Pretentii civile. Speta. Decizia 1246/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1246
Ședința publică din data de 5 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Simona
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul P, str. - -, nr. 103, bloc 2. etaj 2,. 12, jud. P, împotriva sentinței civile nr.169 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă Asociația Automobil Clubul Român, cu sediul în municipiul B,-, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurentul reclamant personal și asistat de avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 178 din 26.04.2009, pentru intimata pârâtă Asociația Automobil Clubul Român, consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că din partea intimatei-pârâte s-a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, o cerere de strigare a cauzei după orele 10,00.
Avocat pentru recurentul-reclamant și consilier juridic pentru intimata-pârâtă Asociația Automobil Clubul Român declară că nu mai au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că alte cereri nu mai au de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurentul reclamant personal și asistat de avocat solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în sensul obligării pârâtei la aplicarea nr.HG1766/2005, HG nr.1825/2006, nr.HG1507/2007 coroborate cu dispozițiile Contractelor colective de muncă unice la nivel național valabile pe anii 2005 - 2006 și 2007 - 2010, în sensul aplicării coeficienților minimi de ierarhizare pentru persoanele cu studii superioada, la salariul minim pe unitate, care nu poate fi însă mai mic decât salariul minim brut pe țară garantat în plată. Solicită obligarea pârâtei la achitarea diferențelor dintre salariul de încadrare înscris în carnetul de muncă și salariul minim la care avea dreptul reclamantul și la plata cheltuielilor de judecată.
În mod greșit a reținut instanța de fond că pârâta a luat cunoștință de studiile superioare ale reclamantului la data de 03.06.2008. Solicită să se constate că în conformitate cu art.3 din Instrucțiunile comune nr.3134/27.09.2000 privind autorizarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto, pentru a fi profesor de legislație rutieră erau necesare studii superioare de lungă durată, juridice sau tehnice. La fila 9 din dosarul de fond se află diploma de licență a reclamantului emisă în anul 1999.
Pârâta s-a folosit de pregătirea profesională a reclamantului care era retribuit cu salariul minim pe economie pentru muncitori necalificați, din care, îi erau reținuți 50 % întrucât nu aducea numărul minim de 55 de cursanți, deși, potrivit fișei postului nu aceasta era obligația reclamantului.
Faptul că reclamantului nu a contestat în instanță salariul nu o exonerează pe pârâtă de a-și respecta obligațiile legale și nu înseamnă că acesta nu avea posibilitatea să solicite aceste dreptul pe ultimii 3 ani, în cadrul termenului legal de prescripție.
În mod greșit se reține de instanța de fond că funcția deținută de reclamant nu reclama pregătire superioară, întrucât pentru a obține atestat profesorii de legislație rutieră trebuiau să aibă pregătire superioare.
Pârâta a încălcat prevederile art.164 și art.165 din Codul Muncii.
În cauză s-a întocmit o expertiză care a concluzionat că pârâta a prezentat o anexă la contractului individual de muncă, nr.553/03.03.2000, din care reiese că reclamantul a fost înștiințat că va primi salariul în cote procentuale și s-a arătat că acest document nu a fost înregistrat la ITM, motiv pentru care acesta este lovit de nulitate întrucât nu a fost semnat de recurent, fiind încălcate dispozițiile art.41 din Codul muncii.
La solicitarea Curții recurentul-reclamant precizează că începând cu data de 05.02.2009 nu mai este salariat al societății pârâte.
Avocat pentru recurentul-reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței ce o depune la dosar. Depune la dosar concluzii scrise.
Având cuvântul în fond pentru intimata pârâtă Asociația Automobil Clubul Român, consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate. Învederează că reclamantul este angajatul pârâtei începând cu 01.12.1999, iar acesta nu a contestat niciodată încadrarea la studii medii, fiind mulțumit de salarizarea oferită. Funcția ocupată de acesta nu reclama pregătire superioară.
Așa cum s-a demonstrat prin înscrisurile depuse la dosar, pârâta a luat cunoștință de faptul că reclamantul are studii superioare la data de 03.06.2009.
