Pretentii civile. Speta. Decizia 1662/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA nr.1662
Ședința publică din data de 19 august 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Elena
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1173 din data de 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta cu domiciliul ales la ribunalul Dâmbovița, în Târgoviște, Calea B nr.3, jud.D și cu intimații-pârâți Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr.3, județul D, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL PLOIEȘTI, intimata- reclamantă, intimații-pârâții Tribunalul Dâmbovița, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, având în vedere că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin.2 Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc în procent de 50 % calculat la salariul de bază începând cu iulie 2006 până în prezent și în continuare, pentru viitor, în condițiile prevăzute de art.421din Legea nr.104/1999, care a completat Legea nr.50/1996.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este grefier în cadrul Tribunalului Dâmbovița, iar drepturile prevăzute în articolele sus-menționate sunt și au rămas în vigoare de la apariția actului normativ care le reglementează și trebuie acordate în continuare personalului din organele judecătorești, astfel cum atestă soluția pronunțată în recursul în interesul legii.
A mai susținut reclamanta că prin soluția pronunțată în recursul în interesul legii, care a format obiectul dosarului nr. 5/2008 ce s-a aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că atât magistrații, cât și personalul conex sunt îndreptățiți la acordarea sporului de suprasolicitare.
De asemenea, s-a arătat că OG nr.83 /2000 a abrogat mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, printre care și Legea 50 /1996, încălcându-se astfel principiul ierarhiei actelor juridice și prin raportare la dispozițiile Legii nr.24 /2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, norma legală ordinară, în speță ordonanța de guvern, nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior.
Prin decizia nr.2/10.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Totodată, s-a susținut că de la data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 grefierii nu au mai beneficiat de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, executarea acestui drept fiind suspendată.
Dreptul la sporul de 50 % a devenit astfel unul condiționat de declararea ca neconstituțional a art.1, pct. 42 din OG nr. 83 /2000 sau ca inaplicabilă a abrogării, fapt care s-a întâmplat prin decizia 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interesul legii și care este obligatorie pentru instanțe susținându-se că până la data de 10.03.2008 dreptul reclamantei nu era unul actual.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pe motiv că din luna februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG nr.8/2007, prin care s-a abrogat Legea nr.50/1996, astfel că sporul de 50% nu mai subzistă pentru personalul auxiliar de specialitate din luna februarie 2007.
Și pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare, arătând că acțiunea este întemeiată în parte, pentru perioada iulie 206 și până la pronunțarea sentinței, față de dispozițiile deciziei nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, care este obligatorie pentru instanțe. În ceea ce privește solicitarea reclamantei de a i se acorda sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru viitor, s-a susținut că pretențiile reclamantei trebuie respinse ca nefondate, în absența unui cadru legislativ corespunzător
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin D, a formulat, la rândul său, întâmpinare prin care invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe motiv că acesta este un terț, care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantei, neavând raporturi de muncă cu aceasta.
S-a mai învederat că Ministerul Economiei și Finanțelor nu se confundă cu bugetul de stat, rolul său fiind de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestor bugete.
Prin sentința nr. 118/17.03.2009, Curtea de APEL PLOIEȘTIa declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Dâmbovița, reținând că prin decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.73/06.02.2009, s-a constatat că dispozițiile art.I și II din nr.OUG75/2008 sunt neconstituționale, situație în care, ținând cont de obiectul prezentei acțiuni, ce constituie un litigiu de muncă, aparține tribunalului, în primă instanță, competența de soluționare a cauzei, în conformitate cu art.2 pct.1 lit.c din Codul d e procedură civilă.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub numărul -, iar pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1173 din 21 mai 2009, tribunalul admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și a respins cererea față de acesta.
Prin aceeași sentință, s-a admis acțiunea, iar pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița au fost obligați să plătească reclamantei sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1 iulie 2006 și în viitor.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este întemeiată, fiind admisă întrucât acest pârât are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar între reclamantă și acest minister nu există niciun fel de raporturi de muncă și nefiind parte în raportul de muncă, nu se poate justifica obligarea pârâtului la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii s-a stabilit, n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001 și potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, această decizie este obligatorie.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
S-a reținut că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă, însă prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art. 47 se abrogă, ordonanța respectivă fiind aprobată prin Legea nr. 334/2001.
