Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1984/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1984
Ședința publică din data de 8 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2063 din 7 august 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - domiciliat în comuna,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant -, personal, lipsind intimata-pârâtă SC ""SA.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar prin cererea introductivă s-a solicitat de către reclamant judecarea cauzei în lipsă. Se mai învederează că intimatul-reclamant a depus la dosar, prin serviciu registratură, întâmpinare, iar din partea apărătorului recurentei-pârâte SC "" SA, s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, concluzii scrise, împuternicirea avocațială pe numele domnului avocat din Baroul Prahova, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul-reclamant - declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația intimatului-reclamantă că nu mai are cereri de formulat, față de împrejurarea că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond intimatul-reclamant - solicită respingerea recursului ca nefondat potrivit motivelor detaliate în întâmpinare, menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond, precizând că nu este prescris dreptul la prima de Paște 2005.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, în baza lucrărilor dosarului retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumei de 7480 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate cu titlu de prime de C și Paște la care se adaugă indicele de inflație în sumă de 533,52 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a fost salariat al societății pârâte, la Sucursala începând cu anul 1975 și până la data de 10 noiembrie 2006, raporturile de muncă încetând ca urmare a disponibilizării sale; că în această calitate nu a primit suplimentările salariale echivalente unui salariu de bază brut, cu prilejul sărbătorilor de Paște 2005, 2006 și C în perioada 2004, 2005-2006, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamantul a depus la dosar copia carnetului său de muncă (filele 3-29) practică judiciară și extrase ale contractelor colective de muncă pentru anii 2004-2006.(filele 30-71).
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare (filele 84-86) la care a atașat înscrisuri (filele 87-109) solicitând respingerea acțiunii în principal ca prescrise, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii iar în subsidiar, ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamant au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de acesta.
Prin sentința civilă nr.2063 pronunțată la 7 august 2008, Tribunalul Prahova, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, ca fiind neîntemeiată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat-o pe pârâtă la plata sumelor de câte 1400 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primelor de Paște 2005 și C 2005 și 1850 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primei de Paște 2006, ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație, de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă.
Prin aceeași sentință, prima instanță a respins cererea privind prima de C 2006 ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este justificată, deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pt.anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariul reclamantului însă ulterior aceste suplimentări salariale nu i-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea în parte, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumelor de câte 1400 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primelor de Paște 2005 și C 2005 și 1850 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primei de Paște actualizată cu indicele de inflație, respingând cererea pentru prima de C 2006 cu motivarea că reclamantul a fost salariatul societății numai până în luna noiembrie 2006.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-6).
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamantul avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat de instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamantul primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul salariului de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar în subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamant a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut (fila 10).
Intimatul-reclamant formulat întâmpinare (filele 9) prin care a cerut respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse,a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamant îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Cu toate acestea, calculând termenul de prescripție de 3 ani, tribunalul nu a observat că în raport de data introducerii acțiunii-17 iunie 2008- dreptul la acțiune pentru prima de Paște 2005 este prescris, așa încât sentința urmează a fi modificată în sensul respingerii ca prescrise a dreptului la acțiune pentru suplimentarea salarială revendicată de reclamant cu titlu de primă de Paște pentru anul 2005.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantului-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamant fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
Cu toate acestea, sentința urmează a fi modificată în parte, ca efect al admiterii recursului și sub aspectul cuantumului sumelor acordate de tribunal cu titlu de prime pentru 2005 și respectiv Paște 2006, care astfel cum au fost stabilite contravin art.168 alin.2 din contractele colective de muncă negociate si semnate de reprezentanții sindicatelor și patronat.
In conformitate cu aceste prevederi contractuale, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SN.
Stabilind cuantumul sumelor, prima instanță a luat greșit în calcul salariul mediu brut.
În realitate, respectând clauzele contractului colectiv de muncă, drepturile reclamantului însumează salariul de bază mediu/ de 927 lei-corespunzător primei de C 2005 și 1047 lei corespunzător Primei de Paște 2006, așa cum acestea reies din înscrisul depus la fila 109 dosar fond, în total 1974 lei sumă brută.
Această sumă urmează a fi actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei prime, la plata efectivă.
Pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 rap.la art.304 alin.1 pct.9 cod pr.civ. va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va admite în parte excepția prescripției dreptului la acțiune privind prima de Paște 2005, și va reduce suma datorată de pârâtă reclamantului la 1974 lei brut-ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2063 din 7 august 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - domiciliat în comuna,-, județul P și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că admite excepția prescripției privind prima de Paște 2005 și reduce suma datorată de pârâtă reclamantului la 1974 lei brut reprezentând prime Paști 2006 și C 2005, ce se vor actualiza în raport cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă.
Respinge ca prescrisă cererea privind acordarea primei de Paște 2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
--- - - - -- -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./17.10.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
