Pretentii civile. Speta. Decizia 160/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.160/2008-
Ședința publică din 05 februarie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de pârâții: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O, STR. -, nr. 3. Județ B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B cu sediul în B, sector 5, STR. -, nr. 17, Cod poștal - și de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B cu sediul în B, sector 5, B- -, nr. 14, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimatele reclamante din A, P-ța. -, nr. 2, Cod poștal -, Județ B, din A, P-TA -, nr. 2, Cod poștal -, Județ B și intimații pârâți: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, STR. - -, nr. 12, Cod poștal -, Județ B și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O, STR. - -, nr. 12, Cod poștal -, Județ B, împotriva sentinței civile nr. 782/LM din 22 octombrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, în dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimatele reclamante și ambele lipsă, reprezentanta acestora avocat în baza împuternicirii avocațiale din 05.02.2008 emisă de Baroul Bihor - Societate civilă profesională de avocați, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor prin delegația depusă la dosar solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, după care:
După a doua strigare a cauzei, la întrebarea instanței, reprezentantul intimatelor reclamante arată că nu are probe sau cereri de formulat.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatelor reclamante solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.782/LM din 22 octombrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, actual MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B; s-a respins excepția de necompetentă materială invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantele și, ambele cu domiciliul procedural ales la sediul Parchetului Aleșd, din localitatea Aleșd, str. P-ța. -, nr. 2, jud. B, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA BCURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O,-, jud. B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O,-, jud. B și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE actual MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5 și în consecință: au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR la plata sporului de vechime în favoarea reclamantelor, după cum urmează: pentru începând cu luna mai a anului 2006, iar pentru începând cu luna august 2006 și până la data recunoașterii acestui drept prin lege, respectiv data de 12.03.2007, raportat la perioada lucrată de fiecare dintre reclamante, sume care vor fi reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantelor cu privire la sporul de vechime.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE în contradictoriu cu chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE actual MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și în consecință:
A fost obligat pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE actual MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să vireze pârâților MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, sumele de bani necesare efectuării plății acestor drepturi bănești. Au fost respinse restul pretențiilor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantele au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd.
Referitor la sporul de vechime, instanța a reținut că acest drept salarial a fost prevăzut de dispozițiile art. 33 din Legea nr. 50/1996, republicată, atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar.
Din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului organelor autorității judecătorești se prevede că magistrații au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare lunară, stabilită pe funcții, în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură, iar la punctul 3 din același act normativ se stabilește că indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de magistrat și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu nivelul salarial.
S-a menționat faptul că prin actele normative care s-au succedat ulterior, respectiv OUG nr. 177/2002 s-a menținut prevederea că indemnizația de încadrare brută lunară este unica formă de remunerare în cazul magistraților. Ca atare, nu a fost reținută apărarea că sporul pentru vechime este inclus în calculul indemnizației de încadrare brută lunară prevăzută de dispozițiile art. 2 din OUG nr. 177/2002, întrucât art. 3 din acest act normativ, atunci când precizează modul în care se stabilește indemnizația magistraților pentru activitatea desfășurată, se referă doar la funcții, nivelul instanțelor, vechimea în magistratură, nu și la vechimea în muncă.
Referitor la sporul de vechime, art. 33 din OG. nr. 83/2000 prevede că nu se mai aplică magistraților, dar se păstrează pentru personalul auxiliar de specialitate. În mod diferit față de magistrați, pentru personalul auxiliar de specialitate se păstrează toate drepturile prevăzute de Legea nr. 50/1996, spor de stabilitate, spor de vechime, etc. prin urmare, faptul că, categoria magistraților este exceptată de la plata sporului de vechime constituie o situație discriminatorie.
Totodată, potrivit art. 155 din Legea nr. 53/2003 "Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuripotrivit Legii 50/1996 magistrații au beneficiat, asemenea celorlalte categorii de salariați, de beneficiul procentual al sporului de vechime în muncă, până la punerea în aplicare a OG. 83/2000, prin care, categoria magistraților a fost exceptată de la acordarea acestui spor.
S-a menționat și hotărârea din 06.07.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care în dispozitivul său a constatat existența unui tratament diferențiat, discriminatoriu, potrivit prevederilor art. 2 alin. 1, 3, art. 6 din OG nr. 137/2000 și a recomandat Ministerului Public și Ministerului Justiției adoptarea de măsuri în vederea înlăturării tratamentului discriminatoriu în ceea ce privește acordarea sporului de vechime magistraților. S- reținut în hotărârea la care s-a făcut referire că măsura eliminării aplicării prevederilor legale privind aplicarea sporului de vechime aferent perioadei lucrate a defavorizat în mod nejustificat categoria profesională a magistraților și a avut ca efect restrângerea exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului la egalitatea în activitatea economică și în materie de angajare și profesie.
