Pretentii civile. Speta. Decizia 3630/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(987/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3630/
Ședința publică din data de 21 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petronela Iulia Nițu I -
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.398 din 04 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și Pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(7316/2008), în contradictoriu cu intimații pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL TELEORMAN, având ca obiect - drepturi salariale, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul pârât Ministerul Justiției și Libertăților a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 20.05.2009, precum și faptul că recurentul reclamant, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.398 din data de 04.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune formulată de pârâtul Ministerul Justiției. S-a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Teleorman și Curtea de Apel București, ca fiind prescrisă.
Examinând cu prioritate în temeiul art.137 Cod procedură civilă, excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată pentru următoarele motive:
Astfel, în fapt reclamantul a formulat acțiunea pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 11 iunie 2008 prin care a solicitat acordarea sporului de 50% în considerarea calității de grefier pe care a avut- până la data de 1 iunie 2000. De altfel reclamantul printr-o cerere completatoare adresată Curții a solicitat să se constate că la data de 01.06.2000 avea dreptul la un spor de 50% în baza Legii nr.50/1996.
Curtea a reținut că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de încadrare brută lunară era în vigoare la data pensionării, respectiv 01 iunie 2000, ulterior fiind abrogat prin OG nr.83/2000 ( care a intrat în vigoare la data de 01.09.2000 prin publicarea În Monitorul Oficial partea I nr.421).
Prin urmare având în vedere caracterul său de spor la salariul de bază brut lunar acesta, în cazul în care nu a i-a fost acordat reclamantului îl putea solicita în termenul de prescripție de 3 ani reglementat atât de art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă,cât și de art. 166 alin.(1) din Codul muncii care dispune că "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate."
De asemenea același termen de prescripție de 3 ani este aplicabil și în cazul în reclamantului care solicită să se constate că un astfel de drept i se cuvine la calculul pensiei.
Curtea a mai reținut că la data pensionării sporul respectiv de 50% era în vigoare, nefiind abrogat.
Pentru aceste considerente, prima instanță a admis excepția prescripției și a dispus respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate. . criticile formulate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurentul susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea și interpretarea greșită a legii. Se arată în dezvoltarea recursului formulat că cererea sa a fost întemeiată pe dispozițiile art.111 Cod procedură civilă, nesolicitându-se realizarea unui drept, în concret a unor drepturi de natură salarială. Drept urmare, greșit s-au aplicat în speță dispozițiile art.166 alin.1 Codul muncii și prevederile Decretului nr.167/1958, în condițiile în care obiectul acțiunii îl constituie constatarea că la data de 1 iunie 2000 avea dreptul la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în baza Legii nr.50/1996 și după intrarea în vigoare a nr.OG83/29 august 2000.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prima instanță a pronunțat sentința atacată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept substanțial incidente în cauză. Curtea va reține astfel că, instanța de judecată nu este ținută de temeiul juridic invocat în acțiunea introductivă de instanță, care nu este art.111 Cod procedură civilă invocat de recurentul-reclamant abia în motivele de recurs, ci de finalitatea urmărită de reclamant.
Ori, finalitatea urmărită de acesta, voința sa producătoare de efecte juridice este aceea a acordării sporului de 50% de risc și suprasolicitare la data de 1 iunie 2000, moment în raport cu care evident pretențiile sale erau prescrise.
Împrejurarea că se solicită efectiv contravaloarea sporului în discuție, reiese și din finalul cererii introductive de instanță prin care se solicită înscrierea sporului de 50% de risc și suprasolicitare în carnetul său de muncă.
În aceste condiții, legal a statuat Tribunalul că la momentul solicitării - 1 iunie 2000 - sporul de risc și suprasolicitare de 50% din salariul de încadrare brut luna era în vigoare, fiind și înscris în carnetul de muncă poziția 72-74, fiind abrogat abia la 1.09.2000 prin nr.OG83/2000.
Drept urmare, în condițiile în care nu i-a fost acordat sporul pretins prin cererea de chemare în judecată, corect s-a statuat prin sentința recurată că trebuia solicitat în termen de 3 ani de la data când drepturile respective erau datorate conform art.166 alin.1 Codul muncii.
Aplicând în speță aceste dispoziții prin raportare la art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, rezultă că orice pretenții cu caracter salarial pot fi formulate în cadrul unui termen de cel mult 3 ani de la momentul la care s-a născut dreptul la încasarea lor, ceea ce înseamnă că prin hotărârile judecătorești pronunțate în această materie pot fi acordate drepturi salariale cuvenite pentru un interval de maximum 3 ani anterior formulării acțiunii. Raportat la acest aspect, corect a respins prima instanță acțiunea, ca fiind prescrisă, pentru pretențiile bănești solicitate la 1 iunie 2000, în condițiile în care a formulat acțiune pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 11 iunie 2008.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.398 din 04 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și Pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(7316/2008), în contradictoriu cu intimații pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL TELEORMAN.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I
GREFIER
Red.
Dact./2 ex./19.06.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petronela Iulia NițuJudecători:Petronela Iulia Nițu, Elena Luissa Udrea
