Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1019/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1019
Ședința publică din data de 13 mai 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Elena
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.1166 din 18 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în V de M, Gh. -, nr. 2, județ P, și pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu sediul în P,str. -, nr. 1A, județ P și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, sector 1,--3 și pârâții chemați în garanție Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B, sector 5,-, P cu sediul în P,-, județul P, în numele Ministerului Economiei Și Finanțelor.
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns intimatul pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova reprezentat de consilier juridic, conform împuternicirii depusă la dosar, lipsind recurentul pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimații reclamanți, și, intimații pârâți chemați în garanție Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice în numele Ministerului Economiei și Finanțelor și intimatul pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care,
Consilier juridic pentru intimații pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Consilier juridic pentru intimații pârâți, solicită admiterea recursului formulat de recurentul pârât.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin actiunea inregistrata sub nr.5434/04.09.2007 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantii -, au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public - Parchetul De Pe Lângă Înalta Curte de Casatie și Justiție, Parchetul De Pe Lângă Tribunalul Prahova și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate discriminarea la care sunt supuși în ceea ce privește sporul de risc și suprasolicitare de 50%, obligarea pârâților să înlăture această discriminare, să le achite sumele corespunzătoare sporului de risc și suprasolicitare de 50% calculat la salariul de bază începând cu 01.01.2003 și în continuare, pe tot parcursul exercitării funcției de magistrați, plata actualizată a acestor sume prin aplicarea ratei inflației de la 01.01.2003 și până la plata efectivă, la plata dobânzilor legale pentru sumele restante începând cu 01.01.2003 și până la plata efectivă și obligarea pârâților să efectueze mențiunile corepsunzătoare în cărtțle de muncă.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în calitate de magistrați sunt discriminați în raport de alte categorii de salariați din sistemul bugetar, respectiv polițiști, funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, personal contractual din cadrul Ministerului Agricol, Pădurilor și Dezvltare Rurală, în ceea ce privește acordarea sporului de risc și suprasolicitare de 50% în condițiile în care aceste din urmă categorii de salariați încasează asemenea sporuri, spre deosebire de magistrați care, inițial, au beneficiat de aceste drepturi înlăturate în mod abuziv printr-o ordonanță care nu poate avea aceleași efecte juridice ca și legea și care, la rândul lor, prestează o activitate în aceleași condiții de risc și suprasolicitare ca și celelalte categorii de salariați sus-menționați.
Pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile necompetenței materiale a instanței și a prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2003 - august 2004, solicitând și respingerea acțiunii, în condițiile în care prezenta cauză se soluționează potrivit dreptului comun și nu ca litigiu de muncă, iar dreptul la acțiune pentru perioada sus-menționată s-a prescris, astfel încât drepturile solicitate de către reclamanți au fost abrogate prin OG 83/2000.
Totodată, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție a formulat o cerere de chemare în garanție, solicitând obligarea pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor - în calitate de chemat în garanție, să includă în urma rectificării bugetului Ministerului public pe anul 2007 și să aloce sumele necesare pentru plata drepturilor salariale solicitate de reclamanți, în favoarea Ministerului Public.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finațelor prin DGFP P, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în condițiile în care nu are niciun raport juridic de muncă cu reclamanți și nici calitatea de ordonator principal de credite, solicitând respingerea acțiunii atât timp cât reclamanții nu au dreptul la pretențiile solicitate.
In ședința publică din 18.09.2007, instanța de fond a respins excepția necompetenței materiale și a unit excepțiile prescripției parțiale a dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului chemat în garanție, cu fondul.
In cauză s-a administrat proba cu acte.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1166 din 18 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-au respins excepțiile necompetenței materiale a instanței, a prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2003 - august 2004, lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, au fost obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, să achite fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând sporul pentru risc și suprasolicitare de 50% calculat la salariul de bază, actualizate în raport de rata inflației începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă, pentru perioada 01.03.2003 și în continuare, până la încetarea calității de magistrați și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă.
Prin aceeași sentințe, s-au respins, ca inadmisibile capetele acțiunii privind constatarea discriminării și înlăturarea discriminării privind condițiile de risc și suprasolicitare formulate de reclamanți împotriva pârâților și a pârâtului chemat în garanție, s-a respins ca neîntemeiat, capătul acțiunii privind plata dobânzilor legale pentru drepturile salariale restante formulat de reclamanți împotriva pârâților și a pârâtului chemat în garanție, s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție împotriva pârâtului chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și în contradictoriu cu reclamanții și a celorlalți pârâți, a fost obligat pârâtul chemat în garanție, să includă în urma rectificării bugetului Ministerului public pe anul 2007 și să aloce sumele necesare pentru plata drepturilor salariale de mai sus, pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit actelor existente la dosar, reclamanții sunt salariați la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii d Munte, îndeplinind funcția de procurori, funcție în baza căreia au încasat până la 01.01.2003 sporurile de risc și suprasolicitare de 50%.
