Pretentii civile. Speta. Decizia 719/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.719/CM
Ședința publică din 8 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR - cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.812/01.07.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante și cu domiciliul în C,-, județul C și intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL CONSTANTA cu sediul în C,-, județul C și CURTEA DE APEL CONSTANTA cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect drepturi bănești - spor 50%.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea prevederilor art. 87 și următoarele cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxelor judiciare de timbru, iar recurenta pârâtă a solicitat judecata cauzei conform art.242 alin.2 cod pr.civilă.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință învederează că recurenta pârâtă a depus la dosar la data de 2.12.2009, prin fax și prin poștă 4 exemplare de pe motivele de recurs în vederea comunicării părților.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Reclamantele și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Constanța și Curtea de Apel Constanța pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea în solidar a pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Constanța la plata contravalorii sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, neacordat pentru ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, actualizată cu rata inflației, acordarea lunară a acestui spor și în continuare, obligarea pârâtei Curtea de Apel Constanța la înscrierea în carnetul de muncă a mențiunilor corespunzătoare și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare pentru acordarea acestor drepturi pentru trecut și în continuare.
În motivarea cererii lor, reclamantele au arătat că, potrivit prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizare și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, modificată și republicată, cu completările ulteriore, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații pe personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin punctul 42 din OG nr. 83/2000, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat.
Reclamantele au apreciat că operează o discriminare de natură salarială în sensul art.2(3) din nr.OG137/2000 republicată potrivit cu care sunt discriminatorii, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Întrucât prejudiciul suferit prin discriminare a rezultat din neacordarea sporului salarial în cauză, care inițial a fost apreciat de legiuitor la un cuantum de 50% din indemnizația de serviciu, se apreciază că metoda achitabilă de calcul a acestuia este stabilirea lui la nivelul sporului care nu i-a fost acordat.
Prin sentința civilă nr.812/01.07.2009, Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele și și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Constanta și Curtea de Apel Constanța la plata sumelor reprezentând spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, actualizate în raport de indicele de inflație, de la scadență până la plata efectivă către reclamanta pentru perioada 23.04.2007-01.07.2009 și către reclamanta pentru perioada 18.06.2007-01.07.2009
A fost obligată pârâta Curtea de Apel Constanța la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
S-a admis excepția lipsei calității procesual active în capătul de cerere privind obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plății drepturilor.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plății drepturilor, ca formulat o persoană fără calitate procesuala activă, precum și cererea de acordare a sporului în continuarea datei de 01.07.2009, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamantele lucrează cadrul Curții de Apel Constanța în funcția de agent procedural, fiind încadrată de la date de 23.04.2007 iar de la date de 18.06.2007
Prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și modificată, s-a stabilit că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază".
Textul menționat a fost abrogat prin art. 42 din nr.OG 83/2000, însă abrogarea s-a realizat cu încălcarea limitelor delegării legislative stabilite în mod explicit prin Legea nr. 125/2000, întrucât prin art. 1 pct. q 1 din acest act normativ, Guvernul a fost abilitat să emită o ordonanță doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, iar nu și pentru abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.
Or, Ordonanța de Guvern nr. 83/2000 a fost emisă pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, iar nu și pentru abrogarea unor prevederi ale legii, în condițiile art. 56 alin. 2 și art. 63 din Legea nr. 24/2000.
Prin urmare, Tribunalul a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. 1 și 3 din nr.OG 137/2000 republicată, cu atât mai mult cu cât pentru magistrați nu s-au modificat condițiile pentru care a fost recunoscut dreptul la acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică ulterior intrării în vigoare a nr.OG 83/2000, iar pe de altă parte, altor persoane salarizate în sistem bugetar li s-a conferit dreptul de a beneficia de un asemenea spor, distinct de salariul/indemnizația de bază.
În soluționarea cauzei s-a avut în vedere, în egală măsură, decizia nr. XXI/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii care a vizat interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
În contextul dat de art. 329 alin. 3 cod pr. civilă, soluția pronunțată asupra acestei probleme de drept interpretate și dezlegate în mod diferit de instanțele judecătorești, asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii în materie și devine obligatorie pentru instanțe, în spețele identice avute pe rol.
În raport de disp. art. 27 din nr.OG 137/2000 republicată, s-a reținut că prejudiciul produs reclamanților este în acest caz echivalent cu sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizația de serviciu, neacordat pe perioada menționată, actualizat în raport de indicele de inflație care acoperă cu titlu de daune-interese prejudiciul produs prin devalorizarea monedei naționale, de la data scadenței și până la plata efectivă a acestei sume.
Având în vedere că drepturile acordate, asupra cărora sunt achitate contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale constituie, în raport de prevederile Legii nr. 19/2000, stagiu de cotizare, s-a admis și capătul de cerere referitor la obligarea Curții de Apel Constanța la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesual active în capătul de cerere privind obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plății drepturilor, având în vedere că, în conformitate art. 35 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu.
Prin urmare, nu poate exista o corelație și o obligație directă între beneficiarul final al sumelor bugetare și administratorul bugetului de stat, întrucât suplimentarea bugetului ordonatorului principal de credite nu se realizează prin simpla solicitare a salariaților, ci în urma evaluării impactului financiar și pe baza exclusivă a unui proiect întocmit al ordonatorilor principali de credite (în speță, Ministrul Justiției ).
