Pretentii civile. Speta. Decizia 3886/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3886
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Sorina Petria Mitran
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G împotriva sentinței civile nr. 2697/13.03.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și G, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul Gorj și Curtea de APEL CRAIOVA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, iar recurenții cer și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se solicită judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-, petenții, și G au solicitat în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Gorj, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea intimaților Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice la virarea către Curtea de APEL CRAIOVA, care urmează să vireze Tribunalului Gorj, care va face plata efectivă către petenți a drepturilor salariale, respectiv a sporului de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 11.04.2002-01.12.2003, actualizarea sumelor cuvenite până la achitarea integrală.
În motivarea acțiunii petenții au arătat că sunt magistrați în cadrul Tribunalului Gorj și nu au beneficiat, deși erau îndreptățiți de sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, conform dispozițiilor nr.OUG 43/2002.
S-a invocat că prin dispozițiile art. 28 alin.4 din nr.OUG 43/2002 aprobată prin Legea nr.503/2002, s-a prevăzut că numai personalul din cadrul Parchetului Național Anticorupție și judecătorii care compun completele specializate în judecarea infracțiunilor de corupție primesc pentru activitatea desfășurată potrivit dispozițiilor art. 29 alin.2 din Legea nr.78/2000, un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară.
Că, ulterior prin nr.OUG 24/2004, acest spor a fost majorat la 40%, iar prin legea de aprobare a acestei Ordonanțe nr. 601/2004, a fost extins și la alte categorii de personal, nefiind cuprinsă întreaga categorie a magistraților.
S-a precizat de asemenea că prin Hotărârea nr.185/22.06.2005, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența unei discriminări directe potrivit art.2 alin.1 și 2 din nr.OG 137/2000, recomandându-se Ministerului Justiției inițierea unui act normativ în vederea eliminării diferenței de tratament salarial, care a creat o inegalitate evidentă între cele două categorii de magistrați cu pregătire și responsabilități identice.
Ca urmare a demersului legislativ, inițiat pe baza constatării acestei discriminări a fost adoptată nr.OUG 27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de magistrați și de personal din sistemul de justiție pentru eliminarea ilegalității ce s-a creat, fiind reglementate unitar salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și ale personalului asimilat acestora.
Intimatul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție prescripția dreptului material la acțiune, potrivit dispozițiilor art. 12 din Decretul nr.167/1958.
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 2697 din 13 martie 2008 respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de intimatul Ministerul Justiției.
A admis acțiunea formulată de petenții, și G și obligat intimații Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Gorj și Ministerul Finanțelor Publice la plata către petenți drepturilor bănești reprezentând sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 01.04.2002 - 01.12.2003, actualizat cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Analizând excepția invocată în strânsă legătură cu fondul cauzei, instanța constatat că excepția se constituie într-un mijloc de apărare de care, procesual, uzează debitorul obligației.
A invoca prescripția dreptului pe cale de excepție înseamnă însă recunoașterea dreptului substanțial, real, dă posibilitatea creditorului din raportul de obligație să solicite sprijinul autorităților abilitate (instanțelor judecătorești) obligarea debitorului la efectuarea prestației printr-o acțiune civilă.
Această recunoaștere tacită nu se confundă cu instituția de drept civil ce duce la întreruperea prescripției, astfel că instanța constată că invocarea excepției prescripției dreptului la acțiune vine în contradicție cu ideea de inexistență a dreptului subiectiv pe care intimatul o promovează atunci când solicită respingerea acțiunii pe fond.
Prescripția dreptului la acțiune este un mijloc de stingere a dreptului în sens material prin neexercitarea acestui drept în intervalul stabilit de lege și face ca titularul unui drept subiectiv sau creditorul care a rămas inactiv un anumit răstimp să-și piardă ocrotirea dreptului respectiv pe calea acțiunii în justiție și, odată cu aceasta, posibilitatea de a obține executarea silită a obligației corespunzătoare.
Prescripția extinctivă se constituie așadar într-o sancțiune specifică prin care legea sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului.
Instanța este în măsură să constate însă, că starea de pasivitate a reclamanților nu s-a datorat unei atitudini personale, pur subiective, ci a fost generată de fapte și împrejurări mai presus de voința acestora, respectiv, de apariția unor acte normative care le punea în discuție (și intimata chiar pune în discuție) existența dreptului lor subiectiv.
În consecință, instanța constatat că starea de pasivitate nu este imputabilă petenților și, implicit, în cauză nu a operat prescripția dreptului la acțiune, excepția invocată fiind respinsă.
