Pretentii civile. Speta. Decizia 51/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă
și Asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr.51
Ședința publică din 15 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Biberea
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către reclamanta-recurentă și pârâții-recurenți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Casa Județeană de Pensii T, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței civile nr. 1562/10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic pentru pârâții-recurenți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și consilier juridic în reprezentarea pârâtei-recurente Casa Județeană de Pensii T, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantele părților prezente depun la dosar delegațiile de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond asupra recuraului.
Reprezentanta pârâților-recurenți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris.
Reprezentanta pârâtei-recurente Casa Județeană de Pensii T, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 1562 din 10 iunie 2009, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea intentată de reclamanta împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Ministerul Finanțelor Publice B, Casa Județeană de Pensii T Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, constatând că aceasta este îndreptățită să beneficieze, la stabilirea drepturilor de pensie, de sportul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, de sporul de confidențialitate de 15 % și de spotul de vechime de 25%, dispunând totodată, obligarea fostului angajator la eliberarea unei adeverințe în care să fie menționate aceste sporuri și la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă.
Au fost respinse în rest celelalte petite ale acțiunii introductive.
S-a reținut că până la 16.02.2006, reclamanta a exercitat funcția de procuror, iar potrivi prevederilor art.40 alin.2 lit.h din Codul muncii, angajatorul are obligația de a elibera, la cerere, toate documentele ce atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Împotriva hotărârii pronunțate de tribunal au exercitat calea extraordinară de atac a recursului, atât reclamanta, cât și pârâții.
Reclamanta a susținut că în mod greșit tribunalul a constatat că nu este îndrituită să beneficieze de plata sporurilor pretinse prin acțiune, nemaifiind în raporturi juridice cu fostul angajator, întrucât drepturile bănești pretinse au existat la data pensionării, fiind prevăzute în acte normative, astfel că intimaților Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Finanțelor Publice și Casei Județene de Pensii T le incumbă obligația alocării fondurilor necesare recalculării pensiei și plății diferenței dintre pensia inițial stabilită și cea rezultată în urma recalculării.
Cum o serie de motive de recurs se regăsesc în calea extraordinară de atac exercitată de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, acestea urmează a fi analizate grupat.
Astfel, pârâții au susținut că în raport de data pensionării, 16.02.2006, reclamanta nu putea beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%, de sporul de confidențialitate de 15% și de sporul de vechime de 25% la stabilirea drepturilor de pensie de serviciu, întrucât actele normative în vigoare nu prevedeau acordarea acestor drepturi bănești sau luarea lor în calcul la stabilirea pensiilor de serviciu.
Aceste sporuri au fost obținute de magistrați prin hotărâri judecătorești irevocabile, ori reclamanta nu a depus la dosar u titlu executoriu din categoria celui menționat anterior, cu atât mai mult cu cât hotărârile de admitere a acțiunilor în justiție prin care au fost solicitate diferențe de drepturi bănești au efecte relative, neputând fi extinse și la alte persoane decât părțile în proces.
Așa fiind, în conformitate cu prevederile art.11 alin.2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, singura categorie de drepturi bănești ce poate fi transcrisă în carnetele de muncă o reprezintă retribuția de încadrare, precum și alte drepturi incluse în aceasta, sporurile acordate de tribunal nefăcând parte din categoria drepturilor salariale ce se includ în retribuția tarifară de încadrare.
În fine, pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Baa rătat că tribunalul a ignorat cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată în temeiul art.60 din Codul d e procedură civilă, deși în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, acesta din urmă coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Pârâta Casa Județeană de Pensii T, prin recursul motivat în drept cu prevederile art.304 alin.1 pct.9 Cod procedură civilă, a susținut că din dispozitivul hotărârii tribunalului rezultă că ar fi fost obligată la eliberarea unei adeverințe în care să se menționeze că reclamanta beneficiază de sporurile pretinse prin acțiunea principală, cu toate că nu acestei instituții îi incumbă obligația stabilită de prevederile art.40 alin.2 lit.h din Codul muncii, ci fostului angajator.
