Speta drept civil. Decizia 54/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări socialecod operator 2928
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 54
Ședința publică din 15 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Carmina
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către reclamantele și și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP T, împotriva sentinței civile nr. 1193 pronunțată la 6 martie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș, având ca obiect drepturi bănești - plata sporului de 30-40%.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
Recurenții au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
Instanța
Deliberând asupra recursurilor de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 19 octombrie 2007 sub nr-, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Timiș și Ministerul Finanțelor Publice solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Timiș la plata drepturilor salariale reprezentând 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 11 aprilie 2002-30 aprilie 2004, actualizată la zi în raport cu rata inflației până la data plății efective; să oblige pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș la plata drepturilor salariale reprezentând 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 1 mai 2004 - 31 decembrie 2004, actualizată la zi în raport cu rata inflației până la data plății efective, să oblige pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara la plata drepturilor salariale reprezentând 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 1 ianuarie 2005 - și până la intrarea în vigoare a OUG nr. 27/2006 actualizată la zi în raport cu rata inflației până la data plății efective, să oblige pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să includă sumele de bani care se cuvin în conformitate cu legislația în materie în bugetul celor obligați la plată, la prima rectificare a bugetului.
Prin sentința civilă nr. 1193 pronunțată la 6 martie 2008, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de Ministerul Justiției și Tribunalul Timiș pentru perioada 11 aprilie 2002 - 19 octombrie 2004, respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Finanțelor Publice, a admis în parte acțiunea reclamantelor, a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Timiș la plata drepturilor salariale reprezentând 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 1 ianuarie 2005 și până la intrarea în vigoare a OUG nr. 27/2006, actualizată la zi în raport cu rata inflației până la data plății efective, a obligat Ministerul Finanțelor Publice să includă sumele cu titlu de drepturi salariale reprezentând 40% din indemnizația de încadrare brută lunară în bugetul celor obligați la plată, la prima rectificare a bugetului, a respins în rest acțiunea reclamantelor.
Impotriva sentinței civile menționate mai sus, în termen legal, au declarat recurs atât reclamantele și, cât și pârâta Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP T, recursuri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Prin recursul declarat, DGFP T în numele pârâtei Ministerul Finanțelor Publice,a solicitat modificarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor, iar în subsidiar respingerea acțiunii reclamantelor ca neîntemeiată.
Reclamantele au criticat hotărârea sub aspectul greșitei rețineri a excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 11 aprilie 2002 - 19 octombrie 2004.
Prin decizia civilă nr. 781 pronunțată la 12 mai 2009, instanța a respins recursurile ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să includă sumele cuvenite reclamantelor în bugetul celor obligați la plată, avându-se în vedere atribuțiile sale prevăzute de Legea nr. 500/2002, nefiind obligat direct la plata sumelor către reclamante.
A apreciat că în situația în care nu ar fi fost obligat să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamante, hotărârea ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
Prin decizia civilă nr. 1844 pronunțată la 20 noiembrie 2009, instanța a admis contestația în anulare formulată de contestatoarele și, a fost anulată decizia nr. 781 pronunțată la 12 mai 2009 de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- și fixat termen pentru rejudecarea recursurilor la 15 ianuarie 2010.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a apreciat că în mod corect a fost soluționată excepția prescripției dreptului material la acțiune, cu motivarea că prin strategia de reformă a sistemului judiciar nu a avut loc o recunoaștere retroactivă a drepturilor reclamantelor, iar reclamantele nu au uzat de dreptul lor la acțiune în termenul de 3 ani prevăzut de art. 166 și 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii.
Ceilalți intimați nu au depus întâmpinare prin care să-și exprime punctul de vedere față de recursurile declarate.
Analizând recursul declarat de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP T, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
In mod corect a soluționat instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât.
Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale recunoscute reclamantelor, avându-se în vedere atribuțiile pe care acesta le are pe linia elaborării proiectelor bugetare și a legilor de rectificare a acestor bugete.
Instanțele judecătorești sunt instituții finanțate integral de la bugetul de stat, iar în lipsa alocării fondurilor bănești necesare achitării drepturilor, aceste instituții ar fi în imposibilitatea de a executa hotărârea judecătorească.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP T, ca neîntemeiat.