La momentul încadrării reclamantul deținea un atestat eliberat în anul 1999 și valabil până în anul 2004 prin care acesta avea dreptul de a ocupa funcția de profesor de legislație rutieră și să predea cursul de legislație rutieră și conduită preventivă. În calitatea de coordonator curs școală acesta avea atribuții și de a aduce cursanți. În carnetul de muncă al reclamantului nu este făcută nicio mențiune cu privire la nivelul studiilor, iar din 1992 și până în 1999 nu este făcută nicio mențiune.
Referitor la anexa nr.553/03.03.2000 precizează că a fost semnată de reclamant. O copie a acestei anexe o depune la dosar.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA:
Reclamantul a chemat in judecata pe parata Asociației Automobilul Clubul R pentru ca instanța să dispună obligarea paratei la aplicarea HG 1766/2005, HG 1825/2006 si HG 1507/2007, corob. cu disp. contractelor colective de muncă unic la nivel național valabile pe anii 2005-2006 și 2007-2010, în sensul aplicării coeficienților minimi de ierarhizare, la salariul minim pe unitate, obligarea paratei la achitarea diferențelor dintre salariul de încadrare înscris în carnetul de muncă și salariul minim la care avea dreptul, pe perioada mai 2005- mai 2008 și rectificarea tuturor documentelor de personal, achitarea retroactivă a tuturor contribuțiilor obligatorii aferente salariului si cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii s-a arătat ca reclamantul are calitate de salariat la B - Filiala P - D, de la data de 01.12.1999, conform contractului individual de muncă și înscrierii efectuate în carnetul de muncă in funcția de coordonator curs școală de șoferi, profesor de legislație rutieră. Contractul de muncă a fost încheiat cu norma întreagă și pe durata nedeterminata.
Pentru anul 2006, coeficientul de 1,5 trebuia aplicat la salariul minim negociat pe unitate, fără ca acesta sa fie mai mic de 330 lei. Pentru anul 2007, coeficientul s-a majorat de la 1,5 la 2, conform art.40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național valabil pe perioada 2007-2010 iar salariul minim garantat în plata s-a majorat la 440 lei. Pentru anul 2008 coeficientul este tot de 2, însă salariul minim garantat în plată s-a majorat la 500 lei.
In dovada susținerilor sale reclamantul a anexat statele de plata pe lunile februarie și martie 2008, din care reiese ca, pe lângă faptul ca are un salariu de încadrare de 600 lei, parata considera ca nu a avut realizări.
De asemenea, mai arata ca are atribuia de a aduce clienți la școală, fapt ce reiese din decizia nr.057/01.03.2007.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Se mai arată ca aceasta a luat cunoștință de faptul ca reclamantul are studii superioare la momentul primirii citației și a cererii de chemare în judecată, astfel încât prin adresa nr.8/2008 a Departamentului de Asistenta Tehnica reclamantul a fost invitat la sediul central din B pentru a pune la dispoziția compartimentului de resurse umane actele la care face referire în cererea de chemare in judecată.
De asemenea, se mai arata ca reclamantul nu a făcut mențiune în cartea de muncă privind absolvirea facultății, deși acesta a absolvit în anul 1999 și tot de atunci este angajatul paratei, iar salariul plătit acestuia a fost unul în acord cu legea si voința părților, iar funcția avută de acesta în cadrul nu reclama o pregătire superioară.
Prin sentința civilă nr.169/20.01.2009 Tribunalul Prahovaa respins acțiunea ca neîntemeiată, cu motivarea că, in calitate de angajator, a luat cunoștință de faptul că reclamantul este absolvent de studii superioare în data de 03.06.2008 la solicitarea expresă a acestuia.
Reclamantul a pus la dispoziția angajatorului în ziua de 03.06.2008, actele solicitate prin adresa nr.8/30.05.2008 a Departamentului de Asistenta Tehnică, respectiv diploma de absolvire a Facultății de Agricultură. Mai mult, reclamantul nu a contestat niciodată încadrarea lui la studii medii fiind mulțumit cu salarizarea oferită pe parcursul perioadei 1999-2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea, în esență, că în mod greșit a reținut instanța de fond că pârâta a luat cunoștință de studiile superioare ale reclamantului la data de 03.06.2008.
