Drepturi salariale (banesti). Decizia 1661/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA nr.1661
Ședința publică din data de 19 august 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Elena
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1144 din data de 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, -, -, -, Gându G, -, toți prin reprezentant, cu domiciliul ales la ribunalul Dâmbovița - Târgoviște, Calea B, nr.3 județul D și cu intimații-pârâți Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr.3, județul D, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru și că s-au depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, sub nr.12868 din data de 9 iulie 2009, concluzii scrise formulate de intimații-reclamanți.
Curtea, având în vedere că recurenții-pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin.2 Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr. 1736/120/15.04.2009, reclamanții au chemat în judecată Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Dâmbovița și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca în contradictoriu cu aceștia să se dispună obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate de 15 % pe ultimii 3 ani calculați de la data promovării acțiunii, precum și pe viitor, dobânzile aferente și suma reprezentând actualizarea cu indicele de inflație și înscrierea acestor drepturi în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții sunt personal auxiliar la ribunalul Dâmbovița, conform tabelelor anexate. Având în vedere că sporul de confidențialitate este prevăzut în mai multe acte normative și respectiv în Legea nr. 567/09.12.2004, art. 78 și art. 9 din Codul Deontologic al personalului auxiliar al instanțelor judecătorești din 26 aprilie 2005, s-a apreciat că se impune admiterea acțiunii formulate.
S-a invocat, de asemenea, că prin art. 231 alin. 3 din OG nr. 137/2000, pentru prevenire, sancționarea tuturor formelor de discriminare se prevede acordarea unui spor de confidențialitate de 15 % pentru personalul din aparatul propriu. Prin art. 84 din Legea nr. 567/2004 se stabilește printre abaterile disciplinare și nerespectarea confidențialității lucrărilor. Astfel, pe de o parte se stabilește obligația de confidențialitate și sancțiuni corespunzătoare pentru nerespectare, însă nu este reglementată obligația corelativă a angajatorului. În aceste condiții, s-a creat un regim discriminatoriu aplicându-se un tratament diferit la diferite categorii de salariați cu efect asupra beneficiului pentru sporul de confidențialitate. Prin decizia nr. 46 Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 27/2008 se stabilește că .și personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară.
Față de dispozițiile art. 29 Cod procedură civilă soluția dată într-un recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
La dosarul cauzei s-au depus: listă cu reclamanții, locurile de muncă ale acestora și semnăturile, copie de pe minuta deciziei nr. 46 din 15.12.2008 pronunțată de ICCJ în dosarul nr. 27/2008, concluzii scrise ale reclamanților reprezentați prin grefier, decizii de practică judiciară pronunțate în cauze similare.
La 13.05.2009 Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare, prin care s-a solicitat în principal respingerea acțiunii reclamanților, privind acordarea sporului de confidențialitate ca inadmisibilă, întrucât nu poate exista discriminare prin efectul legii, iar în subsidiar ca nefondată.
Reclamanții ignoră faptul că sunt salarizați în baza unei legi speciale care stabilește în mod exhausiv drepturile salariale. În condițiile în care nici un text din legea specială nu prevede sporul de confidențialitate, nu există temei legal pentru acordarea acestui drept, instanța nefiind abilitată să completeze dispozițiile legale. Cum normele legale care interzic nerespectarea principiului discriminării au în vedere modalitatea de aplicare a legii la situații identice sau similare. În aceste condiții nu interesează faptul că anumite categorii profesionale beneficiază de acest spor în condițiile în care legea specială a acestei categorii prevede acest spor.
Prin decizia nr.-/03.07.2008 a Curții Constituționale, s-au rezolvat excepțiile de neconstituționalitate invocate de Ministerul Justiției, cu privire la unele dispoziții din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. S-a stabilit că interpretarea dispozițiilor ordonanței, în sensul că instanțele judecătorești sunt competente să desființeze norme juridice este neconstituțională.
Teza invocată de reclamanți, potrivit căreia fiecărei îndatoriri de serviciu îi corespunde un spor, nu are temei legal și nici măcar doctrinar. Pe cale de consecință drepturile salariale sunt stabilite expres și limitativ de lege și nu pot fi completate de către instanțele judecătorești. este doar o atribuție de serviciu normală. Faptul că alte categorii de personal beneficiază de sporul de confidențialitate, nu conduce la concluzia că există discriminare: legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la anumite salarii de bază, în raport de categoriile de personal cărora li se acordă.
La 15.05.2009, și au depus cerere de renunțare la judecată, întrucât printr-o altă hotărâre judecătorească pronunțată în dosarul nr- a fost recunoscut și acordat sporul de 15 %.
La termenul din 15.05.2009 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus la dosar note cu punctul de vedere, prin care subliniază că instanța europeană a decis în mod constant că pentru stabilirea diferenței de tratament trebuie să se stabilească faptul că persoanele care invocă diferența sunt plasate în situații analoage sau comparabile cu alte categorii care beneficiază de un tratament preferențial.
