Drepturi salariale (banesti). Decizia 3888/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3888
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Sorina Petria Mitran
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, a, -, a, a, C, a, -, împotriva sentinței civile nr. 209/06.02.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că:
- recursul este declarat și motivat în termen legal,
- prin serviciul registratură intimații-pârâți Ministerul Public și Ministerul Economiei și Finanțelor au depus întâmpinări,
- în cauză se cere judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea formulată la data de 16 11 2007 și înregistrată sub nr - la Tribunalul Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Social - reclamanții, a, -, -, -, - -, -, -, -, -, a, a, -, -, -, -, C, a-, -, -, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța in cauză să fie obligați pârâții Statul Român - reprezentat de Ministrul Finanțelor Publice, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism,Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, la plata către fiecare reclamant a diferențelor de natură salarială rezultată ca urmare a retragerii procentului de majorare a salariilor lunare brute, prevăzute la art 1 alin 2 din Normele aprobate prin HG nr 403/ 2001 începând cu data de 08 mai 2005 până la zi și în continuare, sume de bani care să fie reactualizate cu indicele de inflație,înscrierea in carnetul de muncă a salariilor brute calculate prin aplicarea majorării prevăzute în HG 4003 / 2001, și cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii reclamanții au susținut că sunt grefieri la Parchetele precizate anterior, iar majorarea prevăzută d HG 403 / 2001 le-a fost acordată până la data de 08 mai 2005. Cu toate că Legea nr 100/2005 nu a abrogat HG nr 403/2001.
Majorarea prevăzută de HG nr 403/2001 fiind un drept câștigat, pîrîtii nu puteau să procedeze la retragerea acestui drept în mod unilateral.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare in garanție a Ministerului Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat să fie respinsă cererea reclamanților ca inadmisibilă deoarece HG 403/2001, a fost abrogată prin HG nr 687/2005.
Pârâtul a motivat întimpinarea în sensul că respectiva majorare salarială nu a fost prevăzută cu un spor care se va acorda periodic, aceasta fiind aplicată o singură dată, majorare care nu a fost retrasă cum greșit susțin pârâții.
Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D prin întimpinare a solicitat să fie respinsă cererea reclamanților ca neîntemeiată.
S-a invocat mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor care nu are calitate de angajator al reclamanților și excepția lipsei de interes deoarece din cererea de chemare in judecată nu rezultă pretențiile reclamanților.
Pe fondul cauzei, pârâtul a susținut că majorarea prevederilor art HG 403/2001 s-a aplicat o singură dată și a fost gândită de către legiuitor în sensul de a nu se diminua veniturile anumitor categorii de salariați prin plata contribuirilor sociale.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 209 din 06 februarie 2008 respins acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut urmptoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor, instanța retine ca pârâtul nu are calitatea de angajator, între reclamanți și acest pârât neexistând raporturi juridice de muncă, acesta nu are obligația de plată efectivă a sumelor pretinse de reclamanți.
Ca urmare, instanța a constatat întemeiată excepția invocată de Ministerul Economiei si Finanțelor și a respins cererea reclamanților formulată împotriva acestuia ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
In ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamanților, instanța a retinut ca interesul este folosul practic pe care o parte îl are pentru a justifica punerea in mișcarea procedurii judiciare. Interesul trebuie sa fie legitim, născut si actual, personal si direct.
In speța, reclamanții justifica acest interes îndeplinind toate condițiile cerute de lege astfel ca instanța a respinsexcepția invocata.
Analizând fondul cauzei, instanța a constatat ca reclamanții sunt încadrați ca personal auxiliar de specialitate in cadrul Curții de APEL CRAIOVA.
In temeiul HG 403/2001 reclamanții au beneficiat de o majorare a indemnizației brute lunare cu un procent diferențiat, in raport cu câștigul brut lunar realizat.
Reclamanții susțin ca aceasta majorare a fost retrasa unilateral începând cu data de 05.05.2005, sub pretextul intrării in vigoare a Legii 100/2005.
Aceste susțineri sunt insa neîntemeiate, întrucât nu este vorba de majorări periodice ci de o majorare salariala unica care s-a acordat o singura data. In acest sens, art 1 alin 4 din HG 403 /2001 prevede ca procentul de majorare a salariului de baza brut lunar, respectiv a indemnizației, se aplica o singura data, la data intrării in vigoare a Legii 19/2000, respectiv 01.04.2001.
In același sens, art 8 alin 1 din OUG 187/2001, privind cererile salariale ce se vor acorda in anul 2002 personalului din sectorul bugetar, prevede ca persoanele care la data de 31.12.2001 beneficiau de majorarea salariilor de baza conform HG 403/2001, beneficiază in continuare de majorarea procentuala a salariilor de baza, acordata la data de 01.04.2001, si in anul 2002, in cazul in care acestea vor fi promovate intr-o clasa, grad, treapta profesionala sau funcție superioara.
. deci, ca majorarea salariala acordata prin HG 403/2001 s-a acordat o singura data, la data de 01.04.2001, iar acordarea acestui procent de majorare si in anul 2002 este condiționata de promovarea intr-o clasa, grad, treapta profesionala sau funcție superioara.
Prin Lege 100/2005 a fost aprobata cu modificări OG 23/2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților si altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005, ceea ce a antrenat o creștere substanțiala a veniturilor obținute de reclamanți, astfel ca nu poate fi vorba de o diminuare a veniturilor.
Prin art 2 alin 1 din acest din urma act normativ, valoarea de referința sectoriala prevăzuta in anexele la Legea nr. 50/1996, s-a majorat, începând cu data de 01.10.2005, la suma de - lei, iar aceasta valoare este identica atât in cazul magistraților cat si a altor categorii de personal din sistemul justiției.