Susține că în conformitate cu art.3 din Instrucțiunile comune nr.3134/27.09.2000 privind autorizarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto, pentru a fi profesor de legislație rutieră erau necesare studii superioare de lungă durată, juridice sau tehnice, la dosarul de fond aflându-se diploma de licență a reclamantului emisă în anul 1999.
Pârâta s-a folosit de pregătirea profesională a reclamantului care era retribuit cu salariul minim pe economie pentru muncitori necalificați, din care, îi erau reținuți 50 % întrucât nu aducea numărul minim de 55 de cursanți, deși, potrivit fișei postului nu aceasta era obligația reclamantului.
Faptul că reclamantului nu a contestat în instanță salariul nu o exonerează pe pârâtă de a-și respecta obligațiile legale și nu înseamnă că acesta nu avea posibilitatea să solicite aceste dreptul pe ultimii 3 ani, în cadrul termenului legal de prescripție.
În mod greșit se reține de instanța de fond că funcția deținută de reclamant nu reclama pregătire superioară, întrucât pentru a obține atestat profesorii de legislație rutieră trebuiau să aibă pregătire superioare.
Mai arată recurentul că pârâta a încălcat prevederile art.164 și art.165 din Codul Muncii.
În cauză s-a întocmit o expertiză care a concluzionat că pârâta a prezentat o anexă la contractului individual de muncă, nr.553/03.03.2000, din care reiese că reclamantul a fost înștiințat că va primi salariul în cote procentuale și s-a arătat că acest document nu a fost înregistrat la ITM, motiv pentru care acesta este lovit de nulitate întrucât nu a fost semnat de recurent, fiind încălcate dispozițiile art.41 din Codul muncii.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că acesta este nefondat.
Intimatul, în calitate de angajator, a luat cunoștință de faptul că reclamantul este absolvent de studii superioare în data de 03.06.2008 la solicitarea expresă a acestuia, așa cum a reținut și expertul desemnat în efectuarea probei cu expertiză tehnică de specialitate.
Recurentul a pus la dispoziția angajatorului în ziua de 03.06.2008, actele solicitate prin adresa nr.8/30.05.2008 a Departamentului de Asistenta Tehnică, respectiv diploma de absolvire a Facultății de Agricultură.
Funcția avuta de recurent în cadrul nu reclama o pregătire superioară, cu atât mai mult o pregătire în agricultură.
La momentul angajării recurentului la intimată erau întrunite toate condițiile impuse de lege pentru funcția de profesor de legislație - respectiv s-a depus un atestat ( 0316/1 eliberat în 1999 și valabil până în 2004), document ce dădea dreptul recurentului să ocupe un post de profesor de legislație rutieră și conduită preventivă.
Instrucțiunile comune nr.3134/27.09.2000 la care face referire recurentul privesc situația persoanelor care doresc să obțină atestatul de profesor de legislație rutieră și nu se aplică recurentului care deja deținea un asemenea atestat eliberat anterior anului 2000.
Referitor la adresa nr.535/3.03.2000 prin care s-a comunicat recurentului cuantumul salariului și faptul că plata drepturilor salariale se va face procentual, la încasări, curtea va constata că aceasta a fost comunicată salariatului și acesta a luat cunoștință de ea, semnând-o fără obiecțiuni. În aceste condiții dispozițiile respectivei adrese devin opozabile atât pentru angajat cât și pentru angajator.
În ce privește raportarea la, nivelurile de salarizare evidențiate în acesta sunt stabilite în funcție de un anumit număr de ore de muncă, situație ce nu se aplică în prezenta cauză.
Având în vedere faptul că salariul reclamantului a fost unul stabilit in acord cu legea si cu acordul părților, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse, curtea, în baza disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul P, str. - -, nr. 103, bloc 2. etaj 2,. 12, jud. P, împotriva sentinței civile nr.169 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă Asociația Automobil Clubul Român, cu sediul în municipiul B,-, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Simona
- - - - - - -
Grefier,
Red./.
3 ex./23.06.2009
f-
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Simona
