Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 877/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 877/
Ședința publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de ii, și, toți cu domiciliul ales în M-C,-, județul H împotriva sentinței civile nr. 38 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă pentru pârâtul intimat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M, consilier juridic, lipsă restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Sa făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar pârâtul intimat Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus la dosar prin registratura instanței la data de 13 aprilie 2009, întâmpinare.
Reprezentanta pârâtului intimat depune la dosar delegația de reprezentare și declară că nu mai are alte cereri.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
Prin sentința nr.38/29.10.2008 Curtea de Apel Târgu M, cu majoritate de voturi, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Direcției Generale a Finanțelor Publice
A respins acțiunea civilă formulată de, și, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27 martie 2008 la Tribunalul Harghita, reclamantele, și,au solicitat în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M, Ministerul Public, Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ca prin hotărâre judecătorească:
- să fie obligați pârâții la calcularea și plata sporului de lucru la calculator, respectiv 15% din salarul de bază brut, începând cu data de 1 aprilie 2005 și în continuare, cu aplicarea reactualizării în funcție de indicele de inflație;
- să fie efectuate mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale ilor;
- să fie obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate;
- să fie obligați pârâții la acordarea unui număr de 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data de 1 aprilie 2005 și în continuare.
În motivarea acțiunii, ii au arătat că sunt discriminați față de alte categorii de salariați prin nerecunoașterea drepturilor solicitate. De asemenea, lucrând în condiții vătămătoare, au dreptul la un concediu de odihnă suplimentar, conform prevederilor art. 142 din Codul Muncii.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ilor, arătând că pentru lucrul la calculator ii beneficiază de sporul de 15% pentru condiții vătămătoare, care nu poate fi acordat de două ori. Prin întâmpinare, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice H au invocat, totodată excepția lipsei calității lor procesuale pasive.
De asemenea, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând ca în cazul în care se va admite cererea reclamantelor, să se dispună prin aceeași hotărâre ca Ministerul Economiei și Finanțelor să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantelor, invocând faptul că potrivit prevederilor Legii nr. 304/2004 activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, iar Ministerul Public, în calitate de ordonator principal de credite, este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Prin încheierea civilă din 26 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr- s-a dispus în temeiul art. II din nr.OUG 75/2008 scoaterea de pe rol a dosarului și înaintarea acestuia spre competentă soluționare la Curtea de Apel Târgu -
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut în primul rând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Direcției Generale a Finanțelor Publice H, ca fiind neîntemeiată.
În acest sens trebuie avut în vedere faptul că potrivit Legii nr. 500/2002, a G nr.208/2005 și a G nr.386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor, este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.1 din G nr. 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
În consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice H, ca instituție aflată în subordinea Guvernului și care este implicată în activitatea de alocare a fondurilor necesare plății drepturilor solicitate de i, au calitate procesuală pasivă în cauză.
Cu privire la fondul cauzei, instanța reține că reclamantele, care îndeplinesc funcția de grefe la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, (unități bugetare, care sunt finanțate de la bugetul de stat), raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art. 1 și art. 295 alin. 2 din acest cod.
În ceea ce privește stabilirea existenței sau inexistenței discriminării ilor, prin neacordarea sporului de lucru la calculator, respectiv 15% din salarul de bază brut, instanța urmează să cerceteze situația în care se află ii în raport cu alte categorii socio-profesionale, tratamentele care se aplică acestora, justificările și criteriile tratamentelor diferențiate. Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în Oficial al Comunităților Europene nr. L 303 din 2 decembrie 2000), în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
În speță, este fără putință de tăgadă apartenența reclamantelor la personalul din unitățile de justiție (unități bugetare), aceștia lucrând în condiții vătămătoare și beneficiind de sporul prevăzut de art. 22 din nr.OG 8/2007.
Reclamantele au invocat discriminarea lor față de personalul Ministerului Justiției și cel al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin neacordarea sporului de lucru la calculator (în cuantum de 15% din salariul de bază brut).
Însă, personalul din aceste unități beneficiază doar de sporul de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, conform art. 22 din nr.OG 8/2007, spor de care beneficiază și reclamantele în temeiul acelorași prevederi legale, neexistând nici un temei legal pentru acordarea sporului distinct pentru lucrul la calculator.
Ca atare, instanța reține că în sistemul instituțiilor și unităților din justiție nu se acordă sporul pentru lucrul la calculator de 15% din salariul de bază brut, astfel încât nu există o situație de discriminare a ilor, nefiind în discuție o diferență de tratament cu încălcarea principiului egalității de tratament în salarizare, contrar art. 1-4, art. 27 alin.1 din nr.OG 137/2000.
