Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1247/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1247
Ședința publică din data de 05 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, toți cu domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură la reclamantul, domiciliat în comuna, județul B, împotriva sentinței civile nr.223 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații pârâții Primăria Comunei și Consiliul Local al Comunei, ambele cu sediul în comuna, sat, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că din partea recurenților-reclamanți, s-au depus la dosar prin serviciul registratură al instanței, note scrise, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și, deliberând, a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Primăria comunei și Consiliul Local al comunei, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la calcularea și remiterea primei egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, stabilită prin art.14 alin.2 din Contractul colectiv de muncă, remiterea și acordarea sporului pentru condiții vătămătoare de până la 10 % din salariul de bază conform art.30 lit.d) din, remiterea și acordarea unei părți din cheltuielile pentru ținută decentă, de 300 lei semestrial, conform art.56 pct.A, remiterea și acordarea unui spor de fidelitate și loialitate cu respectarea vechimii fiecăruia dintre reclamanți în conformitate cu art.56 pct.2 din, remiterea și acordarea sportului de încordare psihică în cuantum de 10% din salariul de bază conform art.59 din M, remiterea și acordarea ajutorului de sărbători și C echivalent cu salariul de bază mediu pe instituție, conform art.60 din Codul Muncii, toate aceste drepturi bănești urmând a fi calculate de la 01 ianuarie 2008 la zi, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt încadrați ca salariați contractuali în cadrul Primăriei comunei, județul B, și, potrivit dispozițiilor Legii nr.154/1998 privind salarizarea din unități bugetare, modificată și completată de OUG nr.24/2000, HG nr.123/2003, OUG nr.92/2004 și Codul Muncii, sistemul de salarizare cuprinde salariile de încadrare, sporurile, premiile, indemnizațiile de conducere, a stimulentelor și alte asigurări, iar gestiunea sistemului de salarizare se asigură de fiecare ordonator de credite, cu încadrarea în resursele financiare și pentru un număr maxim de posturi aprobate conform legii.
S-a mai susținut că, potrivit dispozițiilor pe anul 2008, înregistrat la. au fost recunoscute drepturi constând într-o primă în conformitate cu art.14 alin.2, un spor de până la 10 % pentru condiții vătămătoare de lucru, o primă semestrială de 300 lei pentru ținută decentă, un spor de 10% din salariul de bază în conformitate cu art.59 pentru condiții de încordare psihică, ajutoare pentru sărbătorile și de C și un spor pentru loialitate și fidelitate.
Tribunalul Buzău prin sentința civilă nr.223 din 23 februarie 2009 respins ca neîntemeiată acțiunea promovată de reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt salariați contractuali în cadrul Primăriei, județul B, conform contractelor individuale de muncă depuse la dosar, încadrați pe funcții de inspector de specialitate, referent, magaziner, bibliotecar, paznic, șofer și muncitor necalificat. A mai reținut că dispozițiile privind drepturile acestor salariați prevăzute în contractele individuale de muncă se completează cu prevederile legii cadru - Codul Muncii și cele ale Legii nr.154/1998 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare. În același sens, dispozițiile Contractului colectiv de muncă încheiat pe unitate trebuie raportate la cele ale Legii 130/1996 privind contractul colectiv.
Referitor la primele și sporurile solicitate de reclamanți, instanța de fond a constatat că acestea nu sunt prevăzute în contractele lor individuale de muncă, iar Contractul colectiv pe anul 2008 stabilește expres că prima de concediu prev. de art.14 alin.2 se aplică numai funcționarilor publici, la fel și sporul de 10% pentru condiții vătămătoare prev. de art.30 lit.d, astfel încât nu există temei legal ca aceste drepturi să le fie acordate reclamanților.
În ce privește cheltuielile de ținută, sporul de fidelitate și loialitate prevăzute de art. 56 alin. 1 pct. 1 și 2 din CCM, sporul de încordare psihică, primele de Paște și C prevăzute de art.59-60 CCM, instanța a reținut că aceste dispoziții contravin prevederilor art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996, potrivit cărora "Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale".
Or, pentru personalul contractual din aparatul de specialitate al primarului nu sunt prevăzute aceste prime și sporuri prin lege separată, ele nu sunt prevăzute ca drepturi aplicabile nici prin Legea 154/1998 privind salarizarea în unități bugetare, iar faptul că alte unități bugetare beneficiază de prima de vacanță sau alte prime și sporuri, nu are nici o relevanță în cazul de față, având în vedere că pentru salariații acelor unități dreptul respectiv era prevăzut prin legile lor speciale. În acest fel pentru fiecare unitate bugetară, pe ramuri de activitate, legea specială coroborată cu prevederile codului muncii stipula acordarea primelor sau sporurilor în discuție, dreptul exista, era născut și actual, fiind reglementat în lege.
În cazul de față însă nici Codul Muncii, nici Legea 154/1998 cu modificările și completările ulterioare nu prevăd expres acordarea acestor prime și sporuri, iar singura reglementare este aceea din Contractul colectiv de muncă pe unitate.
Împotriva acestei sentințe reclamanții, au formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, cu motivarea că potrivit dispozițiilor din contractul colectiv de muncă pe anul 2008 li s-au recunoscut drepturile reclamate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit contractelor individuale de muncă depuse la dosar, reclamanții sunt sunt salariați contractuali în cadrul Primăriei, județul B și sunt încadrați pe funcții de inspector de specialitate, referent, magaziner, bibliotecar, paznic, șofer și muncitor necalificat. Drepturile acestei categorii de salariați sunt prevăzute în contractele individuale de muncă, care se completează cu prevederile codului muncii și cu cele ale Legii nr.154/1998 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare și trebuie coroborate cu cele ale Legii nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
Din cuprinsul art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă rezultă că și pentru salariații instituțiilor bugetare se pot încheia contracte colective de muncă, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Având în vedere că pentru personalul contractual din aparatul de specialitate al primarului nu sunt prevăzute drepturile pretinse de reclamanți prin lege separată și nu sunt prevăzute nici în Legea nr.154/1998 privind salarizarea în unități bugetare, Curtea constată că prima instanță a respins în mod corect acțiunea formulată.
Față de aceste considerente, Curtea, văzând dispozițiile art.304, art.3041și art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții, toți cu domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură la reclamantul, domiciliat în comuna, județul B, împotriva sentinței civile nr. 223 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații pârâții Primăria Comunei și Consiliul Local al Comunei, ambele cu sediul în comuna, sat, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTOR 2: Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
LC
Tehnored. LC/MD
2 ex./22.06.2009
dosar fiind - al Trib.
I
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
