Drepturi salariale (banesti). Decizia 1017/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA nr.1017
Ședința publică din data de 13 mai 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de anții, în nume propriu cât și în calitate de mandatar al anților, cu domiciliul ales în M,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1612 din 12 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, dul -, nr.14, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, ambele cu sediul în P,- A, județul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova prin consilier juridic, lipsind recurenții anți, intimații-pârâți Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care,
Consilier juridic pentru intimații pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Consilier juridic având cuvântul în fond solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Prahova sub nr-, anții, procurori ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finațelor Publice- Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligați pârâții să calculeze și să le plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % începând cu anul 2004 până la data rămânerii definitive și irevocabile hotărârii judecătorești și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data executării hotărârii judecătoresti, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea procesului.
In motivarea acțiunii, anții au susținut că în scopul asigurării eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost emise acte normative menite să confere categoriilor de personal ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații, prin art.3 din Legea nr.444/2006 privind aprobarea OG nr.19/2006, prevăzându-se că pentru păstrarea confidențialității cadrele militare în activitate, funcționarii publici, angajații pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de 15 % din salariul de bază.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către anți că prin disp.art.15 alin.1 din OG nr. 6/2007 s- prevăzut ca sporul de confidențialitate să se acorde nu numai categoriilor de funcționari publici din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru studierea arhivelor Securității, Ministerului Economiei și Comerțului, prin art.20 al.3 din Legea nr.656/2002, modificată prin Legea nr.405/2002 acordându-se sporul și unor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de prevenire și Combatere Spălării Banilor.
Motivând acțiunea, anții au mai susținut că OG nr.137/2001 prevede prin art.30 al.3 acordarea sporului de confidențialitate de până la 15 % personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pentru asigurarea unui tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice, iar personalul auxiliar de specialitate ce gestionează informații clasificate conform art.28 din Legea nr.182/2002 nu beneficiază de acest spor.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței întrucât potrivit disp.art.27 alin.1 din OG 137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării potrivit dreptului comun, situație în care competența de soluționare revine judecătoriei, iar acțiunea anților fiind acțiune în pretenții se impune fi timbrată la valoare.
Prin aceeași întâmpinare, pârâtul Parchetul de pe lângă Inalta Cuurte de Casație și Justiție, față de data formulării cererii de chemare în judecată, invocat
excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune al anților deoarece potrivit dispozițiilor cuprinse în art.1 alin.1 coroborate cu dispozițiile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu fost exercitat în termen de 3 ani.
Același pârât, în temeiul art.60-63 Cod procedură civilă, formulat cerere de chemare în garanție Ministerului Finanțelor Publice pentru ca în cazul în care se va admite cererea anților, instanța să dispună prin aceeași hotărâre ca Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare bugetului Ministerului Public pe anul 2007, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile anților.
Pe fondul cauzei, pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii deoarece sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului iar categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului și condițiile de acordare se stabilesc în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
A mai susținut pârâtul că potrivit disp.art.21 al.3 din OG nr. 137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri, iar din examinarea OG nr.137/2000 reiese că legiuitorul nu avut în vedere modul de reglementare unor relații sociale în lege folosindu-se sintagmele " exercitarea unor drepturi enunțate", "restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege".
DGFP Paf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor, susținând că acesta nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite între care figurează și Ministerul Justiției.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1612 din din 12 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor invocată prin întâmpinare de P, s-a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, s-a admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune al anților, pentru perioada 10.06.2002-iulie 2004 invocata de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinare și s-a respins acțiunea acestora pentru perioada respectivă ca fiind prescrisă, s-a respins cererea de chemare in garanție Ministerului Economiei și Finanțelor ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția de necompetentă materială instanței invocata de Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, că este neîntemeiată având în vedere că obiectul acțiunii vizează drepturi salariale rezultate din raporturi de muncă pentru care competența materială revine tribunalului ca prima instanță.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice invocată de DGFP prin întâmpinare, tribunalul a admis-o întrucât între anți și acest pârât nu există raporturi juridice de muncă, iar răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea la ordonatorii principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite este Guvernul și nu Ministerul Finanțelor Publice
Tribunalul a admis și excepția prescripției parțiale dreptului material la acțiune al anților pentru perioada 10.06.2002- iulie 2004, invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție prin întâmpinare, întrucât în speță acțiunea anților este o acțiune în pretenții având deci un obiect patrimonial potrivit disp.art.1 alin.1 coroborat cu disp.art.3 alin.1 din Decretul 167/1958, acesta se stinge prin prescripție, dacă nu fost exercitat in termen de 3 ani.
Rezultă deci că față de data formulării cererii de chemare în judecată- 6.08.2007, pentru perioada 10 iunie 2002- iulie 2004 dreptul material la acțiune pentru anți este prescris.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că acordarea sporului de confidențialitate numai anumitor categorii profesionale care gestionează informații secrete și confidențiale nu constituie discriminare, așa cum aceasta este definită în legea privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare întrucât nu reprezintă o deosebire, excludere, restricție sau preferință efectuată pe bază de rasă, etnie, limbă, religie etc.
