Pretentii civile. Speta. Decizia 669/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.669/CM
Ședința publică azi 2 septembrie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T, cu sediul în T,-, împotriva sentinței civile nr. 674, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 21 martie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în C,-, - scA,.4, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurentul reclamant, avocat -, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 30 din 05 august 2008, pe care o depune la dosar, lipsind intimata reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită, conform art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
În referatul oral, grefierul de ședință învederează că la data de 1.09.2008 prin fax, intimata pârâtă a depus concluzii scrise. Recurentul reclamant nu a depus precizările solicitate de către instanță la termenul anterior.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul recurentului reclamant depune la dosar concluzii scrise și susține că nu mai are alte acte de depus sau cereri de formulat.
Instanța față de afirmația apărătorului recurentului reclamant, că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul apărătorul recurentului reclamant susține că instanța de fond în mod greșit a apreciat că reclamantul nu are calitate procesuală, atâta timp cât a semnat actul adițional la contractul individual de muncă. Spitalul Județean T era angajatorul care a achita pe toată durata rezidențiatului drepturile salariale ale medicului - intimata pârâtă din cauza de față.
Totodată, mai susține că paguba s-a produs în patrimoniul instituției sanitare indiferent cu cine a fost semnat actul adițional la contractul individual de muncă. Intimata pârâtă a fost angajata recurentei și a avut încheiat contract individual de muncă pe durata nedeterminată, actul adițional completează acest contract și instituie în sarcina angajatului obligația de a lucra timp de 5 ani în instituția sanitară.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu consecința admiterea cererii formulată de reclamantă.
CURTEA:
Curtea cu privire la recursul civil de față;
Spitalul Județean de Urgență Tad eclarat recurs la data de 19 iunie 2008 împotriva sentinței civile nr.674 din 21 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin cererea adresată acestei instanțe, înregistrată sub nr-, Spitalul Județean de Urgență Tac hemat-o în judecată pe, solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei de 19.884,23 lei, reprezentând nerespectarea obligației a lucra timp de 5 ani în instituție după terminarea rezidențiatului.
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 25 martie 1999 fost încheiat contractul adițional între Direcția Sanitară T și dr., actualmente, în care la art.5 se prevede obligativitatea rezidentului de a lucra în "unitatea unde a ales postul cel puțin 5 ani de la data când a obținut titlul de medic specialist".
De asemenea a mai arătat reclamantul că pârâta a autentificat și o declarație la Biroul Notarului Public prin care s-a angajat că, după efectuarea stagiului de 5 ani în specialitatea radiologie va lucra "timp de 5 ani de la terminarea specialității pe postul sus menționat", în cadrul instituției reclamante.
S-a mai precizat că în data de 27.09.2004 pârâta formulează o cerere de demisie din postul pe care se obligă să îl ocupe.
Întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul adițional, de a lucra 5 ani în cadrul Spitalului Județean T, după obținerea titlului de medic specialist, unitatea sanitară păgubită, a calculat suma de 200.540.847 lei ROL, reprezentând salariul net încasat pe perioada rezidențiatului.
Demisia fiind un act unilateral al salariatului, instituția sanitară a emis dispoziția nr.120 din 14.02.2005, în care la art.1 a prevăzut că suma ce urmează a fi achitată de doamna dr. (fostă ) este de 200.540.847 lei ROL.
S-a mai precizat că în același timp a semnat și un angajament de plată prin care se obliga a vira în contul unității creditoare, respectiv Spitalul Județean T "eșalonat, lunar, de la noul loc de muncă, 1/3 din salariu, până la achitarea debitului".
Cu toate acestea, debitoarea a înțeles să achite doar suma de 169,85 lei din totalul sumei de 20.054,08 lei rămânând de achitat suma de 19.884,23 lei.
A învederat reclamantul că salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Temeiurile în baza căruia a fost încheiat actul adițional la contractul individual de muncă, temeiuri valabile în anul 1999 când nu apăruse noul Cod al permiteau ca salariaților să li se facă decizii de imputare și angajamente de plată, acestea din urmă constituind și titluri executorii.
Reclamantul a mai arătat că pârâta a semnat la data de 17.02.2005 un angajament de plată prin care s-a obligat să despăgubească Spitalul Județean de Urgență T cu suma de 200.540.847 lei reprezentând paguba produsă unității prin nerespectarea actului adițional la contractul individual de muncă, pagubă produsă în la capitolul "cheltuieli de personal".
