Pretentii civile. Speta. Decizia 2314/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr. 2314
Ședința publică din data de 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în Târgoviște, str. - -, Bl.2..2,.5, județul D împotriva încheierii din data de 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239 sector 1, împotriva sentinței civile nr. 306 din data de 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Cereri de recurs scutite de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată de avocat, din cadrul Baroului P, conform delegației depusă la dosar, lipsind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurenta pârâtă, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului recurentei pârâte, în sensul că nu mai are alte cereri de formulat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, menționând că suplimentările salariale solicitate au fost introduse în salariu conform deciziei nr.122 din data de 21 martie 2003.Depune la dosar concluzii scrise.
Referitor la cheltuielile de judecată, arată că acestea vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, sub nr. 6193/120/09.12.2008, reclamantul a chemat în judecată SC SA, pentru ca în contradictoriu cu acesta să dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale suplimentare cuvenite și neacordate, conform CCM pentru C 2005, cota parte din profitul net al societății pentru 2005, drepturile salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, cota de gaze naturale - c/val. a 4000 mc, pentru toamna anului 2005, acordarea acțiunilor la care reclamantul este îndreptățit ca urmare trecerii societății la o formă de privatizare. S-a solicitat reactualizarea sumelor cu indicele de inflație la momentul plății și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a fost salariatul pârâtei până la 23.12.2005 când a fost disponibilizat. Până la momentul desfacerii contractului de muncă reclamantul nu a beneficiat de drepturile salariale despre care s-a făcut vorbire mai sus.
La dosarul cauzei s-a depus copie de pe cartea de identitate, carnetul de muncă, extrase din CCM la nivel de unitate pe anul 2005.
La termenul din data de 09.02.2009, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat prescrierea dreptului la acțiune pentru suplimentările salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă și de asemenea, excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamantului. Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a arătat că acțiunea reclamantului nu reprezintă o cerere pentru plata unor drepturi salariale izvorâtă din contractul individual de muncă, ci reprezintă o acțiune pentru plata altor venituri, decât drepturile salariale solicitate în baza unui CCM la nivel de ramură, motiv pentru care sunt, în cauză, incidente dispozițiile art. 283 lit. e Codul muncii, astfel că termenul de promovare a acțiunii se prescrie în 6 luni de la data de la care se naște dreptul.
Momentul exigibilității drepturilor este luna octombrie a fiecărui an, astfel că acțiunea formulată de reclamant s-a apreciat ca prescrisă.
Cât privește lipsa calității procesuale active s-a arătat că drepturile solicitate se stabilesc cu minim 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă, când vor începe negocierile cu organizațiile sindicale pentru calcularea valorii concrete ce se acordă. Din această reglementare rezultă că, în lipsa negocierilor, nu se naște dreptul cert al salariaților pentru a încasa suma de bani solicitată.
În fapt, din anul 1998, sindicatul nu a mai intrat în negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a sumei de bani pentru aprovizionare toamnă-iarnă, întrucât aceste sume de bază au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat SA. În aceste condiții s-a apreciat că reclamantul nu justifică promovarea acțiunii, aceasta fiind netemeinică.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere se invocă, de asemenea, prescripția dreptului la acțiune, pe baza aceluiași temei, respectiv art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii. S-a susținut că sumele pretinse de reclamant nu reprezintă drepturi salariale și nici venituri asimilate acestora. Cu privire la aceste sume de bani s-a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantului întrucât nu s-au realizat acele negocieri pentru stabilirea concretă a sumei pentru care are dreptul fiecare salariat. De acest drept, salariații pot beneficia numai dacă acest drept nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere, s-au invocat aceleași excepții privind prescrierea și lipsa calității procesuale active a acțiunii, dar și prematuritatea formulării acțiunii întrucât și aceste drepturi trebuie negociate și numai după aceea solicitate, astfel că, la acest moment, reclamantul are numai vocație la beneficii patrimoniale, raportate la profitul.
Cu privire la suplimentările salariale de Paști și C s-a susținut că acestea au fost incluse în salariul mediu de bază, începând cu anul 2003.
S-au depus alăturat: CCM la nivel de unitate pe anii 1997, 1998, 2000, 2002, 2003, 2005, 2006, 2007, 2008, act adițional la CCM la nivel de SA.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.306 din data de 9 februarie 2009, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta A, a obligat pârâta la plata către reclamant a suplimentărilor salariale pentru C 2005 și a respins celelalte capete de cerere. A acordat suma de 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Au fost respinse excepțiile privind prescrierea dreptului la acțiune și lipsa calității procesuale active invocate de pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență următoarele:
A respins excepțiile formulate de pârâtă privind prescrierea dreptului la acțiune, precum și a calității procesuale active a reclamantului, întrucât, potrivit art. 283 lit. c din Codul muncii, cererile privind plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, se prescriu în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. Este evident că acțiunea formulată de reclamant nu viza executarea contractului ci plata drepturilor salariale asumate prin contract. De asemenea, cât privește calitatea procesuală activă, prima instanță a apreciat că, în momentul în care aceste drepturi sunt inserate în contract, dreptul la acțiune se naște la momentul la care acestea sunt scadente conform contractului: pentru Paște și C, cu ocazia celor două evenimente, pentru aprovizionare toamnă-iarnă, în luna octombrie, etc. Atât timp cât, prin contractul colectiv de muncă, s-a stabilit cuantumul acestor suplimentări salariale, tribunalul apreciat că negocierile reglementate pentru o perioadă de 15 zile anterioare, acordării acestor drepturi, au un caracter formal de verificare și nu creează noi drepturi, astfel că, în speță, calitatea procesuală activă nu este legată de aceste negocieri. În primul rând, calitatea procesuală activă decurge din calitatea de salariat cu contract individual de muncă, care îi dă posibilitatea să invoce drepturile stabilite prin CCM-uri.