Potrivit Legii nr. 444/2006 acesta se acordă astfel cum restrictiv este prevăzut de art.3, cadrelor militare în activitate, funcționarilor publici cu statut special, militarilor angajați pe bază de contract și personalului civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Întrucât anții nu fac parte din aceste categorii, rezultă că nu sunt îndreptățiți să li se acorde sporul de confidențialitate fără a se constata existența unei discriminări față de celelalte categorii.
Dispozițiile OG nr.137/2000 prevăd că exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul acestui articol privește persoanele aflate în situații comparabile.
Întrucât atribuțiile de serviciu ale personalului din sistemul autorității judecătorești au un conținut diferit de cel al altor categorii profesionale, instanța de fond a apreciat că nu există situație comparabilă între categorii profesionale distincte, magistrați, personal auxiliar de specialitate, funcționari publici, demnitari, alți salariați.
Față de aceste considerente, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs anții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut recuenții sub un prim aspect că în mod greșit a apreciat instanța că în cauză nu se poate reține existența unei discriminări în raport cu alte categorii de salariați ai statului.
Sub un alt aspect, recurenții au criticat sentința în ceea ce privește admiterea excepției prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru perioada 10.06.2002-iulie 2004 și de asemenea, în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, apreciind ca nelegală admiterea acestor excepții.
De asemenea, au precizat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra acțiunii îndreptată împotriva Satutului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, apreciind că statul, ca persoană juridică i-a discriminat prin intermediul Guvernului și Parlamentului României care în exercitarea puterii statului au emis legi prin care magistrații au fost tratați discriminatoriu comparativ cu alți salariați ai statului.
Pentru aceste considerente, recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii.
Curtea examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei și de disp. art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat sub următoarele aspecte:
În motivarea acțiunii lor recurenții-anți au invocat faptul că în calitate de magistrați dispun și supraveghează exercitarea pentru activități prin care se obțin informații confidențiale dar nu beneficiază de acest spor de confidențialitate, în timp ce persoanele care execută respectivele dispoziții beneficiază.
Recurenții din prezenta cauză sunt procurori iar drepturile și obligațiile acestei categorii de personal sunt reglementate de Legea 303/2004, respectiv Legea 304/2004 și Legea 317/2004.
Potrivit art.16 alin.1 din Codul deontologic al magistraților, aprobat prin Hotărârea nr.144/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul oficial nr.382/6.05.2005, magistrații au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate.
Nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter constituie abatere disciplinară potrivit art.99 lit.d din Legea 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.
Înalta Curte de Casație și Justiție, în ședința din 13.10.2008 a luat în examinare recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la acordarea sporului de confidențialitate judecătorilor, procurorilor și personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea.
Prin decizia nr.46/15.12.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și în interpretarea și aplicarea uniformă a disp.art.99 alin.1 lit.d din Legea 303/2004, privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin.1,2 din Codul
deontologic al magistraților (.) constată că procurorii și judecătorii au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară.
Recurenții din prezenta cauză sunt procurori și în plus, deținători de certificate ORNIS, gestionând informații clasificate, supunându-se ca atare obligațiilor legale de respectare a confidențialității lucrărilor stabilite prin art.99 lit.d din Legea 303/2004, și întrucât decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii este obligatorie, potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, Curtea constată că recurenții sunt îndreptățiți la plata sporului de confidențialitate solicitat.
Prin urmare, Curtea constată că recursul este întemeiat sub acest aspect, sens în care conform art.312 Cod procedură civilă urmează să îl admită, să modifice în parte sentința în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova la plata sporului de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, începând cu 1.08.2004 la zi și în continuare până la încetarea dreptului, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Curtea apreciază ca neîntemeiate celelalte critici invocate.
Astfel, în ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune pentru perioada 10.06.2002-iulie 2004, Curtea constată că prima instanță a constatat în mod corect că acțiunea prescrisă pentru această perioadă în raport de termenul general de prescripție de 3 ami și de data introducerii acțiunii (6.08.2008), prin prisma disp.art.1 alin.1 și art.3 alin.1 din Decretul 167/1958.
Referitor la situația Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea constată că prezenta cauză este un litigiu de muncă, în accepțiunea art.281 Codul Muncii, iar în raport de art.282 Codul Muncii, acest minister nu poate fi parte în acest proces întrucât nu are calitatea de angajator și nici nu poate fi obligat la plata către angajații unui alt minister, ambele ministere fiind ordonatori principali de credite.
În aceste condiții, în mod corect a stabilit prima instanță că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă, respingând acțiunea față de el precum și cererea de chemare în garanție, nefiind întrunite cerințele art.60 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de anții, în nume propriu cât și în calitate de mandatar al anților, cu domiciliul ales în M,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1612 din 12 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, dul -, nr.14, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, ambele cu sediul în P,- A, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova la plata sporului de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară începând cu 1.08.2004 la zi și în continuare până la încetarea dreptului.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 13 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./12.06.2009
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