În dovedire, reclamantul a depus la dosar adresa nr.31.191/20.07.2007, copii xerox după contractul individual de muncă nr.4320/1.11.1997, contract adițional din 25 martie 1999, declarație notarială a pârâtei, adresa nr.6549/30.05.2000, cererea nr.13294/27.09.2004, dispoziția nr.120/14 februarie 2005, graficul de eșalonare a sumei reprezentând imputație salarii în ceea ce o privește pe pârâtă pentru perioada 01.04.1999 - 01.06.2004, angajamentul de plată semnat de pârâti, fișa contului 46.101 - Debitori - imputații, fișa contului 220.03 - Debitori-imputații în ceea ce o privește pe pârâtă.
La data de 15.02.2008, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și respingerea acțiunii ca nefondată.
Astfel, pârâta a arătat că, dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut la data de 27.09.2004, dată la care a fost înregistrată cererea sa de demisie (deși aceasta a formulat cererea cu mult timp înainte și a solicitat încetarea contractului de muncă începând cu 01.06.2004).
Reclamanta a promovat acțiunea vizând plata despăgubirilor în luna ianuarie 2008, situație față de care termenul de prescripție de 3 ani este împlinit.
A învederat pârâta că în speță nu a operat întreruperea termenului de prescripție prin angajamentul de plată a despăgubirilor din data de 17.02.2005 la care se raportează reclamanta în acțiunea introductivă, de vreme ce acel angajament nu îi aparține, nu a fost însușit și recunoscut de pârâtă prin semnătură.
Totodată a mai arătat că despre angajament nu a avut cunoștință până la momentul prezentării în fața instanței, aceasta nu l-a scris, nu l-a semnat (este evident că pe înscrisul respectiv exista numai semnătura directorului general, a șefului de serviciu și ștampila Spitalului Județean de Urgență T).
S-a precizat că nefondate sunt și susținerile reclamantului în sensul că pârâta și-a însușit debitul și a plătit o parte, respectiv 169,85 lei.
Pârâta a arătat că nu are cunoștință despre plata acestei sume, iar reclamantul nu poate face dovada că a înțeles să o plătească, ca parte a datoriei de 200.540.847 ROL.
Pe fond, pârâta a învederat că, nr.4320 între ea și Spitalul Județean Taf ost încheiat pe durata nedeterminată cu începere de la 25.03.1999, iar prin actul adițional din 25.03.1999 între aceleași părți s-au modificat dispozițiile contractului inițial, în sensul "medicul rezident are obligația să lucreze în unitatea unde a ales postul cel puțin 5 ani de la data când a obținut titlul de medic specialist" (art.5).
A mai arătat că în luna iunie 2004 și-a prezentat demisia către unitatea angajatoare (deși aceasta nejustificat a fost înregistrată la data de 27.09.2004), moment de la care au apărut în documentele întocmite de aceasta o serie de neclarități și contradicții.
De asemenea a mai arătat că este ilegală înregistrarea cererii sale de demisie la data de 27.09.2004, deși a prezentat-o cu începere de la 01.06.2004, iar modificările legal operate pe cartea de muncă în baza demisiei s-au făcut la data de 16.06.2004.
A mai precizat că în condițiile în care și-a prezentat demisia și aceasta a fost operată în cartea de muncă la data de 26.06.2004, reclamantul i-a înaintat o adresă înregistrată cu nr.12338 din 13.09.2004 "în vederea clarificării situației ca angajat".
Neprezentându-se pentru această clarificare, ulterior, la data de 27.09.2004 i-a fost înregistrată și demisia, deși cererea de demisie fusese înaintată cu trei luni în urmă.
În legătură cu dispoziția nr.120/14.02.2005 emisă de reclamantă și prin care se impune a plăti suma de 200.540.847 ROL, pârâta a arătat că aceasta este ilegală, de vreme ce actul normativ care a consacrat-o, Legea 1/1970 a fost abrogat expres prin intrarea în vigoare a Legii 53/2003, la 01.03.2003.
