Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1985/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1985
Ședința publică din data de 8 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1991 din 17 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în Câmpina,-, -.11,.3, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru. Se mai învederează că din partea apărătorului recurentei-pârâte SC "" SA, s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, concluzii scrise, împuternicirea avocațială pe numele domnului avocat din Baroul Prahova, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale restante și neacordate reprezentând primă de C 2006, în sumă de 1850 lei, actualizarea acestei sume în funcție de rata inflației de la data scadenței, la data plătii efective și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că potrivit art.168 alin.1 din CCM,salariații societății pârâte erau îndreptățiți la o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, însă pârâta nu acordat aceste drepturi în termenul cuvenit.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că sumele de bani cu caracter premial au fost negociate si prevăzute în anul 2003, așa cum rezultă din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la nr.8080/2000, contractul de munca preexistent fiind renegociat, prevăzându-se că pentru anul 2003, suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui angajat conform modalității și în condițiile negociate de .
S- mai susținut că în anul 2005 s- încheiat un nou Contractul Colectiv de Muncă și care, spre deosebire de cele anterioare, avea o nouă formulare pentru alin.2 al art.168, în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, aceeași formulare păstrându-se și în Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2006 și 2007, sensul menținerii alineatului fiind de preciza modalitatea concretă de acordare suplimentarii salariale prevăzută la alin.1 al art.168 în anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă.
Pârâta invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că potrivit art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori unor clauze ale acestuia, acțiunea formulată de reclamant întemeindu-se pe dispozițiile art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1991 din 17.07.2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de parată, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1850 lei reprezentând primă de C 2006, sumă ce va fi actualizată în raport de indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, că în conformitate cu disp. art.283 lit. din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate- ca în cauza de față sau unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale salariaților față de angajator, nefiind aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii invocate de pârâtă.
Față de aceste considerente, s-a constată că acțiunea introdusă la data de 30.06.2008 referitoare la neacordarea unor drepturi salariale restante cuvenite pe anul 2006 fost promovată în cadrul termenului de 3 ani, considerent pentru care, în baza art.137 cod pr.civilă, tribunalul respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
Pe fond, tribunalul a reținut,în esență,că reclamantul a fost încadrat cu contract de muncă la SC SA, iar în contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 se stabilea, în cuprinsul art.168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, că angajații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, la alin.2 al acestui articol precizându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Coroborând dispozițiile art.168 din contractul colectiv de muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art.168 din contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006, s- apreciat că părțile semnatare ale contractul colectiv de muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentarilor salariale prev.la alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă și în cursul anilor respectivi, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit disp.art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu achitat reclamantului suplimentările salariale de C 2006, tribunalul admis acțiunea în sensul celor sus-arătate.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp.art.168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamantul nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art.168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Deși legal citat cu această mențiune, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare la recursul pârâtei.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este adevărat că potrivit art.283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recurentei fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă, în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ceea ce privește cuantumul sumei acordate reclamantului, criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate, în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate, în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul, iar conform art. 312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă, va modifica în parte sentința în sensul că va reduce suma datorată de pârâtă reclamantului la 1160 lei brut reprezentând primă C 2006, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
Cuantumul acestei prime rezultă din conținutul adresei nr.830/5.02.2008 depusă în copie la dosarul de fond de către pârâtă, cuprinzând salariile de bază medii brute în luna anterioară fiecărei sărbători pe perioada 2003-2007, corespunzând pentru C 2006 suma de 1160 lei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1991 din 17 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în Câmpina,-, -.11,.3, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința, în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamantului la 1160 lei brut.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
--- - - - -- -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2008-10-31
3 ex.
/FA
Trib.P nr-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