S-a respins cererea privind acordarea sporului în continuarea datei pronunțării - 01.07.2009, deoarece dreptul la salariu nu se naște decât pro rata temporis, în sensul că simpla calitate de salariat dobândită în temeiul unui contract individual de muncă valabil nu conferă dreptul la remunerare pentru viitor, în lipsa prestării efective a muncii.
De aceea, solicitarea prin care se reclamă plata salariului în avans (chiar și în parte, pentru unul din componentele salariului - sporul de suprasolicitare neuropsihică, și chiar dacă plata acestor drepturi este previzibilă) este neîntemeiată.
Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, care arată că:
Prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege, instanța a depășit limitele puterii judecătorești, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.4 cod pr.civilă, aspecte reținute de Curtea Constituțională în deciziile nr.818/2008 și 1325/2008, decizii prin care s-a constatat că dispozițiile nr.OG137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Acțiunea prin care se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibilă în considerarea principiului separației puterilor în stat.
Pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de Curtea constituțională ca depășire a puterii judecătorești.
Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Față de cele reținute de instanța de control constituțional rezultă cu claritate că Decizia nr.21/10.03.2008 a invocată de reclamanți și de prima instanță în motivarea soluției pronunțate nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii de față prin care se solicită în fapt, modificarea și completarea unor acte normative.
Recurenta mai arată că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev. de art.304 pct.9 cod pr.civilă.
Începând cu anul 2005, când a intrat în vigoare Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, aprozii și agenții procedurali nu au mai fost incluși în categoria personalului auxiliar de specialitate, ci în a aceea a personalului conex.
OG nr.8/2007 nu prevede pentru personalul conex beneficiul acordării sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că pretențiile reclamantelor - personal conex sunt neîntemeiate, neexistând nici un act normativ în vigoare care să recunoască acest drept.
Art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevedea:"Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariu de bază brut".
Textul menționat face o netă distincție între personalul auxiliar de specialitate și personalul conex, așa cum a fost stabilită și prin Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și nr.OG8/2007.
Astfel, textul de lege a avut în vedere acordarea acestui spor doar categoriilor profesionale ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate. Ori, aprozii și agenții procedurali nu se încadrează în aceste categorii de socio-profesionale, astfel că nu pot pretinde un astfel de spor.
Cât privește decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de în dosarul nr.5/2008, aceasta are în vedere doar categoriile profesionale ale judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate, neincluzând și categoria personalului conex, respectiv a șoferilor și aprozilor, ori cea a funcționarilor publici, astfel că pretențiile reclamanților - personal conex sunt în mod vădit neîntemeiate.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Începând cu 1.02.2007, drepturile salariale ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea sunt reglementate prin Ordonanța de Guvern nr.8/24.01.2007 aprobată prin Legea nr.247/2007.
Prin Legea nr.502/28.12.2006 Guvernul a fost abilitat prin art. III pct.7, să emită ordonanță privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Prin dispozițiile art.30 lit.-a din nr.OG8/2007 s-a prevăzut că:"la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, se abrogă Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești cu modificările și completările ulterioare".
Noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, nu mai prevede acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică către personalul auxiliar.
Prin urmare, conform legii de abilitare nr.502/2006, intenția legiuitorului a fost de a reglementa o nouă lege de salarizare a personalului auxiliar și de a abroga dispozițiile din Legea nr.50/1996 referitoare la salarizarea acestuia.
Odată cu intrarea în vigoare a nr.OG8/2007, respectiv februarie 2007, nu mai există temei juridic pentru acordarea sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art.329 alin.3 cod procedură civilă, soluțiile ce se pronunță în recursurile în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe numai cu privire la dezlegarea dată problemelor de drept judecate.
Secțiile Unite ale au fost sesizate cu privire la interpretarea și aplicarea disp.art.47 din Legea nr.50/1996 în raport cu prevederile art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 prin care s-a soluționat recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate - au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Problema de drept dezlegată prin această decizie în interesul legii a fost aceea că sporul de 50% se cuvine și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000.
Întreaga motivare a acestei decizii se referă la OG nr.83/2000 și dacă abrogarea art.47 din Legea nr.56/1996 s-a făcut în limitele și condițiile legii de abilitare nr.125/2000.
Nici un moment în motivarea deciziei în interesul legii nu se face referire la OG nr.8/24.01.2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor, și dacă sporul de 50% de stres și suprasolicitare neuropsihică se mai cuvine personalului auxiliar și după intrarea în vigoare a noii legi de salarizare.
Întrucât noua lege de salarizare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, nu mai prevede sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihica așa cum era prevăzut de art.47 din Legea nr.56/1996, Curtea apreciază ca în mod greșit instanța de fond a admis cererea reclamanților, aceasta soluție fiind lipsita de temei legal.
Pentru aceste considerente, va fi admis recursul declarat de recurentul pârât Ministerul Justiției și va fi modificata sentința recurată în sensul respingerii ca nefondata a cererii reclamanților referitoare la plata drepturilor salariale pretinse cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihica.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate, acestea nefăcând obiectul criticilor din prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR - cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.812/01.07.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante și cu domiciliul în C,-, județul C și intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL CONSTANTA cu sediul în C,-, județul C și CURTEA DE APEL CONSTANTA cu sediul în C,-, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge ca nefondată cererea în ceea ce privește drepturile pretinse pentru perioadele 23.04.2007 - 01.07.2009 și respectiv 18.06.2007 - 01.07.2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.12.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.Jud.-/04.01.2010
Tehnored.gref.RD/4ex/05.01.2010
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
