Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4756/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3308/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4756/
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.2248 din 11 iunie 2008, pronunțată de pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul București,Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Consiliul Superior al Magistraturii și expert Consiliul Nașional pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect - drepturi bănești, majorarea salariului cu 14%, 2% și 10%.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
După pronunțarea soluției se prezintă salariatul serviciului arhivă și atașează la dosar cerere formulată de intimatul pârât Consiliul Superior al Magistraturii,de amânare a cauzei pentru a formula întâmpinare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 2248/11.06.2008 a Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, s-a dispus, printre altele, admiterea acțiunii formulată de reclamantul și obligarea pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul București să majoreze salariul reclamantului cu 14% începând cu 01.01.2007, cu 2% începând cu 01.04.2007 și respectiv cu 10% începând cu 01.10.2007, precum și pe viitor până la încetarea raporturilor de muncă, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație.
Totodată, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor menționate.
În final, s-a dispus obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de DGFP T, au declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii;
- instanța a acordat reclamantului creșterile salariale (indexările) prevăzute de OG nr. 6/2007, în procente mai mari decât cele prevăzute de acest act normativ și în condițiile în care reclamantul nu face parte din categoria profesională a funcționarilor publici, la care face trimitere ordonanța amintită;
- trebuie avut în vedere și faptul că prin Decizia nr. 821/03.07.2008 a Curții Constituționale, obligatorie potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 din OG nr. 137/2000, statuându-se că sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative;
- pe cale de consecință, se impune admiterea recursului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alin. 1 teza I și art. 304 pct. 9. proced. civ. făcând aplicațiunea corespunzătoare în cauză a dispozițiilor art. 304/1 proced. civ. (ce permit examinarea pricinii sub toate aspectele de către instanța de control judiciar), Curtea va admite recursurile și va modifica sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul deciziei, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În mod greșit Tribunalul a dispus obligarea pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul București să majoreze salariul intimatului-reclamant cu 14% începând cu 01.01.2007, cu 2% începând cu 01.04.2007 și respectiv cu 10% începând cu 01.10.2007, precum și pe viitor până la încetarea raporturilor de muncă, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație.
De asemenea, eronat s-au admis și capetele de cerere accesorii referitoare la alocarea fondurilor necesare plății sumelor acordate prin hotărâre și respectiv la efectuarea modificărilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Acest mod de soluționare a pricinii este nelegal și netemeinic, așa cum se va demonstra mai jos.
Intimatul-persoană fizică are calitatea de magistrat, funcționând ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4
Prin acțiune, a solicitat să i se plătească majorările salariale acordate altor categorii profesionale din sistemul bugetar prin mai multe ordonanțe de guvern intrate în vigoare în cursul anului 2007, susținând că magistrații nu au beneficiat de aceste drepturi bănești, fiind discriminați în acest fel față de personalul bugetar căruia i s-au achitat aceste creșteri salariale (indexări).
Pretențiile deduse judecății nu pot fi însă primite, întrucât prin mai multe decizii ale Curții Constituționale (cele având nr. 818, 819, 820 și 821 din 03.07.2008), care sunt generale și obligatorii conform art. 31 din Legea nr. 47/1992, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 din OG nr. 137/2000, statuându-se că sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Dispozițiile acestor decizii ale Curții Constituționale sunt întrutotul aplicabile și în speță, întrucât autorul acțiunii afirmă că situația discriminatorie în care susține că se află a fost creată prin acte normative cu putere de lege (ordonanțe ale Guvernului României). Or, date fiind considerentele și dispozitivul deciziilor respective, nici o instanță de judecată nu este îndreptățită să considere discriminatorii acte normative cu putere de lege și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Aceasta înseamnă că în situații precum cea din prezenta cauză, instanța este împiedicată să constate existența discriminării.
Neexistând discriminare, nu pot fi luate nici nu fel de măsuri dintre cele prevăzute de art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 republicată, respectiv de a acorda despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare. Așa fiind, apare ca neîntemeiată pretenția de obligare a pârâților la plata majorărilor salariale solicitate prin acțiune
În același sens, trebuie avută în vedere și Decizia nr. 1325/04.12.2008 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că "dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative."
În raport de conținutul explicit al considerentelor și dispozitivului Deciziei nr. 1325/04.12.2008 a Curții Constituționale, înseamnă că într-o situație precum cea din speță, nici o instanță de judecată din România nu este îndreptățită să procedeze la crearea de norme pe cale judiciară sau la aplicarea unor dispoziții cuprinse în alte acte normative, pentru a acorda drepturi salariale categoriilor profesionale în privința cărora nu există un text legal expres care să le confere atare drepturi. Rezultă că intimatul-reclamant nu este îndreptățit să i se achite sumele de bani pretinse prin cererea de chemare în judecată.
Așa fiind, capătul de cerere principal al acțiunii apare ca neîntemeiat, la fel urmând a fi considerate și pretențiile accesorii, ținând seama de faptul că întotdeauna accesoriul urmează soarta principalului, regulă de drept exprimată în adagiul latin "accesorium sequitur principalem".
În raport de toate cele ce preced, este necesară admiterea recursului și modificarea parțială a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate în integralitatea ei.
Vor fi menținute acele dispoziții ale sentinței care nu au fost criticate în motivarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de DGFP T, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și expert Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, împotriva sentinței civile nr. 2248/11.06.2008 a Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./23.07.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