De asemenea, s-a arătat că Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
S-a concluzionat că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, iar prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial, astfel că prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
Așa fiind, s-a reținut că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, lucru ce presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 cuvenindu-se și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL PLOIEȘTI.
În recursul său, pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa invocat motivele de modificare a sentinței prev.de art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod pr.civilă, susținând că soluția pronunțată de prima instanță este în parte lipsită de temei legal în ceea ce privește obligarea pârâților la plata drepturilor salariale în continuare, respectiv de la data pronunțării hotărârii întrucât obligarea la plata drepturilor solicitate și pentru viitor reprezintă o depășire a limitelor puterii judecătorești și un amestec nepermis în sfera atribuțiilor autorității legiuitoare exercitate de judecătorul fondului.
S-a solicitat, pentru aceste motive, admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței cu admiterea în parte a acțiunii reclamantei, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a criticat sentința instanței de fond ca nelegală invocând disp.art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă, arătând că în mod greșit prima instanță a admis cererea prin care se solicită acordarea sporului de 50 % pentru personalul auxiliar de specialitate începând cu luna februarie 2007.
Astfel, se arată că prin decizia nr. 21/10.03.2008, instanța supremă a admis recursul in interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000.
Se mai învederează că din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG nr. 8/2007, iar la art. 30 din respectiva ordonanță se prevede că la data intrării în vigoare a acesteia se abrogă Legea nr. 50/1996 și recursul în interesul legii soluționat prin decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost promovat doar cu privire la interpretarea și aplicarea disp.art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în raport cu prevederile art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 aprobată prin Legea nr. 334/2001, iar instanța supremă a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000.
Așa fiind, se concluzionează că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu luna februarie 2007 pentru personalul auxiliar de specialitate întrucât dispozițiile Legii nr. 50/1996 au fost abrogate în întregime.
S-a solicitat pentru aceste motive, admiterea recursului și modificarea sentinței care este nelegală și dată cu încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești, cerându-se judecarea cauzei și în lipsă.
Deși legal citată cu această mențiune, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare cu privire la recursurile declarate în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursurile declarate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.444 din 13.06.2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, statuându-se, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
S-a reținut în considerentele sus-menționatei decizii, pentru argumentele pe larg expuse în cuprinsul acesteia, că normele care reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, consacrate de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, la care s-a făcut trimitere, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, iar acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, iar efectul imediat al normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza la care se referă textul de lege.
Decizia nr.21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în interesul legii, la data de 10.03.2008- la mai mult de un an de zile după intrarea în vigoare a OG nr.8/2007 invocată de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților -este obligatorie pentru instanțe, conform at.329 alin.3 Cod pr.civilă și, raportat la considerentele avute în vedere la pronunțarea acestei decizii, nu se poate reține că prin soluția pronunțată instanța de fond ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege sau că ar fi aplicat greșit legea, prin aceea că a acordat sporul de 50 % din salariul de bază brut intimatei-reclamante și în continuare, ulterior pronunțării sentinței atacate, respectiv pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a OG nr.8/2007, așa cum susțin nejustificat recurenții.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește recursurile ca nefondate, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă le va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței invocate de recurenți în motivarea recursurilor, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1173 din data de 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă cu domiciliul ales la ribunalul Dâmbovița, în Târgoviște, Calea B nr.3, jud.D și cu intimații-pârâți Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr.3, județul D, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Elena
- - - -- - - - -
GREFIER
red./VA
7 ex./03.09.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
G -,
Operator date cu caracter personal,
Nr. notificare 3120
Emis 5 comunicări/7.09.2009
Grefier,
1. Ministerul Justiției și Libertăților,
2. Curtea de APEL PLOIEȘTI,
3.
4. Tribunalul Dâmbovița
5. Ministerul Economiei și Finanțelor Publice,
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Elena