Cu privire la acțiunea formulată de petenți, instanța a reținut că aceasta este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr. 185/22.06.2005, Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența unei discriminări directe potrivit art. 2 alin.1 și 2 din nr.OG137/2000, recomandându-se Ministerului Justiției, inițierea unui act normative în vederea eliminării de tratament salarial, care a creat o inegalitate evidentă între cele două categorii de magistrați cu pregătire și responsabilități identice.
Ca urmare a demersului legislativ inițiat pe baza constatării acestei discriminări a fost adoptată nr.OUG 27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de magistrați și de personal din sistemul de justiție, pentru eliminarea inegalității ce s-a creat, fiind reglementată unitar salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraților, asistenților și ale personalului asimilat acestora.
Prin decizia nr. VI din 15.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat că până la adoptarea și intrarea în vigoare a nr.OG 27/2006 aplicarea textelor de lege constatate discriminatorii prin hotărârea mai sus menționată a creat o inegalitate vădită între nivelul indemnizațiilor acordate magistraților, în contradicție cu principiul egalității cetățenilor în fața legilor, consacrată în art. 16 alin.1 din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală, instituit prin art. 23 alin.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și cu cel al interzicerii oricărei discriminări prevăzută la art. 2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice și în art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În consecință, prin decizia mai sus menționată, obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art. 329.pr.civ. s-a hotărât ca, pentru eliminarea oricărei discriminări, drepturile salariale prevăzute în dispozițiile art. 11 alin.1 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, precum și a dispozițiilor art. 28 alin.4 din nr.OUG 24/2004, modificată prin Legea nr. 601/2004, se cuvin tuturor magistraților.
În raport de aceste considerente, instanța a apreciat că cererea formulată de petenți este întemeiată, fiind obligați intimații la plata drepturilor bănești, reprezentând sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 01.04.2002-01.12.2003, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Raportat la considerentele mai sus expuse, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de intimatul Ministerul Justiției și fost admisă acțiunea formulată de petenți, în contradictoriu cu intimații.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice G în nume propriu cât și în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice B, considerând-o nelegală și netemeinică.
Prin motivele de recurs Ministerul Justiției susține că față de data introducerii acțiunii - 27 octombrie 2007, s-a depășit termenul de prescripție de 3 ani stabilit prin Decretul nr. 167/1958, precum și art. 283 alin. 1 lit."c" din Codul Muncii.
DGFP G pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, prin motivele de recurs invocă lipsa calității procesuale pasive a MEF, solicitând respingerea recursului ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
Recursurile sunt fondate și vor fi admise pentru considerentele ce urmează.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că prima instanță în mod greșit a admis pe fond acțiunea reclamanților, în condițiile în care în cauză era împlinit termenul de prescripție extinctivă, excepția invocată de pârâtul Ministerul Justiției fiind întemeiată.
Astfel, potrivit rt. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, care constituie dreptul comun în materie de litigii de muncă, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Or, în cauză, reclamanții au solicitat despăgubiri reprezentând drepturi salariale în cuantum de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 11.04.2002 - 01.12.2003, acțiunea fiind introdusă la data de 25.10.2007, așadar după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani.
Curtea apreciază că este fără relevanță aprecierea nstanței de fond în sensul că starea de pasivitate a reclamanților nu s-a datorat unei atitudini personale, pur subiective, ci a fost generată de fapte și împrejurări mai presus de voința acestora, respectiv, de apariția unor acte normative care le punea în discuție existența dreptului lor subiectiv.
Nu există temei legal pentru a se aprecia că în cauză nu a operat prescripția dreptului la acțiune întrucât starea de pasivitate nu este imputabilă petenților.
Văzând disp. art. 137.pr.civ. instanța nu va mai trece la analiza celorlalte motive de recurs formulate, întrucât se va pronunța mai întâi asupra acestei excepții de fond - prescripția - care face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
În aceste condiții, văzând și disp. art. 312.pr.civ. va fi admis recursul și va fi modificată sentința, în sensul că se va respinge acțiunea, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție extinctivă a dreptului la acțiune în sens material.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G împotriva sentinței civile nr. 2697/13.03.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și G, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul Gorj și Curtea de APEL CRAIOVA, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 2: Sorina Petria Mitran - - - | JUDECĂTOR 3: Marin - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/2.07.2009.
fond:
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Sorina Petria Mitran, Marin