A mai precizat că această dispoziție (act unilateral emis de reclamantă) a fost urmată după numai trei zile (la 17.02.2005) de un angajament de plată (de asemenea un act unilateral emis de reclamant, de vreme ce acesta nu este însușit sau recunoscut de presupusul autor prin semnătură și/sau scriere), angajament care produce efecte juridice contrare ordinii de drept, prin obligarea unui terț la plata unei sume de bani în lipsa unei dispoziții legale în vigoare și în lipsa consimțământului persoanei obligate.
Totodată a arătat că nu se poate reține argumentul prezentat de reclamantă, în sensul că a fost voința sa unilaterală și liber consimțită de a-și lua angajamentul de plată eșalonată, de vreme ce este limpede că acest angajament din 17.02.2005 vine imediat după presiunile și elaborarea dispoziției abuzive din 14.02.2005, iar înscrisul nu prezintă nici un element care să îi individualizeze voința de a efectua plata.
În apărare, pârâta a depus la dosar copie după adresa nr.12338/13.09.2004, carnetul său de muncă.
La data de 5 martie 2008, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că prin adresa nr.12338 din data de 13.09.2004 pârâta a fost invitată la sediul instituției reclamante pentru clarificarea situației de angajat5 al Spitalului Județean de Urgență
În condițiile în care demisia ar fi fost cerută și înregistrată în luna iunie 2004, este evident că angajatorul nu ar fi invitat-o prin adresa nr.12338 din data de 13 septembrie 2004, să se prezinte la angajator pentru clarificarea situației sale.
S-a precizat că, pentru că nu se prezentase la locul de muncă de la data la care a fost confirmată ca medic specialist, înțelegând dorința doamnei doctor de a-și desfășura activitatea în alt loc de muncă, a fost aprobată demisia chiar retroactiv.
Tocmai pentru aoa juta, iar înscrierea în carnetul de muncă au fost făcute de la data la care nu s-a mai prezentat la locul de muncă.
Reclamantul a arătat că angajamentul de plată, așa cum s-a arătat și în cererea introductivă nu constituie titlu executoriu însă poate fi utilizat ca probă în cadrul procesului declanșat de angajator.
S-a arătat că se susține prin întâmpinare că actele normative care îi stabileau obligația de a lucra timp de 5 ani în instituția sanitară au fost abrogate.
Susținerile sunt adevărate, însă se ignoră faptul că, la data de 25 martie 1999 când a fost semnat contractul adițional erau în vigoare prevederile Legii nr.1/1970 care la art.21 lit.a și b stabileau "Unitatea care trimite un salariat la o școală, curs de perfecționare sau la specializare, cu scoatere din producție, sau organizează, potrivit legii, cursuri de pregătire ori de ridicare a calificării la locul de muncă, va încheia cu salariatul respectiv un act adițional la contractul de muncă, în care va trebui să se prevadă următoarele:
a) obligația unității de a suporta parțial sau integral, în condițiile legii, cheltuielile pentru instruirea salariatului;
b) îndatorirea salariatului de a lucra în unitatea respectivă cel puțin 5 ani de la terminarea formei de instruire".
Astfel, s-a precizat că temeiul juridic al acțiunii este art.270 din Legea nr.53/2003 ( Codul Muncii ) care prevede răspunderea patrimonială a angajatului, răspundere care are la bază și art.998 care reglementează răspunderea civilă contractuală.
Atât timp cât între părți a existat un contract, semnat, asumat de însăși pârâta din prezenta cauză, consideră reclamantul că nu se susțin afirmațiile pârâtei că actele normative pe care se întemeiază acțiunea sunt abrogate.
Temeiul acțiunii reclamantului este art.270 alin.1 din Codul Muncii (Legea 53/2003) și nu art.21 alin.1 din Legea nr.1/1970.
Reclamantul a mai precizat că în evidențele sale contabile pârâta apare cu un debit care a fost achitat prin două chitanțe: chitanța nr.- din data de 18.02.2005 cu suma de 1.502.841 lei, chitanță emisă în condițiile în care doamna doctor nu și-a ridicat drepturile salariale corespunzătoare celui de-al 13-lea salariu (premiu anual) și chitanța nr.- din 21.03.2005 prin care se achită suma de 195.747 lei.
S-a mai arătat că pârâta avea asumată obligația de a lucra timp de 5 (cinci) ani în instituția reclamantului și cunoștea care era sancțiunea nerespectării acestei obligații, prin semnarea contractului adițional din 25 martie 1999 și că aceeași obligație și-a asumat-o prin declarația notarială din data de 25 martie 1999.
