Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 2316/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. 1866.120/2009
DECIZIA nr.2316
Ședința publică din data de 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva încheierii din data de 5 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, sat, județul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta pârâtă SC SA și intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr- la data de 23 aprilie 2009, pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, pentru ca în contradictoriu cu aceasta, să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale sub forma primelor de Paște și C, neîncasate pe perioada 2004, a sumelor datorate actualizată conform indicelui de inflație, repunerea în termenul de trei ani în vederea introducerii acțiunii pentru plata drepturilor salariale restante pe perioada 2004- aprilie 2007 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a fost salariatul pârâtei din anul 1980 și până la data de 21.02.2007, dată la care contractul de muncă al acestuia a încetat.
La dosar s-au depus copia cărții de identitate cărții de muncă a reclamantului și adeverința nr.48/08.04.2009 emisă de SRL.
La termenul din data de, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care s-au invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin.3 lit. p și art. 79 alin. 1 din Constituția României și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 222 și art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, a prevederilor art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă precum și a art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor.
S-a solicitat admiterea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, întrucât potrivit art. 72 din Legea 188/1999, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea, iar cât privește procedura de soluționare a conflictelor de muncă există excludere creată chiar prin art. 249 Codul Muncii, care face trimitere la legea specială ( Legea 168/1999), apreciindu-se că soluționarea cauze ține de competența Tribunalului București.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin.3 lit. p și art. 79 alin. 1 din Constituția României, s- solicitat suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 222 și art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, a prevederilor art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă precum și a art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, s-a solicitat sesizarea Curții Constituțională cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 222 și art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, a prevederilor art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și a art. 28 alin.2 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor.
Prin încheierea de ședință din data 5 noiembrie 2009, Tribunalul Dâmbovița, a respins cererea apărătorului pârâtei privind sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 222 și art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, a prevederilor art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și a art. 28 alin.2 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, ca fiind inadmisibilă, având în vedere că aceasta privește legea sindicatelor.
A fost respinsă cererea apărătorului pârâtei privind sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin.3 lit. p și art. 79 alin. 1 din Constituția României, ca fiind inadmisibilă.
De asemenea, a fost respinsă cererea apărătorului pârâtei privind excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Dâmbovița, motivat de faptul că dispozițiile art. 284 alin.2 din Codul Muncii în conformitate cu care cererile referitoare la conflictele de muncă se judecă la tribunalul în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința reclamantul coroborate cu dispozițiile art. 298 alin.2 punct final în conformitate cu care se abrogă orice dispoziții contrare și reține cauza spre soluționare.
Analizând admisibilitatea excepțiilor invocate, respectiv în conformitate cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, tribunalul a constatat că prevederile legale invocate a fi neconstituționale, respectiv art. 222 și 282 din. 53/ 2003- Codul Muncii, a dispozițiilor art.73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și a art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor, nu au legătura cu cauza dedusă judecății. Astfel, societatea pârâtă a invocat faptul ca deși contractele colective de muncă la nivel de unitate, pe care se întemeiază pretențiile reclamanților au fost încheiate de către sindicate si societate, totuși acțiunea în pretenții a fost formulată de salariați, iar nu de sindicat. In acest context, societatea este văduvită de dreptul de a se judeca în contradictoriu cu sindicatul.
Tribunalul constatat însă că sindicatul este cel care este mandatat de salariat să îi reprezinte interesele în fața instanțelor judecătorești, în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, și care în conformitate cu alin. 2 din același articol nu poate introduce și nici continua vreo acțiune dacă salariatul se opune acestui fapt. Ceea ce a fost demn de a fi reținut a fost faptul că în persoana salariatului se produc efectele juridice ale actului sau acțiunii formulate de sindicat în numele salariatului, pe care îl reprezintă, sindicatul neavând un interes în nume propriu în exercitarea atribuțiilor sale. S-a reținut astfel de către prima instanță că intre sindicat și societate nu exista raporturi juridice directe în materia celor ce formează obiectul prezentei cauze.