A mai reținut instanța de fond, că ăotrivit art.47 din Legea 50/1996, magistrații beneficiază de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază, însă, în baza art.50 din OUG 177/2002 aceste dispoziții au devenit neaplicabile față de magistrați și persoanele de specialitate juridică asimilate.
Disp.art.56 al.2 din 24/2000 republicată, stipulează că nu este posibilă modificarea unei dispoziții dintr-o lege, printr-un act normativ de valoare inferioară.
De asemenea, disp.art.5 al.1 din egea 53/2000, disp.art.5 Codul muncii, art.38, 41 din Constituție, prevăd principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, caz în care orice salariat trebuie să aibă dreptul la o plată egală pentru muncă egală.
Totodată, instanța de fond a reținut că reclamanții îndeplinesc funcția de procurori, având calitatea de magistrați, calitate în baza căreia începând cu 01.01.2003 și până în prezent, nu au încasat cu titlu de drepturi salariale, sporurile de risc și suprasolicitare de 50% calculate la salariul de bază.
Ca atare, atât timp cât magistrații au beneficiat de asemenea sporuri anterior intrării în vigoare a OUG 177/2002, respectiv în baza art.47 din Legea 50/1996 care reprezintă prin însăși natura să o lege, iar această din urmă dispoziție a fost abrogată printr-o ordonanță de urgență emisă de Guvernul României, înseamnă că reclamanții, în calitate de magistrați, au dreptul la încasarea acestor sporuri începând cu 01.01.2003 și în continuare deoarece, un asemenea drept instituit printr-o lege, respectiv Legea 50/1996, nu poate fi înlăturat decât printr-un act normativ de aceeași valoare și eficiență juridică și anume, printr-o lege și nicidecum printr-o ordonanță care constituie un act normativ cu eficiență juridică inferioară, caz în care pârâții Ministerul Public și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, au obligația să achite aceste sporuri reclamanților.
Mai mult chiar, în condițiile în care reclamanții desfășoară o anumită activitate specifică, care implică un volum mare de muncă, un grad ridicat de efort intelectual, de suprasolicitare neuropsihică, intrând în contact permanent cu diferite persoane ca și alte categorii de salariați, având calitatea de funcționari publici, demnitari (polițiști, personal contractual din diferite domenii, funcționari publici din cadrul Administrației Penitenciarelor, etc.), înseamnă că în raport de aceste categorii de salariați din sistemul bugetar, reclamanților li se aplică un tratament discriminatoriu, diferențiat deoarece, prin neacordarea sporurilor în discuție, pe de o parte, li se crează acestora o situație nefavorabilă, inferioară, iar pe de altă parte, li se încalcă dreptul la o remunerație egală constând în sporurile de risc și suprasolicitare pentru munca egală depusă ca și celelalte categorii de personal bugetar, constând în desfășurarea unei activități ce necesită un grad ridicat de muncă și un efort intelectual sporit, cu un grad ridicat de suprasolicitare neuropsihică.
De altfel, tratamentul aplicat reclamanților în calitate de magistrați, nu este justificat obiectiv de către un scop legitim întrucât activitatea prestată de reclamanți este asemănătoare cu activitatea prestată de alte categorii de salariați din sistemul bugetar, respectiv polițiști, funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, în condițiile în care și reclamanții ca și celelalte categorii de personal bugetar sus-menționați, desfășoară o muncă ce vizează respectarea și aplicarea legilor, necesitând un volum mare de muncă cu un risc profesional și o suprasolicitare neuropsihică ridicate.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că apărările pârâților conform cărora disp.art.47 din Legea 50/1996 au fost abrogate și că reclamanții nu se află într-o situație discriminatorie, sunt neîntemeiate deoarece, pe de o parte, în condițiile în care disp.art.47 din Legea 50/1996 nu au fost abrogate printr-o lege, ci numai printr-o ordonanță, aceasta din urmă nu are ca efect înlăturarea drepturilor conferite de disp.art.47 din Legea 50/1996, iar pe de altă parte, instituirea în favoarea anumitor categorii de salariați din sectorul bugetar care desfășoară o muncă ce necesită un grad ridicat de risc profesional și suprasolicitare neuropsihică, ca și magistrații, a sporurilor de risc și suprasolicitare crează o situație discriminatorie în defavoarea reclamanților care nu se justifică având ca efect restrângerea exercitării dreptului la plată egală, pentru muncă egală.
Prin urmare instanța de fond, având în vedere aceste considerente și ținând seama de disp.art.47 din 50/1996, art.56 al.2 din 24/2000, disp.art.5 al.1din 53/2000, disp.art.5 Codul muncii, art.38,41 din Constituție, a admita în parte acțiunea, după cum s-a arătat mai sus.
