Pretentii civile. Speta. Decizia 2313/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.2313
Ședința publică din data de 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 700 din data de 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în M,-, -. A.2.11 județul
Cerere de recurs scutită de la aplata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, pentru recurenta pârâtă, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului recurentei pârâte, în sensul că nu mai are alte cereri de formulat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și depune la dosar concluzii scrise.
Menționează că primele de Paște - C, pentru sucursala Târgoviște, au fost introduse în salarii, așa cum s-a arătat și prin decizia nr.122/21.03.2003
Arată ca va solicita acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Reclamantul a chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate reprezentând suplimentări salariale de C și Paște, în cuantum a câte un salariu mediu pe unitate pentru perioada 2005-2006, precum și drepturile privind aprovizionarea de toamnă-iarnă pe aceeași ani.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a avut calitatea de salariat la unitatea pârâtă și că potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, aceasta avea obligația să plătească fiecărui salariat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C câte o primă constând într-un salariu brut mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
La termenul din 12.03.2009 s-au depus de către reprezentatul intimatei precizări referitoare la distincția care trebuie făcută între salariul deb ază mediu și salariul mediu brut, ambele fiind salarii brute, ultimul cuprinzând și eventualele sporuri adăugate salariului negociat.
După administrarea probatoriilor, Tribunalului Dâmbovițaa admis în parte acțiunea și a obligat intimata să plătească petentului drepturile salariale reprezentând Prima de C pentru anul 2005, respingând celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei, iar potrivit art.168 din avea dreptul la prime pentru Paști și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Astfel, în urma administrării probelor a rezultat că cererea reclamantului este întemeiată doar pentru primele de C pe anul 2005.
Cu privire la capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă-iarnă, s-a reținut că drepturile salariale au fost incluse în salariul de bază tarifar începând cu anul 2003, conform contractului colectiv de muncă pe untate.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii cu privire la acordarea pretinselor drepturi reprezentând prime de C și Paști, iar în subsidiar solicită suspendarea executării hotărârilor atacate până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Criticând sentința, pârâta a susținut în esență că acțiunea este neîntemeiată deoarece suplimentările salariale menționate în acțiune au fost incluse în salariile plătite reclamantului, începând cu anul 2003 și în continuare cum reiese și din notele emise de Comisia Paritară.
În final s-a invocat și faptul că trebuia acordat salariul de bază mediu brut pe unitate și nu cel mediu brut.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului, art. 304 și 3041Cod pr.civilă și celelalte dispoziții legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat.
În mod corect prima instanță a hotărât că nu există nici dovada că suplimentările salariale respective au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta-pârâtă așa cum obligă prevederile art. 163 din Codul muncii, iar conform art. 287 din același cod sarcina probei revine angajatului, respectiv recurentei-pârâte, probă pe care aceasta nu a făcut-
Nu este fondat nici motivul de recurs privind greșita acordare a salariului brut pe unitate și nici cel de bază întrucât din actele dosarului rezultă că reclamantului i-a fost acordat suplimentări salariale de bază pe societate, calculat cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment - Paște sau C - pentru care se acordă suplimentările respective și la nivelul salariului brut pe unitate, care să includă și sporuri, așa cum în mod corect și legal prima instanță le-a acordat, o situație contrară impunându-se a fi dovedită de către recurenta-pârâtă conform art. 287 din Codul muncii, dovadă care nu a fost făcută în speță.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea constată că în speță instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că nesubzistând motive de nulitate ale hotărârii atacate în sensul disp.art. 304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat în baza art. 312 din același cod.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 700 din data de 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în M,-, -. A.2.11 județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - --- - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.TL/SȘ
4 ex./16.12.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