Pentru ca o faptă să fie calificată drept discriminatorie, trebuie să îndeplinească mai multe condiții, respectiv existența unui tratament diferențiat pentru persoane sau situații aflate în poziții comparabile; tratamentul diferențiat să aibă drept scop restrângerea sau înlăturarea unui drept recunoscut de lege.
OG 137/2000 privind sancționarea formelor de discriminare prevede expres faptele și actele de discriminare și criteriile de discriminare. Cum reclamanții au introdus acțiune direct în instanță și în baza dispoz. art. 127 din OG 137/2000, o astfel de acțiune se poate promova pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare, cu obligația de a dovedi existența discriminării.
CNCD poate fi solicitat în calitate de expert și nu ca parte, sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul politic și de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a CNCD și nu are deci competență materială pentru a se pronunța într-o astfel de cauză.
Prin sentința civilă nr.1144 din data de 18 mai 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții-pârâți Tribunalul Dâmbovița, Statul Român - Prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Consiliul pentru Combaterea Discriminării, Curtea De Apel Ploiești și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Dâmbovița, să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15 %, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 15.04.2006 și în viitor, iar pentru reclamantele -, și, pentru perioada 15.04.2006 până la pensionare și să înscrie acest spor în carnetele de muncă.
Prin aceeași sentință a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 15.04.2006.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză a reținut următoarele:
Potrivit art. 84 din Legea nr. 567/2004 și art. 9 din Codul deontologic din 26.04.2005, sunt prevăzute abaterile disciplinare, între care și nerespectarea confidențialității lucrărilor cu caracter de confidențialitate. În aceste condiții, este evident că personalul auxiliar are un regim de muncă aparte și ținând seama că alte categorii de personal similare cărora le incubă o astfel de obligație se bucură de sporul de confidențialitate pentru egalitatea de regim juridic prevăzută chiar în dispozițiile Codului muncii, instanța a apreciat că se impune admiterea acțiunii, cu atât mai mult cu cât, prin decizia nr. 46 din 15.12.2008 a ICCJ se prevede că " personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești (nn) au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 %, calculat la indemnizația brută lunară. Potrivit art. 329 Cod procedură civilă, soluția pronunțată într-un recurs în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe.
Față de aceste considerente, instanța a admis acțiunea formulată, însă numai în parte, întrucât acest spor se va acorda numai de la 15.04.2006, în raport de termenul general de prescripție prevăzut de art. 9 din Decretul nr. 167/1958.
Pentru reclamantele -, și, acest spor se va acorda numai până la pensionare.
Instanța a admis, de asemenea, excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, întrucât acesta nu are calitatea de ordonator de credite și nu poate fi implicat în acordarea sporului de confidențialitate. De asemenea, a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, întrucât acesta poate fi consultat de către instanțe și nu poate avea deci, calitate procesuală.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții Curtea de Apel Ploiești și Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său Curtea de Apel Ploiești a criticat hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct.9, 304 indice 1 și art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă.
Se arată că soluția dată de instanța de fond este în parte lipsită de temei legal în ceea ce privește obligarea pârâților la plata drepturilor salariale în continuare, respectiv de la data pronunțării hotărârii.
Pretențiile reclamanților privind acordarea drepturilor salariale solicitate pentru o perioadă ulterioară pronunțării hotărârii din prezenta cauză, trebuie respinse ca vădit nefondate, în absența unui cadru legislativ corespunzător.
Se susține că acordarea de către instanță, pentru viitor, a drepturilor salariale solicitate înseamnă ca aceasta să legifereze acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică, ceea ce presupune o depășire a limitelor puterii judecătorești și o imixiune de nepermis în sfera de atribuții a autorității legiuitorului, exercitate de judecătorul fondului care trebuie sancționate ca atare de instanța de control.
Mai arată că sarcina instanței de judecată se rezumă doar la a interpreta și aplica legea în vigoare și nici într-un caz, nu este îndrituită să modifice sau să completeze un act normativ, acest atribut aparținând în exclusivitate legiuitorului.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate și pe fond admiterea în parte a acțiunii.
În recursul său pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a criticat hotărârea primei instanțe, invocând disp.art. 304 pct. 4 și 9 coroborat cu art. 312 Cod pr.civilă.
Se arată că obligarea Ministerului Justiției la plata sporului de confidențialitate de 15 % constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești întrucât drepturile solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute de legislația în vigoare.
Instanța de fond prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut de legislația specifică categoriei profesionale a personalului auxiliar din cadrul sistemului justiției.