Prin Legea nr. 45 din 6 martie 2007 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justiției la art. 4^1. se prevede că: - (1) Pentru vechimea în munca, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora si magistrații-asistenți beneficiază de un spor de vechime calculat la indemnizația de încadrare bruta lunara, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, astfel:de la 3 la 5 ani - 5%; de la 5 la 10 ani - 10%; de la 10 la 15 ani - 15%; de la 15 la 20 ani - 20%; peste 20 ani - 25%.
(2) Sporul de vechime în muncă se plătește cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în munca și se ia în calcul la acordarea, recalcularea și actualizarea pensiilor și altor drepturi de asigurări sociale, precum si a oricăror alte drepturi ce se determina pe baza veniturilor salariale."
Raportat la aceste considerente, rezultă cu prisosință că începând cu data de 12 martie 2007, s-a acordat sporul de vechime în muncă tuturor reclamanților, în temeiul acelor dispoziții.
De altfel și pentru perioada anterioară acestei date prin Decizia nr. XXXVI/7 mai 2007 ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție admițând recursul în interesul legii a stabilit că: "Dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000 se interpretează, în sensul că: udecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege."
Față de cele de mai sus, acțiunea reclamantelor a fost admisă, în baza art.155 din Codul muncii și a art.21 din OG137/2000, în sensul că a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de vechime în muncă raportat la perioada lucrată de fiecare dintre reclamante conform dispozitivului hotărârii, sume care vor fi reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în baza art.998, 1082-1084 din Cod civil.
Întrucât prin Ordonanța de Urgența a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției la art. 4 ^1 s-a acordat recunoaștere legală acestui drept, respectiv sporului de vechime, instanța a respins cererea de acordare și pentru viitor a sporului de vechime.
In temeiul art.1, 3 și 8 din Decretul 92/1976 instanța a obligat pârâții MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantelor cu privire la sporul de vechime.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice instanța a respins-o, întrucât rolul acestuia este de a elabora proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale, precum și proiectul legii de rectificate a bugetului de stat, ori, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesar, MINISTERUL PUBLIC se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata sumelor solicitate.
Având în vedere calitatea profesională a reclamantelor, obiectul cererii și natura litigiului, acestea fiind supuse normelor cuprinse in Legea nr.53/2003, încadrându-se în categoria conflictelor de drepturi, instanța a reținut în acest sens prevederile art.2 alin. 1 lit.bCod procedura civilă, respectiv art.284 alin.2 din Codul muncii și a respins excepția de necompetență materială invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC.
In ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța a admis-o întrucât Ministerul Finanțelor Publice are printre sarcinile ce rezulta din legea acestuia de organizare si funcționare si pe aceea de a asigura instituțiilor bugetare care nu au venituri proprii, cum sunt si pârâții în speță, sumele necesare pentru desfășurarea corespunzătoare a activității, fie prevăzute prin bugetele anuale, fie prin rectificările de buget.
Cu privire la solicitarea privind plata primei de concediu aferentă anului 2006 și ea aferentă anilor viitori, instanța a reținut ca potrivit art. 411alin.1 din Legea nr. 50/1996 modificată prin G 83/2000 magistrații și celelalte categorii de personal beneficiau pe perioada concediului de odihnă pe lângă indemnizația de concediu, de o primă egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu.
Prin art. 3 alin. 2 din OUG 33/2001 a fost suspendată aplicarea art. 411din Legea nr. 50 /1996 până la data de 01.01.2002, iar apoi prin art. 32 din Legea nr.744/2001 a bugetului asigurărilor sociale de stat, termenele prevăzute de OUG. 33/2001 au fost prelungite până la data de 31 decembrie 2002.
Prin dispozițiile art. 50 alin. 2 din OUG nr. 177/2000 se prevăd următoarele: "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgentă se abrogă art. 1^1, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritarii judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare."
Concluzionând, a rezultat că începând cu data de 01.01.2003, data la care intra în vigoare OUG nr.177/2003, au fost abrogate implicit și dispozițiile art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, dreptul la prima de concediu nemaiputând fi pretins începând cu aceasta dată, întrucât nu mai exista temei legal.
