Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 3634/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1411/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3634/
Ședința publică din data de 21 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenții reclamanți și, împotriva sentinței civile nr.7 din 09 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și Pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(7935/2008), în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și CASA DE PENSII Â MUNICIPIULUI B, având ca obiect - drepturi bănești, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul pârât Ministerul Justiției și Libertăților a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 18.05.2009, precum și faptul că recurenții reclamanți au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.7/9.01.2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția inadmisibilității capătului 1 de cerere și excepția prescripției capătului 2 de cerere; a respins ca inadmisibil, capătul 1 al cererii formulate de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Casa de Pensii a Municipiului B și a constatat intervenită prescripția pentru capătul 2 de cerere.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin partea introductivă a hotărârii instanța a disjuns capetele 3,4 și 5 de cerere, având ca obiect prestații de asigurări sociale, formând un dosar separat.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii a Municipiului Baf ost analizată în partea introductivă a sentinței și a fost respinsă cu motivarea că reclamanții nu au chemat în judecată această pârâtă pe capetele 1 și 2 din cererea introductivă.
Instanța de fond analizând excepțiile inadmisibilității capătului 1 de cerere invocată din oficiu de instanță, precum și pe cea a prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Justiției, cu precădere în raport de dispoz.art. 137 alin. 1 Cod pr.civilă, Curtea a reținut că reclamanții au chemat în judecată pe fostul angajator, formulând atât o cerere în constatare cât și una în realizare împotriva acestuia; în raport de cadrul procesual pasiv astfel determinat și de dispozițiile art. 111 Cod pr.civilă, Curtea a reținut că cererea pentru constatarea dreptului reclamanților ce face obiectul primului capăt al acțiunii este inadmisibilă, și a respins-
Curtea a mai reținut și aplicabilitatea dispozițiilor art.166 și art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii față de obiectul cauzei constând în obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale neacordate, aferente perioadei 2000 - 15.01.2005, respectiv 2000 - 09.02.2005 pentru sporul de suprasolicitare în raport de data formulării acțiunii, respectiv 30.10.2008 și de data scadenței dreptului salarial pretins, cererea fiind formulată cu depășirea termenului legal de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în privința pretențiilor formulate.
Pentru aceste motive, Curtea a admis excepția inadmisibilității capătului 1 de cerere și pe cea a prescripției capătului 2 de cerere, și în consecință a respins ca inadmisibil capătul 1 de cerere, constatând intervenită prescripția extinctivă a capătului 2 de cerere.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat recurs comun motivat recurenții-reclamanți și, recurs neîntemeiat în drept, prin criticile expuse în conținutul cererii reluând în parte din motivele invocate la judecata în fond și criticând sentința recurată pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
- sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art.111 Cod procedură civilă, respingând în mod nelegal capătul 1 al cererii.
Potrivit Legii privind statutul magistraților nr.303/2004, respectiv art.86, inspectorii generali judecătorești (personal de specialitate juridică din Ministerul Justiției), sunt asimilați magistraților pe durata îndeplinirii funcției, având dreptul la sporul de 50% din indemnizația lunară brută, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
În conformitate cu prevederile art. 81, alin.1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților, în vigoare la data pensionării recurenților (anticipată și parțială), magistrații și specialiștii asimilați acestora au beneficiat de pensia de serviciu în cuantum de 80% din venitul brut realizat în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
Astfel, în motivarea primului capăt din acțiune recurenții au învederat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 23 indice 1 din Legea nr.56/1996, le-a fost efectiv plătit (până la data pensionării) până la data intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, fiind consemnat în carnetele de muncă.
Având în vedere că prin HG nr.232/30.03.2005 privind aprobarea Strategiei de reformă în sistemul judiciar, pe perioada 2005-2007 și a Planului de acțiune pentru implementare a strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 (Anexa nr.2, cap. VI, pct. 3) a operat o întrerupere a prescripției dreptului la acțiune, solicită admiterea recursului și să modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii și respingerii excepțiilor invocate în cauză.
La data de 18.05.2009, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimatul-pârât Ministerul Justiției, învederând că susținerile recurenților sunt neîntemeiate pentru perioada anterioară pensionării lor și în consecință solicită respingerea recursului ca nefondat. De asemenea prin întâmpinare, intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bas olicitat respingerea recursului în principal ca inadmisibil și în subsidiar ca neîntemeiat și nelegal.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate în raport de criticile formulate, cât și prin prisma dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a pronunțat o sentință corectă și legală.
Astfel, corect a dispus instanța de fond respingerea capătului 1 al acțiunii, referitor la constatarea dreptului lor la plata sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, considerând în mod greșit recurenții că în cauză operează o întrerupere a prescripției dreptului la acțiune.
Dacă ar fi fost așa, recurenții aveau posibilitatea formulării unei acțiuni în realizarea dreptului lor pentru perioada anterioară pensionării, în cadrul termenului general de prescripție.
Decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, nu a stabilit în cuprinsul său un termen de la care a început să curgă prescripția.
. cursului prescripției trebuie să se determine potrivit prevederilor Decretului nr. 167/1958 și art. 283 din Codul muncii, chiar dacă în decizia amintită se prevede dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Nu are nici o relevanță în cauză că Strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007- prin HG nr.232/2005 care, consideră recurenții ar fi o recunoaștere explicită a discriminării existente ă în momentul publicării ei, și astfel s-ar fi produs o întrerupere a prescripției dreptului la acțiune.
Recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, pentru a produce efecte întreruptive, trebuie să fie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția extinctivă și să fie neîndoielnică, iar HG 232/30.03.2005 recunoaște drepturile revendicate, dar nu poate fi considerat act care a întrerupt cursul prescripției, întrucât la data adoptării sale, cursul prescripției era încheiat.
Mai mult, în conformitate cu art. 329, alin.3 invocat de recurenți, se dispune că: " soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
Rezultă deci că deciziile pronunțate în recursurile în interesul legii au valoare doar pentru viitor neputând influența cursul prescripției.
Această decizie vizează personalul care este în activitate pentru că sporul s-a acordat acestei categorii și nu pentru cei aflați la pensie, a căror pensie se actualizează conform dispozițiilor legale menționate mai sus.
Pentru aceste considerente, Curtea conform art.312 alin.1Cod procedură civilă, urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți și împotriva sentinței civile nr.7/9.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
IREVOCABILĂ.
.//.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
22.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