În ceea ce privește capătul de cerere, privind acordarea unui concediu suplimentar anual de 3 zile, instanța apreciază că acesta este nefondat.
Sub acest aspect trebuie precizat că potrivit prevederilor art. 140 și art. 142 din Codul muncii, durata concediului de odihnă anual de bază este stabilit la minim 20 de zile lucrătoare, la care se pot adăuga 3 zile suplimentare de concediu.
În cazul personalului auxiliar de specialitate concediul anual de odihnă este reglementat prin lege specială. Astfel prin art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 s-a stabilit că durata anuală a concediilor de odihnă este de 30 de zile lucrătoare, fiind prevăzută deci o durată a concediului de odihnă mai mare decât cea reglementată de Codul Muncii.
Este evident că norma specială (art. 65 alin.1 din Legea nr. 567/2004) derogă de la norma generală (art. 140 și art. 142 din Codul muncii ), astfel încât ii nu pot beneficia decât de prevederile legii speciale.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, având în vedere că aceasta poate fi formulată ori de câte ori partea care ar cădea în pretenții, ar avea posibilitatea să solicite de la o altă persoană despăgubiri pentru dreptul pe care l-a pierdut, respectiv pentru obligația ce a fost stabilită în sarcina sa prin hotărâre judecătorească, însă în speță cererea principală s-a respins și prin urmare, pârâtul nu a pierdut procesul, instanța apreciază că se impune respingerea ca lipsită de obiect a cererii de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantele, și, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii introductive, astfel cum a fost formulată.
În motivele recursului reclamantele au arătat că au solicitat obligarea în solidar a pârâților la plata unor drepturi, constând din sporul de lucru la calculat, respectiv 15% din salariul de bază brut, pe perioada 01.04.2005 până la zi, precum și în continuare, sume care să fie actualizate în raport de rata inflației existentă la data plății efective a sumelor datorate; obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu M să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă; obligarea pârâtului MEF la alocarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate; acordarea unui număr de 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu 01.04.2005 până la zi, precum și în continuare.
Au fost invocate prevederile art.304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă și 3041Cod procedură civilă.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a respins acțiunea civilă a reclamantelor - personal auxiliar de specialitate și în ce privește acordarea unor drepturi privind sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut pe perioada 01.04.2005 până la zi, precum și în continuare, sume ce urmează a fi actualizate în raport de rata inflației existentă la data plății efectiv a sumei datorate; respingerea obligării Parchetului de lângă Curtea de Apel Târgu M să efectueze mențiunile corespunzătoare în carentele de muncă, obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate; și acordarea unui număr de 3 zile în plus la concediul de odihnă începând cu data de 01.04.2005 până la zi, precum și în continuare.
Astfel, în această situație se reține corect că reclamantele ca personal în unitățile de justiție invocând discriminarea beneficiază de sporul prev. de art. 22 din nr.OG 8/2007, pentru condițiile vătămătoare, neexistând temei legal pentru acordarea unui spor distinct pentru lucrul la calculator.
Deși, au invocat Directivele 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă, tratament ce trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu neapărat în situații similare.
De asemenea, se menține și respingerea acordării unui concediu suplimentar de 3 zile, având în vedere în primul rând că personalul auxiliar de s3pxcialiatate, concediul anual de odihnă al acestora, este reglementat de lege specială, iar prin art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, s-a stabilit expres că durata anuală a concediilor de odihnă este de 30 de zile lucrătoare.
Așa cum este stabilit de Codul muncii și anume - art. 140 și 142 Codul muncii, durata concediului de odihnă pentru ii-recurenți este mai mare, deoarece această durară este stabilită ca normă specială, respectiv prin art. 65 alin.1 din Legea nr. 567/2004.
De asemenea, se reține și reglementările art.1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicat și completat, din care reiese în mod clar, că prevederile contractului de muncă nu sunt incidente în privința personalului auxiliar de specialitate și deci nu sunt aplicabile nici magistraților.
Față de cele arătate în cauză, Curtea, constată că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și 3041Cod procedură civilă și cum nu sunt nici motive de ordine publică dintre cele prevăzute de art.306 Cod procedură civilă, recursul reclamantelor se apreciază a fi nefondat și va fi respins ca atare, în condițiile art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele, și, toate cu domiciliul ales în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.38/29 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.L:
2 exp./ 05.06.2009
Jud.fond., Fl.
Asist.jud., C-tin -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