În acest sens s-au pronunțat Secțiile Unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție care prin decizia nr. XXII/12.12.2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 233 din -, în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție stabilindu-se prin aceasta că se acordă magistraților și personalului auxiliar de specialitate prima de concediu aferentă numai perioadei 2001-2002, că urmare a intrării în vigoare a OUG nr.177/2002 fiind abrogate implicit și dispozițiile art. 411din Legea nr. 50/1996 referitoare la dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza acestei legi la o primă pentru perioada concediului de odihnă, situație în raport cu care atât dreptul magistraților cât și al celorlalte categorii de personal, salarizate în baza Legii nr. 56/1996 a încetat să subziste, nemaiputând să fie pretins cu începere de la 01 ianuarie 2003.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe" motiv pentru care, în temeiul acestor dispoziții, instanța a apreciat acest capăt de cerere al reclamantelor ca neîntemeiat urmând a- respinge. Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice - B, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii față de acesta.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat că, recurentul nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, raporturile juridice de muncă fiind între reclamanți și MINISTERUL PUBLIC, acesta din urmă având obligația de a onora drepturile salariale solicitate.
De asemenea se mai susține că, în mod greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție, în speță nefiind îndeplinite condițiile cerute de prevederile art. 60 - 63 Cod procedură civilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs și intimatul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii capătului de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime, ca fiind neîntemeiat.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, față de dispozițiile deciziei nr. XXXVI din 7 mai 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mod nelegal instanța de fond a dispus actualizarea drepturilor bănești acordate, cu indicele de inflație, în condițiile în care recurentul MINISTERUL PUBLIC, ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Astfel se susține că, fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2007 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de Stat nr.486/27 decembrie 2006, lege care nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată, chiar reprezentând indicele de inflație nu se justifică.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Intimații deși legal citați nu au formulat întâmpinare, intimatele și, solicitând prin reprezentantul lor, în ședința publică din 5 februarie 2008, respingerea ambelor recursuri, fără cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice - B, se constată că, aceasta a fost respinsă în mod corect de către instanța de fond.
Potrivit art. 15 din nr.HG83/2000, toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr.304/2004.
Pe de altă parte, drepturile salariale solicitate de către intimatele reclamante nu pot fi plătite decât în măsura în care intimatul - recurent va aloca sumele necesare, iar în lipsa stabilirii unei obligații concrete, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de orice conținut, situație care ar contraveni principiilor Convenției Europene ale Drepturilor Omului.
Cererea de chemare în garanție a recurentului - intimat, a fost admisă de către instanța de fond, nu în virtutea unor raporturi de muncă cu intimatele - reclamante, ci având în vedere cele relevate mai sus, respectiv că, prin atribuțiile ce-i revin, recurentul este cel care trebuie să asigure fondurile necesare plății sumelor la care au fost obligați pârâții, MINISTERUL PUBLIC dispune de fonduri salariale numai în limitele sumelor prevăzute în bugetul de stat întocmit la propunerea recurentului chemat în garanție, sume ce pot fi majorate, evident tot la propunerea acestuia.
În ceea ce privește critica invocată de recurentul MINISTERUL PUBLIC, cu privire la actualizarea sumelor datorate și aceasta este apreciată ca fiind nefondată.
Întrucât, prin neacordarea sporurilor cuvenite, reclamantele intimate au suferit o pagubă care trebuie reparată în întregime, în mod corect s-a dispus reactualizarea sumelor, în funcție de indicele de inflație de la data plății, având în vedere dispozițiile art. 161 alineat (4) din Codul muncii.
Față de cele relevate mai sus, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de APEL ORADEA, în temeiul art. 312 alineat (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate ambele recursuri, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O, STR. -, nr. 3. Județ B în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B, sector 5, STR. -, nr. 17, Cod poștal - și de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B cu sediul în B, sector 5, B- -, nr. 14, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimatele reclamante din A, P-ța. -, nr. 2, Cod poștal -, Județ B, din A, P-TA -, nr. 2, Cod poștal -, Județ B și intimații pârâți: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, STR. - -, nr. 12, Cod poștal -, Județ B și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O, STR. - -, nr. 12, Cod poștal -, Județ B, împotriva sentinței civile nr. 782 din 22 octombrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 05 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /03.03.2008
Jud.fond. -
Dact./03.03.2008
Ex.2
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