Tot în dovedire, reclamantul a mai depus la dosar copie xerox după adresa nr.5084/12.05.2000.
În ședința din data de 21 martie 2008, instanța din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Prin sentința civilă nr.674 din 21 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaa admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și s-a respins acțiunea reclamantului Spitalul Județean de Urgență T împotriva pârâtei
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă depus la dosarul cauzei, rezultă că pârâta a avut raporturi de muncă cu reclamantul Spitalul Județean de Urgență T începând cu data de 1.11.1997.
Analizând contractul adițional depus la dosarul cauzei, se poate observa că acesta a fost încheiat la data de 25 martie 1999 între Direcția Sanitară T și pârâtă.
Prin acest contract adițional, pârâta se obligă să lucreze în unitatea unde a ales postul, cel puțin 5 ani de la data când va obține titlul de medic specialist.
Tot prin acest contract adițional se prevedea la punctul 5 că, nerespectarea obligației asumate atrage plata unei despăgubiri reprezentând cheltuielile făcute de unitate, respectiv plata drepturilor salariale și plata școlarizării pe perioada rezidențiatului.
Din probele existente la dosarul cauzei rezultă că, singurul contract încheiat cu Spitalul Județean de Urgență T este contractul individual de muncă din 1.11.1997, prin care nu s-a stipulat nici o clauză referitoare la specializarea angajatului și obligația acesteia de a lucra o anumită perioadă sub sancțiunea achitării de despăgubiri.
Ori, contractul adițional la care face trimitere reclamantul nu privește Spitalul Județean de Urgență T, deoarece nu este parte contractuală, singura unitate spitalicească prin care s-a asigurat pregătirea profesională a pârâtului este
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că la contractul de muncă, atâta timp cât actul adițional nu s-a semnat de către instituția sanitară, aceasta nu are calitate procesuală.
Spitalul Județean de Urgență T este angajatorul care a achitat pe toată durata rezidențiatului drepturile salariale ale medicului.
Paguba s-a produs în patrimoniul instituției sanitare indiferent cu cine a fost semnat actul adițional la contractul individual de muncă.
Având în vedere faptul că reclamanta a fost angajatul recurentei și a avut încheiat un contractul individual de muncă pe durată nedeterminată, actul adițional completează acest contract și instituie în sarcina angajatorului obligația de a lucra timp de 5 ani în instituția sanitară.
În drept, au fost invocate disp. art.304/1 cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate, observă caracterul neîntemeiat al acestora, astfel că va respinge recursul pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamanta a dobândit calitatea de salariat al unității sanitare Spitalul Județean de Urgență T, ocupând postul de medic rezident.
Ulterior, respectiv la 25.03.1999, s-a încheiat un înscris denumit "înscris adițional"între Direcția Județeană de Sănătate Publică T și medicul rezident care la pct. 5 instituit obligația pentru acesta de a lucra cel puțin 5 ani ca medic specialist în aceeași unitate spitalicească, în care a ales postul de medic rezident.
Din analiza acestui contract adițional rezultă că unitatea sanitară, Spitalul Județean de Urgență T, nu a fost parte semnatară.
Consecința imediată a acestei împrejurări este aceea că recurenta intimată nu se poate prevala de clauzele contractului adițional, ea fiind un terț față de raportul juridic ce s-a legat între Direcția de Sănătate Publică T și reclamant.
Instanța de fond a dezlegat în mod judicios această chestiune reținând că Spitalul Județean de Urgență T nu are calitate procesuală activă nefiind parte în actul adițional din 25.03.1999.
Împrejurarea că paguba s-ar fi produs în dauna Spitalului Județean de Urgență T nu justifică antrenarea unei răspunderi pe tărâm contractul câtă vreme recurenta este terț față de acesta.
Pe cale de consecință, Curtea, găsind toate criticile neîntemeiate va respinge recursul ca nefondat în baza art.312 cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind legală și judicios pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentul reclamant SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T, cu sediul în T,-, împotriva sentinței civile nr. 674, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 21 martie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în C,-, - scA,.4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 septembrie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.dec.Jud./04.09.2008
Tehnored.gref./2ex./10.09.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Maria Apostol, Vanghelița Tase