Într-un alt motiv de recurs arată că pentru a acorda sporul de confidențialitate de 15%, Tribunalul Dâmbovița a reținut în considerente decizia nr. 46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție dată cu interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 18 alin.1 și 2 din Codul deontologic al magistraților și art. 78 alin.1 din Legea nr. 567/2004, raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora, texte de lege care nu fac referire la acordarea unui spor de confidențialitate de 15 % pentru categoriile profesionale ale căror statute le reglementează.
Prin decizia nr.819/3.07.2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate, constatând că prev.art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. De asemenea, învederează faptul că prin decizia nr. 1325/2008 Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Astfel, solicită să se observe că nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul la sporul de confidențialitate pentru personalul din sistemul justiției, iar instanța de fond trebuia să aibă în vedere deciziile Curții constituționale care de asemenea sunt obligatorii și să aplice și să interpreteze strict acte normative care reglementează salarizarea personalului în cauză.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Intimații-reclamanți au depus la dosar concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursurilor și menținerea sentinței pronunțate la fond ca temeinică și legală.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursuri, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește fondul cauzei, în rest, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Dâmbovița, iar salarizarea acestui personal este expres reglementată prin OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, cu modificările și completările ulterioare. Anterior acestei reglementări, salarizarea personalului respectiv s-a făcut potrivit dispozițiilor Legii nr.50/1996, cu modificările și completările ulterioare.
Prin acțiunea de față, reclamanții au solicitat calcularea și plata drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate de 15% pe perioada indicată, actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la executarea hotărârii, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Prin decizia nr. 46 pronunțată la data de 15 decembrie 2008 în dosarul nr. 27/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, raportat la art. 16 alin. 1 și 2 din codul deontologic al magistraților și art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Potrivit disp. art. 78 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, și art. 9 din Codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, aprobat prin Hotărârea nr. 145/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 382 din 5 mai 2005, personalul auxiliar de specialitate este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Sporul de confidențialitate este reglementat, printre alții, în favoarea funcționarilor publici cu statut special, militarilor angajați pe baza de contract si personalului civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publica si siguranță națională, conform G nr. 19/2006 aprobată prin Legea nr. 444/2006, precum și în favoarea funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, potrivit Legii nr. 188/1999, în cuantum de 15% din salariul de bază.
Nu există justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă ca, în cazul în care doi salariați, care nu se găsesc în situații identice sau similare, sub aspectul posturilor ocupate, atribuțiilor de serviciu, răspunderii, dar care amândoi lucrează - cu titlu de exemplu - în aceleași condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau vătămătoare, numai unul dintre ei sa primească sporul corespunzător, iar cel de al doilea să nu îl primească pentru motivul că legea sau ordonanța în baza căruia este retribuit acest din urmă salariat nu prevede acordarea acestui spor.
Ca atare, magistrații, magistrații asistenți si personalul auxiliar de specialitate care nu primesc spor de confidențialitate pe motiv că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale acestor categorii de personal nu prevăd acordarea acestui spor au dreptul la despăgubiri în temeiul art. 27 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.
Potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3.pr.civ. deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești, astfel că în mod legal și întemeiat instanța de fond a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâților Tribunalul Dâmbovița, Curtea de Apel Ploiești și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate, începând cu data de 15.04.2006, precum și pe viitor.
În ceea ce privește motivul de recurs formulat de ambele recurente privind pretinsa acordare greșită sporului și pentru viitor, Curtea îl găsește nefondat întrucât instanța de fond în mod judicios a apreciat că în situația de față, existenței unei discriminări, se pune problema obligării pârâților la plata despăgubirilor până la data încetării stării de discriminare.
Nu este fondat nici motivul de recurs ce vizează inexistența unui act normativ care să reglementeze sporul de confidențialitate în favoarea intimaților-reclamanți, de vreme ce instanța de fond a avut în vedere, la data pronunțării sentinței, o decizie în interesul legii, cu caracter obligatoriu, pronunțată la data de 15 decembrie 2008, deci ulterior pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziilor nr. 818, 819 din 16.07.2008.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 pr.civ. Curtea urmează să respingă cele două recursuri formulate ca nefondate.
Pentru aceste motive
în numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1144 din data de 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, -, -, -, Gându G, -, toți prin reprezentant, cu domiciliul ales la ribunalul Dâmbovița - Târgoviște, Calea B, nr.3 județul D și cu intimații-pârâți Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr.3, județul D, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Elena
- - - - - - -
GREFIER,
Tehnored.CP/SȘ
8 ex./15.09.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
G -;
Operator date cu caracter personal,
Nr.notificare 3120
Emis 6 comunicări/18.09.2009
Grefier,
1. Ministerul Justiției și Libertăților,
2. Curtea de Apel Ploiești,
3. ,
4. Tribunalul Dâmbovița
5. Statul Român - prin
6. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Elena
