Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2315/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.2315
Ședința publică din data de 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239 sector 1 împotriva sentinței civile nr. 624 din data de 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții G și ambii cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul M,- -B,.15, județul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA B reprezentată de avocat, din cadrul Baroului P, confor n împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind intimații reclamanți G și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Avocat, pentru recurenta pârâtă, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului recurentei pârâte, în sensul că nu mai are alte cereri de formulat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, menționând că suplimentările salariale solicitate au fost introduce conform deciziei nr.122 din data de 21 martie 2003.Depune la dosar concluzii scrise.
Referitor la cheltuielile de judecată, arată că acestea vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, sub nr. 6452/120/29.12.2008 reclamanții și G- au chemat în judecată SC""SA pentru ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentări acordate pentru Paște și C pentru anii 2005 - 2007, reactualizate cu indicele de inflație la momentul plății.
În motivarea acțiunii se arăta că reclamanții au fost salariații pârâtei la punctul de lucru M și nu au primit suplimentările salariale prevăzute în art. 168 alin.1 din CCM la nivel de unitate.
La dosarul cauzei s-au depus copii de pe cărțile de identitate și carnetele de muncă ale reclamanților, extrase din CCM la nivel de unitate pe anii 2005 - 2006, 2007.
La termenul din 09.03.2009 pârâta a formulat întâmpinare prin care s-a susținut că drepturile solicitate de reclamanți au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003 și menținute și pe parcursul anilor următori.
S-a depus extras din CCM pe anul 2003- 2008.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.624 din data de 9 martie 2009, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta A și a obligat pârâta la plata către a suplimentărilor salariale pentru perioada Paști 2006, C 2007 calculate potrivit art. 168 alin.1 CCM la nivel de unitate, iar către G- la plata suplimentărilor salariale pentru Paște 2006, cu reactualizarea potrivit indicelui de inflație la momentul plății.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că, deși în contractele de muncă ulterioare anului 2003 în art. 168 alin.2 se prevede că suplimentările salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, pârâta nu a depus la dosar nici un desfășurător din care să rezulte calcularea salariului de bază și includerea în acesta a suplimentărilor salariale de Paști și
Având în vedere că potrivit art. 287 din Codul Muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, prima instanță a apreciat că în speță nu s-a făcut dovada că reclamanții au beneficiat efectiv de suplimentările salariale pe perioada solicitată.
Față de aceste considerente și în raport de dis part. 161 din CCM tribunalul a admis acțiunea ținând seama în raport de înscrierile din cărțile de muncă de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta a declarat în termen legal recurs criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că în mod nelegal instanța de fond a acordat primele de Paște și C pe anii 2006, 2007, cu încălcarea disp.art. 168 din CCM.
Se mai arată că primele de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat al societății începând cu anul 2003, astfel că recurenta a executat obligația asumată prin CCM, art. 168 din acest contract statuând că salariații beneficiază de o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și
Se învederează, în continuare, că în anul 2003, în urma negocierilor dintre și SA, s-a stabilit ca primele datorate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C să fie introduse în salariul de bază și să nu mai fie plătite separat, iar această măsură s-a concretizat în creșterea salariului de bază lunar, creșterea reprezentând cuantumul celor două prime anuale, urmând ca pe viitor să nu le mai primească distinct, ci încorporate în salariul de bază și reprezentate de mărirea acordată.
Susține recurenta că această concluzie logică rezultă din disp.art. 168 din CCM pe anul 2008, potrivit cărora începând cu anul 2003, prevederile art. 168 din CCM au devenit inaplicabile întrucât primele de Paște și C au fost introduse în salariul de bază prin majorarea acestuia, majorare menținută și pe parcursul anilor următori, precum și din nota Comisiei Paritare SA, potrivit căreia primele de Paște și C pentru perioada 2004-2007 au fost incluse în salariul de bază, fiind reprezentată de majorarea salarială survenită în anul 2003 și în plus, pentru perioada 2003-2007 au lipsit orice fel de negocieri între și SA cu privire la aceste prime, întrucât erau deja încorporate în salariul de bază, astfel că nu mai avea ce să se negocieze.
Se concluzionează că din moment ce primele au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, astfel cum rezultă expres din art.168 alin.2 al CCM pe 2003, prin majorarea salarială efectuată, iar această majorare a fost menținută și în anul 2007, rezultă că recurenta și-a îndeplinit obligația contractuală de plată a sumelor datorate cu titlul de prime de Paște și
S-a solicitat, pentru aceste motive, admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul înlăturării obligației recurentei la plata primelor de Paște și C pe anii 2006-2007, depunându-se la dosar și o serie de înscrisuri noi în recurs.
Deși legal citați cu această mențiune, intimații-reclamanți nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Faptul că recurenta a inclus în salariul de bază brut al angajaților, în anul 2003, primele de Paște și C nu poate justifica respingerea cererii de acordare acestor prime pe anii 2006 și 2007, în sensul celor dispuse de prima instanță, câtă vreme nu s-a dovedit că această operațiune acoperă cuantumul primelor de Paște și C pe care intimații-reclamanți le-au solicitat în temeiul art. 168 alin.1 din CCM la nivel de societate încheiat pe anii respectivi, neprobându-se nici cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii primelor în salariul de bază.
Or, în conformitate cu disp.art. 287 din Codul Muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.
În plus, dacă lucrurile ar fi stat așa cum pretinde recurenta, în mod evident în contractele colective de muncă pe anii 2006 și 2007 nu s-ar mai fi prevăzut, la art. 168 alin.1, acordarea separată a primelor de Paște și C către salariați, pentru fiecare din anii respectivi, ci s-ar fi menționat că aceste prime au fost incluse în salariul de bază al angajaților, ceea ce nu mai justifica stipularea în mod distinct a dreptului angajaților la primele respective.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004, s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006, 2007 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevăzându-se însă dreptul salariaților la Prime de Paște și C pentru fiecare din anii 2005, 2006, 2007.
În raport de cele mai sus-arătate, nota Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de Paște și C pe anii 2006, 2007 prevăzute în mod expres de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii respectivi, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestora.
Pentru aceleași motive, nici mențiunile din CCM la nivel de unitate pe anul 2008-an pentru care, în mod corect prima instanță a respins cererea reclamanților de acordare a primelor de Paște și C -nu pot justifica respingerea cererii de acordare a Primelor de Paște și C pe anii anteriori 2006, 2007, prime expres prevăzute de art.168 alin.1 din CCM pe anii respectivi.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239 sector 1 împotriva sentinței civile nr. 624 din data de 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții G și ambii cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul M,- -B,.15, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier,
/
5 ex./10.12.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
;
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