Pe fond, prima instanță a reținut că reclamantului i-a încetat contractul individual de muncă la 23.12.2005, astfel că în condițiile în care drepturile privind cota de gaze, ajutor toamnă-iarnă, nu sunt prevăzute pentru anul 2005, acțiunea a fost respinsă.
Cât privește capătul de cerere privind acordarea de acțiuni, prima instanță a reținut că în art. 168 alin. 6 din CCM la nivel de unitate, pentru anii 2004 - 2006, recunoașterea calității de acționar este condiționată de realizarea unor negocieri între patronat și sindicatul reprezentativ: "în situația trecerii la o formă de privatizare, salariații parte în prezentul contract, vor beneficia de un nr. de acțiuni negociat de cu.". În aceste condiții, nefăcându-se dovada realizării acestor negocieri, tribunalul a respins acțiunea ca prematur formulată. Aceeași este și situația beneficiilor, întrucât beneficiile se acordă corespunzător numărului de acțiuni deținute de fiecare salariat.
În ceea ce-l privește pe reclamant, s-a apreciat că acesta este îndreptățit numai la suplimentările salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de C pentru anul 2005 în condițiile art. 168 alin. 1 din CCM.
Prin cererea înregistrată la data de 10.03.2009 în dosarul - al Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 306 din 09.02.2009, în sensul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la plata integrală a cheltuielilor de judecată.
Prima instanță a reținut că acțiunea formulată de reclamant a fost admisă numai pentru un capăt de cerere, motiv pentru care și cheltuielile de judecată au fost admise în mod corespunzător, astfel că în speță s-a constatat că nu este vorba despre o eroare materială.
Față de aceste considerente și în raport de dispozițiile art. 281 Cod proc. civ, prin încheierea de ședință din data de 16 martie 2009, prima instanță a respins cererea formulată.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul în baza art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, iar pârâta a formulat recurs împotriva sentinței 306/2009 pronunțată de instanța de fond în conformitate cu art. 304 pct.9 rap. la art. 3041Cod pr.civilă.
Reclamantul a criticat încheierea din 16.03.2009 întrucât instanța de fond nu a îndreptat cuantumul cheltuielilor de judecată pe care le-a primit diminuat, deși acțiunea sa a fost admisă în parte.
Pârâta SC SA Bac riticat sentința recurată întrucât a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a disp.art. 168 CCM, în sensul că instanța de fond nu a avut în vedere că aceste prime au fost introduse în salariul de bază al reclamantului începând cu anul 2003.
În anii 2004-2007, a prevăzut în cuprinsul art. 168 alin.2 că aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Acest lucru a fost dovedit și prin nota Comisiei Paritare SA, precum și prin faptul că, începând cu anul 2008, dispozițiile art. 168 au devenit inaplicabile.
S-a invocat principiul voinței reale a părților stabilit de art. 977 Cod civil, considerându-se că se impune, în cauză, suspendarea efectelor sentinței recurate până la soluționarea recursului.
În recurs nu au fost formulate probe noi.
Legal citate, părțile nu au formulat întâmpinări față de recursul advers.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr.civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 168 pe perioada 2003-2007, reclamantului i se cuvin prime de Paști și Acestea au fost introduse în salariul de bază numai pentru anul 2003, astfel cum recunosc ambele părți. Menținerea art. 168 pentru anii 2004-2007, arată că pe perioada 2004-2007 primele de Paști și C nu au mai fost incluse în salariu. Deși acest aspect a fost contestat, cădea în sarcina pârâtei să facă dovada includerii în salariu a acestor drepturi și pentru anii următori și plata lor efectivă.
Ca atare, nota comisiei paritare nu face dovada plății efective a acestor drepturi, iar lipsa negocierilor cu privire la acordarea lor nu este de natură să împieteze dreptul reclamantului de a le primi, atâta timp cât sunt determinate cu certitudine prin.
Ca atare, în mod corect instanța de fond a acordat prima de C pe 2005 reclamantului.
Curtea mai reține că acestuia i s-au diminuat în mod corect cheltuielile de judecată având în vedere că acțiunea sa a fost admisă în parte, instanța de fond făcând aplicarea disp.art. 274-276 Cod pr.civilă.
Așa fiind, în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă urmează să respingă ca nefondat recursul reclamantului împotriva încheierii și recursul pârâtei împotriva sentinței instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în Târgoviște, str. - -, Bl.2..2,.5, județul D, împotriva încheierii din data de 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239 sector 1, împotriva sentinței civile nr. 306 din data de 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier,
Fiind în concediu fără plată
prezenta se semnează de
Grefier șef secție,
red.
tehnored.
4 ex./16.12.2009
- Tribunalul Dâmbovița
;;
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120/2006
Emis 2 comunicări/17.12.2009
Grefier,
1. ,
SC SA,Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