De altfel, recalcularea pensiei de serviciu presupune formularea unei cereri în acest sens, de către persoana îndreptățită, la Casa Teritorială de Pensii în a cărei rază teritorială de competență își are domiciliul.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, prin recursul motivat generic cu dispozițiile art.299-300 Cod procedură civilă a susținut existența neconcordanțelor între considerentele sentinței civile recurate și dispozitivul acesteia, în sensul că din motivare rezultă cu claritate faptul că instanța a admis excepția lipsei legitimării procesuale pasive a pârâților, însă în dispozitiv nu a specificat admiterea acestei excepții.
În consecință, a solicitat ca în urma admiterii recursului, dispozitivul hotărârii pronunțate de tribunal să fie completat în sensul menționat anterior.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea susținerilor formulate de reclamantă în calea extraordinară de atac, rezultă că acestea pot fi încadrate în prevederile art.304 alin.1 pct.9 Cod procedură civilă.
Motivarea recursului prezintă însă neclarități, putându-se conchide că s-a dorit ca intimații Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Finanțelor Publice și Casa Județeană de Pensii T, să fie obligați la alocarea fondurilor necesare plății diferenței dintre pensia recalculată și cea inițial stabilită, pentru perioada 16.02.2006 și până la zi, ca urmare a admiterii recursului și modificării hotărârii pronunțată de tribunal, ori, sub acest aspect, se cuvine menționat că drepturile de pensie nu au fost recalculate, astfel că suma pretins datorată nu poate fi cuantificată.
În privința recursului exercitat de intimații Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, se cuvine menționat că acesta apare ca lipsit de interes, câtă vreme instanța de fond a dispus numai obligarea angajatorului la eliberarea unei adeverințe ce să conțină sporurile acordate magistraților prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
De necontestat că drepturile pretinse și acordate prin aceste hotărâri nu au fost consacrate cu certitudine prin acte normative, însă instanțele de judecată au avut în vedere conduita abuzivă a legiuitorului, în speță Guvernul, care a abrogat o serie de prevederi legale fără a avea în acest sens abilitarea Parlamentului României.
Mai mult, s-a ajuns și la nesocotirea prevederilor art.56 alin.2 din Legea nr.24/2000 din 27 martie 2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, întrucât o lege a fost abrogată parțial printr-un act normativ de inferior.
De altfel, în privința drepturilor bănești pretinse, instanțele judecătorești au apreciat că judecătorii, procurorii și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, sunt îndreptățiți la acordarea lor, reținând în motivarea hotărârilor pronunțate cu ocazia soluționării recursurilor în interesul legii tocmai aspectele evidențiate anterior.
În privința recursului exercitat de Ministerul Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și de pârâta Casa Județeană de Pensii T, se impune aceeași concluzie a lipsei de interes, întrucât prin hotărârea recurată, Tribunalul Timișa dispus numai obligarea fostului angajator la eliberarea adeverinței în care să fie incluse sporurile pretinse prin acțiunea introductivă, reținând ca întemeiată lipsa legitimării procesuale pasive a recurentului.
Pentru considerentele expuse, s-a apreciat că susținerile formulate de părți nu se încadrează în niciuna din situațiile expres și limitativ prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, astfel că recursurile nu sunt fondate.
Pentru aceste motive
In numele Legii
Decide,
Respinge recursurile declarate de reclamanta și de pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Casa Județeană de Pensii T și Ministerul Finanțelor Publice - prin T, împotriva sentinței civile nr.1562/10.06.2009, dată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
, 15.01.2010, în ședință publică.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red./17.03.2010
Tehnored./17.03.2010
2 ex.+ com.
Prima instanță - Trib.T
Judecători:;
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Biberea, Carmina Orza