De asemenea, tribunalul a respins pe de o parte, ca inadmisibile capetele acțiunii privind constatarea discriminării și înlăturarea discriminării privind condițiile de risc și suprasolicitare, în condițiile în care aceste capete de cerere vizează stări de fapt și nicidecum de drept, iar pe de altă parte, ca neîntemeiat, capătul acțiunii privind plata dobânzilor legale pentru drepturile salariale restante, atât timp cât pârâții sus-menționați au fost obligați la plata reactualizată a drepturilor salariale cu titlu de daune interese, caz în care nu se mai justifică plata dobânzilor cu acelasi titlu.
Totodată, instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție si a obligat pârâtul chemat în garanție, să includă în urma rectificării bugetului Ministerului public pe anul 2007 și să aloce sumele necesare pentru plata drepturilor salariale de mai sus, pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție.
De asemenea, tribunalul a respins excepțiile necompetenței materiale a instanței, a prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2003 - august 2004, lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, deoarece, pe de o parte, prezenta acțiune vizează plata unor drepturi salariale izvorâte din raporturi de muncă, caz în care competența, aparține tribunalului, iar pe de altă parte, dreptul la acțiune s-a născut la data constatării existenței discriminării și a nerespectării disp.art.47 din Legea 50/1996, respectiv 18.09.2007, prin emiterea de către Statul Român, a unor acte normative în baza cărora s-au acordat altor categorii de salariați, sporurile solicitate, pârâtul chemat în garanție având calitate procesuală pasivă în raport de cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Sub un prim aspect, sentința este criticabilă întrucât a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe.A arătat recurenta că în cauză este competentă Judecătoria Ploiești, cauza fiind una care se soluționează potrivit dreptului comun sens în care, acțiunea fiind una în pretenții trebuia să fie timbrată conform dispozițiilor Legii 146/1997.
Pe fondul cauzei recurentul a apreciat că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești în situația în care actul normativ care prevedea acordarea acestui spor a fost abrogat expres.
Sub un alt aspect, recurentul a invocat greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.03.2003-3.09.2004 în raport de dispozițiile Decretului 167/1958.
Sub un ultim aspect recurentul a criticat dispoziția primei instanțe privind plata dreptului actulizat cu indicele de inflație întrucât această cheltuială nu se poate înscrie în bugetul propriu fără o bază legală.
Curtea, analizând actele dosarului și sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materie, constată următoarele:
Critica referitoare la necompetența materială a Tribunalului Prahova de soluționare a cauzei nu este fondată întrucât obiectul cauzei îl constituie un litigiu de muncă conform art.281 Codul muncii având ca obiect principal plata unor drepturi salariale care nu au fost acordate, fapt care atrage competența tribunalului.
Pe fondul cauzei, soluția pronunțată de prima instanță este, de asemenea, legală și temeinică.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Pe cale de consecință, curtea va constata că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Referitor la critica vizând actualizarea sumelor solicitate, Curtea constată că prima instanță a considerat îndreptățită solicitarea reclamanților de a li se acoperi prejudiciul încercat prin neexecutarea titlului lor în modalitatea actualizării sumelor cuvenite lunar, cu coeficientul de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume, fiindcă aceasta reprezintă compensarea erodării creanței lor, iar nu dobânda legală, care are caracter moratoriu, fiind legal datorată numai din ziua cererii de chemare în judecată, conform art.1088 Cod civil, întrucât exprimă fructe ale bunului, de natură a justifica beneficiul nerealizat de creditor, or reclamanții-intimați au revendicat, pe bună dreptate, culpa debitorilor lor cât privește refuzul aducerii la îndeplinire a obligației rezultate din titlul executor și pentru care, în cadrul legal actual, creditorii nu au la îndemână nicio posibilitate de executare silită.
În ceea ce privește critica privind excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea constată că este întemeiată.
Astfel, prezenta acțiune a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 4.09.2007 ori, în raport de disp.art.1 alin.1 rap. la art.3 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune pentru perioada ce excede termenului stabilit de lege este prescris.
Astfel, conform acestor dispoziții legale, termenul de prescripție este de 3 ani iar dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în acest termen stabilit de lege.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că recursul este fondat, sub acest aspect, urmând ca în conformitate cu disp.art.312 Cod procedură civilă să îl admită, să modifice în parte sentința în sensul că va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.03.2003-3.09.2004 și va respinge acțiunea ca prescrisă pentru această perioadă, menținând în rest dispozițiile sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.1166 din 18 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în V de M, Gh. -, nr. 2, județ P, și pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu sediul în P,str. -, nr. 1A, județ P și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, sector 1,--3 și pârâții chemați în garanție Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B, sector 5,-, P cu sediul în P,-, județul P,în numele Ministerului Economiei Și Finanțelor și în consecință:
Modifică în parte sentința recurată în sensul că admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune pentru perioada 1.03.2003-03.09.2004 și respinge acțiunea formulată pentru această perioadă ca fiind prescrisă extinctiv.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 13 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Elena
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./12.06.2009
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Elena
