr. 14/2003 a Consiliului de Administrație al societății pârâte și carnetelor de muncă ale reclamanților, însă nu acoperă în totalitate cuantumul a două salarii medii de bază, precum și raportului de expertiză, urmând a fi obligată pârâta la plata către reclamanți diferențelor salariale menționate în raportul de expertiză, pentru care nu s-au respectat prevederile art. 128 și 129 din aplicabil și art. 168 din.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs pârâta - - și reclamanții și, în baza art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Recurenta - a criticat faptul că instanța de fond a respins excepția tardivității întemeiată pe art. 283 alin.1 lit. e din Codul Muncii, deși dreptul la prime nu este de natură salarială, astfel încât termenul de prescripție aplicabil să fie de 3 ani. Dimpotrivă, unitatea recurentă a apreciat că în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni, instituit de Codul Muncii prin art. 283 alin.1 lit. e privind executarea clauzelor CCM.
Pe fondul cauzei, s-a apreciat că obligarea societății recurente la plata primelor prevăzute de art. 168 din CCM nu este legală, având în vedere faptul că prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 14/2003 a acestei societăți, drepturile salariale solicitate au fost incluse în salariile de bază ale reclamanților, fiind exclusă acordarea acestora pe viitor.
În același sens, recurenta s-a prevalat de disp.art. 176 alin.4 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, care stipulează acordarea acestor suplimentări salariale, în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lor în salariul de bază. Or, în cauză, unitatea recurentă consideră că aceste sporuri nu mai pot fi acordate din momentul introducerii lor în salariul de bază, începând cu anul 2003.
Aceeași recurentă, a criticat expertiza efectuată în cauză învederând că suferă de grave erori de calcul cu privire la diferențele salariale dintre salariile efectiv acordate și cele pe care reclamanții trebuiau să le primească.
Reclamanții au criticat aceeași sentință pe considerentul că, cheltuielile de judecată efectuate cu ocazia judecării în fond a cauzei, au fost acordate de către prima instanță diminuate. Se apreciază că instanța de fond a redus eronat cheltuielile de judecată acordate și că această decizie nu a fost motivată de către instanța de fond.
În recurs, nu au fost formulate probe noi, dar la data de 30.03.2009, recurenta - - a formulat cerere de suspendare a cauzei, aceasta fiind prorogată până la termenul din 10.11.2009, când a căzut în desuetudine, cauza rămânând în pronunțare pe fond.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr.civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Din expertiza contabilă efectuată în fața instanței de fond rezultă că suplimentele salariale pentru Paști și C au fost incluse în salariul de bază al reclamanților până în anul 2003, conform art. 168 alin.1 din, iar în anul 2004 salariile nu au fost readuse la nivelul celor din anul 2003, sumele introduse în salarii în anul 2003 fiind menținute în salariile de bază ale tuturor reclamanților, însă sumele astfel incluse acoperă parțial cuantumul a două salarii medii de bază pe societate din anul 2004, expertul calculând diferențe pentru fiecare reclamant.
Unitatea recurentă a avut posibilitatea să ridice obiecțiuni la expertiză în fața instanței de fond. De altfel, aceasta nu a precizat care sunt erorile grave de calcul pentru fiecare reclamant în parte.
În ceea ce privește excepția tardivității invocată de către unitatea recurentă, Curtea constată că aceasta este nefondată întrucât sporurile solicitate reprezintă drepturi salariale în sensul art. 283 alin.1 lit. c Codul Muncii și de aceea în cauză nu este aplicabil termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii.
În ceea ce privește critica reclamanților privind reducerea cheltuielilor de judecată, Curtea constată că acest motiv de recurs nu este întemeiat având în vedere că acțiunea acestora a fost admisă în parte, fiind aplicabile în speță art. 274 rap. la art. 276 Cod pr. civilă.
Așa fiind, în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează să respingă ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta - -, cu sediul în B,- bis, sector 1- prin administrator judiciar INSOLVENCY B,-, -7,.4, sector 3 și reclamanții și -, ambii cu domiciliul ales la cabinet avocatură - Târgoviște, str.- -,.2..5, județ D, împotriva sentinței civile nr.257/3.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în M, str.-.-, nr.18, -.C,.2,.5, județ D, domiciliată în M,-, -A,.3,.15, județ D, domiciliată în M, str.-.-, nr.27, județ D, -, domiciliat în M,-,.2,.35, județ D, domiciliată în M, str.-.-, nr.30, -.A,.2,.11, județ D, --, domiciliată în M, str.-.-, nr.18, -.3,.10, județ D și, cu domiciliul ales la Cabinet avocatură - comuna, nr.138, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - - -- - -
Fiind în concediu medical
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier
Tehnored. CP/SȘ
12 ex./09.12.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