Întrucât o data cu intrarea in vigoare a Legii 100/2005 a avut loc o majorare cu peste 40% a salariilor personalului, este evident ca aplicarea procentului prevăzut de HG 403/2001 nu mai este justificata, deoarece potrivit art 183 alin 2 din Legea 19/2000 si art 1 alin 1 din HG 403/2001, majorarea drepturilor salariale se realizează corespunzător creșterii cotelor de contribuții de asigurări sociale suportate de asigurați.
Ori, atâta timp cat asigurații au beneficiat de o majorare salariala substanțiala prin Legea 100/2005, care a depășit creșterea cotelor de contribuție aferente aceluiași an este evident ca majorarea prevăzuta de HG 403/2001 nu mai poate fi aplicat categoriilor de personal la care se refera OG 23/2005, magistrați si alte categorii de personal din sistemul justiției.
In același sens este si susținerea paratului Ministerul Justiției, care arata in întâmpinare ca scopul prevederilor art 1 alin 1 din HG 403/2001 este de a proteja veniturile nete ale asiguraților ca urmare a majorării corespunzătoare a cotelor de contribuție la asigurările sociale, ceea ce conferă acestui drept caracterul de compensație pentru majorarea cotelor de contribuție indicate. In aceste condiții atâta timp cat au intervenit majorări salariale care acopereau procentul prevăzut de HG 403/2001, nu s-a mai justificat acordarea compensării pentru majorarea cotelor de contribuții la asigurările sociale.
Pe de alta parte HG 403/2001 a fost abrogata expres prin HG 687/12.07.2005, publicata in MO 672/27.07.2005.
In vederea aplicării Legii 100/2005, ministrul justiției a emis Ordinul 738/C/2005, in care a prevăzut ca începând cu data de 05.05.2005, data intrării in vigoare a Legii 100/2005, majorările prevăzute de HG 403/2001 nu se mai aplica.
Acest ordin se bucura de prezumția de legalitate, așa cum o lege se bucura de prezumția de constituționalitate, astfel incit este neîntemeiata susținerea reclamanților ca paratul a retras nelegal majorarea prevăzuta de HG 403/2001.
Reclamanții aveau posibilitatea sa conteste legalitatea acestui Ordin pe calea excepției de neegalitate prevăzuta de art. din Legea 554/2004.
Prin urmare, având in vedere ca reclamanților nu li s-au retras niciodată drepturile câștigate prin aplicarea HG 403/2001 ci începând cu data de 08.05.2005 s-a aplicat Legea 100/2005 -lege speciala in domeniul salarizării magistraților si altor categorii de personal din sistemul justiției si totodată mai favorabila in raport cu HG 403/2001, acțiunea reclamanților este neîntemeiata si a fost respinsă in consecința.
Ca o consecință a respingerii cererii principale,instanța a respins cererea formulată de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de chemare in garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In motivele de recurs susțin că prin HG.nr.403/2001 legiuitorul a prevăzut o majorare a salariilor lunare brute corespunzător creșterii cotelor de contribuții de asigurări sociale,suportate de angajați iar prin Ordinul Ministrului Justiției nr.738/C/2005 care a prevăzut expres că majorările stipulate prin HG.nr.403/2001 nu se mai aplică începând cu data de 05 05 2005 dar reprezintă un act cu forță juridică inferioară ce nu putea înlătura aplicarea în continuare a dispozițiilor acestei hotărâri.
În drept a invocat dispozițiile 403 pct.9,art.404 ind.1 Cod procedură civilă.
La data de 05 06 2009 intimatul Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate,a actelor și lucrărilor dosarului,precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză,Curtea constată și reține următoarele:
Art.1 alin.1 din HG.nr.403/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 183 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale prevede că drepturile salariale ale asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I și II din Legea nr. 19/2000, cu modificările ulterioare, stabilite pentru luna martie 2001, se majorează începând cu data de 1 aprilie 2001 corespunzător creșterii cotelor de contribuții de asigurări sociale suportate de aceștia, potrivit prevederilor prezentelor norme, astfel încât veniturile nete să nu fie diminuate,procente fiind reglementate expres de alin.2
Procentul de majorare a salariului de bază brut lunar, respectiv a indemnizației, corespunzător tranșelor menționate la alin. (2), se aplică o singură dată, la data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 19/2000 așa cum a prevăzut alin.4 al aceluiași articol.
Din analiza acestor texte,reiese cu claritate că această majorare a indemnizației brute lunare a fost gândită de legiuitor ca o măsură pentru a se împiedica diminuarea veniturilor anumitor categorii de salariați prin plata contribuției de asigurări sociale și nu a prevăzut că această majorare se aplică periodic.
În aceste condiții,după recalcularea salariilor personalului auxiliar,pe baza noilor valori de referință sectoriale,nu s-a mai inclus în salariul de bază aceste majorări prevăzute de art.1 din HG.nr.403/2001 deoarece acest procent acordându-se o singură dată,la intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000,a rămas inclus în salariu de bază astfel că nu există nicio bază legală pentru a mai fi acordat încă o dată începând cu data de 08 05 2005.
Față de aceste considerente,Curtea,în baza art.312 Cod procedură civilă,urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, a, -, a, a, C, a, -, împotriva sentinței civile nr. 209/06.02.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 2: Sorina Petria Mitran - - - | JUDECĂTOR 3: Marin - |
Grefier, |
Red. Jud.
2ex/07 07 2009
fond:
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Sorina Petria Mitran, Marin