Analizând recursul declarat de către reclamantele și prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul întemeiat, urmând a-l admite cu următoarea motivare:
In mod greșit a soluționat instanța de fond excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 11 aprilie 2002 - 19 octombrie 2004, reținând incidența dispozițiilor art. 283 alin. 1 litera c Codul Muncii, coroborat cu art. 166 Codul Muncii, fără a analiza apărările reclamantelor vizând întreruperea cursului prescripției, ca urmare a recunoașterii de către pârâtul Ministerul Justiției a acestor pretenții.
Este adevărat că pretențiile privind drepturile bănești se prescriu într-un termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv de la data săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii constând în tratamentul salarial discriminatoriu, însă trebuie avută în vedere și poziția Ministerului Justiției, care prin strategia de reformă a sistemului judiciar adoptată prin HG nr. 232/2005 și-a asumat obligația plății sumelor datorate ca drepturi salariale magistraților pentru care nu există hotărâri judecătorești aferente perioadei 2000-2004 și să ia măsuri pentru eliminarea discriminării cauzate de acordarea sporului salarial de 40% pentru anumite categorii de magistrați, această recunoaștere a pârâtei Ministerul Justiției creând convingerea reclamantelor că pretențiile vor fi satisfăcute amiabil, poziție care este de natură a întrerupe cursul prescripției în condițiile art. 16 litera a din Decretul nr. 167/1958.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă,va modifica în parte sentința recurată și va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune și pe cale de consecință va obliga pârâții Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Timiș și Ministerul Justiției și la plata sporului de 30% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară aferent perioadei 11 aprilie 2002 - 30 aprilie 2004 și la plata sporului de 40% aferent perioadei 1 mai 2004 - 19 octombrie 2004, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
Va obliga pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății acestor sume.
Va menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP T, împotriva sentinței civile nr. 1193 pronunțată la 6 martie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de către reclamantele și împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința recurată menționată mai sus, în sensul că:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Obligă pârâții Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Timiș și Ministerul Justiției și la plata sporului de 30% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară aferent perioadei 11 aprilie 2002 - 30 aprilie 2004 și la plata sporului de 40% aferent perioadei 1 mai 2004 - 19 octombrie 2004, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
Obligă pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății acestor sume.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 15 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
cu opinie separată în
sensul respingerii recursului
reclamantelor
Grefier,
Red. CO
2 ex.
1.03.2010
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Motivarea opiniei separate
Personal apreciez că în mod corect instanța de fond a interpretat dispozițiile legale ce guvernează prescripție dreptului material la acțiune.
Conform prevederilor art. 283 alin. 1 litera c din Legea nr. 53/2003 coroborat cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune privind pretențiile bănești se prescrie într-un termen de trei ani de la data nașterii dreptului material la acțiune.
Fiind o acțiune în despăgubiri pentru discriminare, dreptul la acțiune curge de la data săvârșirii faptei discriminatorii, care în cazul reclamantelor este data plății fiecărui drept salarial scadent, moment în care ele au putut constata că sunt discriminate în raport de magistrații care participă la soluționarea cauzelor penale și care beneficiază de plata sporului de 30-40%.
Prin Strategia de reformă a sistemului judiciar aprobată prin HG nr. 232/2005, Ministerul Justiției și-a asumat obligația de a plăti drepturile salariale restante și de a înlătura discriminările existente în sistemul de salarizare al magistraților.
Ministerul Justiției nu și-a asumat obligația de a plăti despăgubiri salariale și magistraților care nu beneficiază de hotărâri judecătorești în materia sporului anticorupție de 30-40% pentru a considera că suntem în prezența unei recunoașteri a pretențiilor de natură a întrerupe cursul prescripției.
Comunicatele depuse de reclamante la dosarul de fond la filele 38-40 sunt din luna iunie 2007, respectiv ianuarie 2008 și sunt ulterioare împlinirii termenului de prescripție pentru perioada constatată ca prescrisă, astfel că ele nu mai pot avea efectul întrerupător prevăzut de art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul reclamantelor apreciez că trebuia respins ca neîntemeiat.
Judecător,
- - -
Red. MB/dact. MB
1.03.2010
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Ana Biberea, Carmina