Mai mult decât atât, s-a apreciat că textele legale invocate de societatea pârâtă ca nefiind constituționale, nu au legătura cu cauza și sub aspectul practic al faptului ca reclamanții nu mai sunt salariații societății pârâte.
Pentru aceste motive, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, tribunalul a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de pârâtă, ca inadmisibilă.
Tribunalul a respins cererea apărătorului pârâtei privind excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Dâmbovița, motivat de faptul că dispozițiile art. 284 alin.2 din Codul Muncii în conformitate cu care cererile referitoare la conflictele de muncă se judecă la tribunalul în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința reclamantul coroborate cu dispozițiile art. 298 alin.2 punct final în conformitate cu care se abrogă orice dispoziții contrare și reține cauza spre soluționare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC SA, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
A arătat recurentul că în mod greșit s-a apreciat că nu există legătură a excepției cu cauza întrucât în acest gen de litigii, suportul demersurilor judiciare îl constituie contractele colective de muncă perfectate în urma negocierilor cu sindicatele care calitate de unici parteneri de dialog, iar acestea au confirmat introducerea în salariul de bază a drepturilor salariale pretinse de reclamant.
A precizat recurentul că în calitate de angajator este obligat să se supună dispozițiilor legale care nu recunosc calitatea procesuală a sindicatelor în derularea - rezolvarea conflictelor de drepturi, făcând astfel imposibilă introducerea acestora în cauză la inițiativa recurentului, ceea ce înseamnă o limitare a drepturilor procesuale, care este neconstituțională.
Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii, sesizarea Curții Constituționale a României și suspendarea cauzei până la soluționarea excepției.
Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea atacată și motivele de recurs, curtea va constata că recursul este nefondat.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie în primul rânddispozițiile art. art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, dispoziții care au următoarea redactare:
Art. 298 alin. (2) ultima liniuță: "Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă- orice alte dispoziții contrare."
Potrivit art. 126 din Constituție, legiuitorul este în drept să reglementeze competența instanțelor judecătorești și să modifice, pentru viitor, aceste reglementări, în funcție de noi rațiuni pe care le are în vedere, fără ca aceasta să aibă semnificația unei aplicări retroactive.
In prezenta cauză se pune în discuție, practic, modul de aplicare în timp a unor norme de lege, precum și raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii.
Toate aspectele invocate țin, în realitate, de aplicarea legii, ce revine instanței de judecata, iar nu Curții Constituționale.
Prin urmare, prevederile legale asupra cărora s-a invocat excepția de neconstituționalitate nu sunt normele legale care stabilesc competența de soluționare a litigiilor de muncă, ci norme ce dispun abrogarea dispozițiilor contrare celor reglementate în Codul Muncii.
În ceea ce privește celelalte texte legale invocate, sub un prim aspect este de observat că textele de lege invocate a căror neconstituționalitate se solicită a fi constatată nu au legătură cu obiectul cauzei formulate de reclamant, iar eventuala prezență în proces a sindicatului poate avea loc numai în situația în care salariatul ca membru de sindicat o solicită sau la care nu se opune, ceea ce nu este cazul în speță.
Nu are niciun fel de relevanță în acest sens faptul că la negocierea contractului colectiv a participat și sindicatul pentru salariați, iar referitor la obiectul cauzei doar instanța de judecată este chemată să se pronunțe în legătură cu aplicabilitatea textelor de lege care stau la temeiul formulării acțiunii introductive, astfel că textele de lege invocate de către pârâtă nu au legătură cu modul de soluționare a cauzei, cererea de sesizare a Curții Constituționale fiind menită doar să tergiverseze soluționarea pricinii.
În consecință, nefiind îndeplinite cerințele cerute cumulativ de dispozițiile art.29 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.47/1992, cu modificările și completările ulterioare, excepția invocată apare ca inadmisibilă, motiv pentru care, în conformitate cu art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, cu modificările și completările ulterioare, în mod corect tribunalul a respins cererea de sesizare a curții constituționale.
Pentru considerentele expuse, Curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva încheierii din data de 5 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier,
Red.
tehnored.
2 ex./14.12.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
;
operator date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
