Pretentii civile. Speta. Decizia 3889/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3889
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Sorina Petria Mitran
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1583/19.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Dolj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal, iar prin serviciul registratură recurenta-reclamantă a depus o cerere prin care solicită judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea de chemare in judecată formulată la data de 06.02.2008 și înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr- reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Dolj, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata primelor de concediu de odihnă pentru anii 2003,2004 actualizate cu indicele de inflație publicat in luna in care se face plata față de luna pentru care se calculează.
În motivare, reclamanta a arătat că în conformitate cu prevederile art. 1 alin 2, teza a II-a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 146/2007 are dreptul să primească primă de concediu neachitată în perioada 2001-2006, alături de categoriile enumerate expres in cuprinsul textului și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Reclamanta a precizat că în anul 2003 și până la 01.06.2004 a funcționat ca judecător la Tribunalul Dolj și, în baza legilor speciale a beneficiat de toate drepturile, inclusiv de prima de concediu de odihnă, pe care nu le-a primit. Textul art. 1 alin 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.146/2007 reglementează și dreptul altor categorii de personal care beneficiază de primă de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
În ceea ce privește modul de calcul al actualizării sumelor, reclamanta a invocat prevederile art. 5 alin 1 din OUG nr. 146/2007. A solicitat judecarea cauzei în condițiile art. 242 cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecată ca fiind neîntemeiată, invocând Decizia nr. XXIII pronunțată în dosarul nr. 31/2005 de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului in interesul legii prin care s-a stabilit că magistrații sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002, astfel cum au fost reglementate prin dispozițiile art. 41 ind. 1 din Legea nr. 50/1996.
A mai arătat că motivarea faptului că instanța supremă a stabilit legalitatea acordării primelor de vacanță, pentru o perioadă de doi ani și nu și pentru anii ulteriori, se regăsește in cuprinsul deciziei pronunțate, prin care s-a reținut că dispozițiile art. 41 alin 1 din Legea nr. 50/96 au fost abrogate începând cu 01.01.2003.
Pârâtul a mai arătat că dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 146/2007 nu sunt aplicabile magistraților deoarece această ordonanță se referă la primele de concediu ce au fost suspendate în perioada 2001-2006 și nu la cele care au fost abrogate implicit, odată cu intrarea in vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 177/2002.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 1583 din 19 martie 2008, respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta a funcționat ca judecător în cadrul Tribunalului Dolj, până la data de 01.04.2004, data pensionării. Cererea reclamantei vizează perioada 01.01.2003-01.04.2004, perioadă în care salarizarea magistraților a fost reglementată de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002, aprobată cu modificări de Legea nr. 347/2003.
Prima de concediu de odihnă a fost prevăzută de art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin art. I pct. 38 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000. Până la 31.12.2003, acest drept a fost suspendat prin legile bugetului de stat aferente anilor 2001-2003.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, fost abrogat art.11, precum și celelalte dispoziții din Legea nr. 50/1996 referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului din organele autorității judecătorești (conform art. 50 alin. 2). Astfel, la data de 1 ianuarie 2003, și dispozițiile art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 au fost, implicit, abrogate.
În acest sens a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXIII din 12 dec.2005, la admiterea recursului în interesul legii statuând că,dreptul la prima pentru concediul de odihnă acordat magistraților și personalului auxiliar de specialitate prin art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, astfel cum a fost modificată și completată prin art. I pct. 38 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, a existat în perioada anilor 2001- 2002", iar,în urma abrogării art. 411alin. 1 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, acel drept a încetat să mai existe".
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 146/2007 a reglementat modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006, conform art.1 alin. 1.
În alin. 2 sunt enumerate categoriile de personal care beneficiază de prevederile acestei ordonanțe. Astfel,ntră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1): funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Din acest ultim text rezultă, în mod logic că, pentru a beneficia de drepturile prevăzute la alin. 1, dreptul la primele de concediu corespunzătoare anilor 2001-2006 trebuie să fi fost reglementat printr-o dispoziție legală, în vigoare în această perioadă.
Or, așa cum s-a arătat anterior, dreptul magistraților la prima de concediu prevăzut de Legea nr. 50/1996 a încetat să mai subziste de la data de 01 ianuarie 2003, fiind abrogat de art. 50 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002, această primă fiind reintrodusă ulterior, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006, începând cu 07 aprilie 2006, data intrării în vigoare.
Instanța constată astfel, că în perioada 01.01.2003 - 07.04.2006, actele normative privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților nu au mai prevăzut acordarea primei de vacanță pentru această categorie profesională. Fiind o condiție obligatorie pentru a putea beneficia de prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 146/2007, instanța constatat neîntemeiată acțiunea reclamantei și, în consecință respins acțiunea.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In motivele de recurs susține că în mod greșit instanța de fond respins acțiunea deoarece, în calitate de magistrat, a beneficiat de prima de vacanță în baza unei legi speciale, care intră în categoria legilor organice și deci respectivele dispoziții nu puteau fi abrogate printr-o ordonanță de urgență (OUG nr. 177/2002), cum greșit s-a motivat în sentință.
Recursul este nefondat și se respinge avându-se în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. 23 din 12.12.2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în urma admiterii unui recurs în interesul legii s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești introdus prin OG nr. 83/2000, s-a stabilit că - prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, se acordă numai pentru anii 2001 și 2002.
Dreptul respectiv a fost abrogat expres prin OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile legale invocate de reclamanți, respectiv art. 1 din OUG nr. 146/2007 care reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive sau actele normative anuale de salarizare în perioada 2001 - 2006.
Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat plata primelor de concediu de odihnă pe anii 2003-2004, însă dreptul respectiv a fost abrogat expres prin OUG nr. 177/2002, astfel încât nu poate beneficia de prevederile OUG nr. 146/2007, actul normativ respectiv reglementând doar modalitatea de plată a primelor de concediu, categoriilor de salariați care aveau prevăzut expres, în diferite acte normative de salarizare, că beneficiază de această primă, iar executarea acestora a fost suspendată în toată această perioadă de timp.
Se va reține astfel că prima instanță făcut o corectă aplicare a legii, hotărârea recurată nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau de modificare prevăzute în art. 304 pct.1-9 cod procedură civilă, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul declarat de reclamantă se privește ca fiind nefondat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1583/19.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Dolj, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 2: Sorina Petria Mitran - - - | JUDECĂTOR 3: Marin - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/02.07.2009
fond:
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Sorina Petria Mitran, Marin
