Pretentii civile. Speta. Decizia 73/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 73
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Ancuța Gabriela
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr. 1600 din 17 X 2008 Tribunalului Iași, intimată fiind ȘCOALA CU CLASELE I-VIII C M ȘI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, intimata a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise solicitând judecata cauzei în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. 7374/245/15.04.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Școala cu clasele I - VIII " cel M și ", solicitând obligarea acesteia la plata cheltuielilor efectuate pentru transportul la locul de muncă în perioada 01.09.2007 - 01.01.2008 în cuantum de 884 lei, a indemnizației pentru mediul rural aferentă perioadei efectuării concediului pentru definitivarea tezei de doctorat (ianuarie - iunie 2008) în cuantum de 735 lei și a salariului de merit pentru anul 2008 în valoare de 1857 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că începând cu data de 01.09.2007 este profesor titular la școala pârâtă, conform deciziei nr. 302/24.08.2007. deși a făcut numeroase demersuri la directorul școlii, nu a primit contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru transportul la locul de muncă în perioada septembrie - decembrie 2007. Mai susține reclamanta că începând cu luna ianuarie 2008 beneficiat de concediul pentru finalizarea tezei de doctorat, însă pentru lunile ianuarie - martie nu i s-a mai acordat indemnizația pentru mediul rural și nici salariul de merit. Mai mult, în absența sa, s-a menționat în procesul verbal din 19.12.2007 că renunță la salariul de merit, deși nu formulase nici o cerere în acest sens.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat proba cu acte și interogatoriul pârâtei.
Pârâta Școala cu clasele I - VIII " cel M și " a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a susținut că pentru anul 2007 nu au fost prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli al Consiliului Local sumele necesare decontării navetei. În ceea ce privește cererea de acordare a indemnizației de zonă, pârâta susține că această indemnizație nu constituie un element al salariului de bază și se acordă doar personalului care desfășoară activitate didactică în mediul rural. Or, reclamanta a solicitat acordarea acestei indemnizații pentru perioada în care se află în concediul pentru elaborarea tezei de doctorat.
În ceea ce privește salariul de merit pentru anul 2008, pârâta susține că reclamanta nu a primit acordul Consiliului de Administrație, fapt menționat în procesul verbal întocmit în decembrie 2007.
Prin sentința civilă nr. 7201/06.06.2008 pronunțată de Judecătoria Iașis -a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
Cauza a fost înregistrată la ribunalul Iași sub nr. 5620/99/10.08.2008.
Prin sentința civilă nr. 1600/17.10.2008, Tribunalul Iașia respins acțiunea acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Școala cu clasele I - VIII " cel M și ", com., jud.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este salariata pârâtei Școala cu clasele I - VIII " cel M și ". Din cuprinsul adresei nr. 10381/12.12.2007 rezultă că pentru perioada 01.01.2008 - 30.06.2008 reclamantei i s-a aprobat concediu plătit pentru redactarea tezei de doctorat.
Prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor efectuate pentru transportul la locul de muncă în perioada 01.09.2007 - 01.01.2008, a indemnizației pentru mediul rural aferentă perioadei efectuării concediului pentru definitivarea tezei de doctorat și a salariului de merit pentru anul 2008.
Potrivit disp. art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/1997, "personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 benzina Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun". Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, instanța reține că personalul didactic care nu dispune de locuință în localitatea în care își desfășoară activitatea are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă.
În speță însă instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada faptului că a efectuat cheltuieli pe mijloacele de transport în comun în vederea deplasării la și de la locul de muncă.
În consecință, instanța constată că este neîntemeiată cererea formulată de reclamantă de obligare a pârâtei la decontarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun la și de la locul de muncă, pentru perioada 01.09.2007 - 31.12.2007.
Se mai reține de către instanță că potrivit disp. art. 49 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, "personalul didactic calificat potrivit art. 7, care desfășoară activitate didactică în mediul rural sau în localități izolate, primește o indemnizație de 5-80% din salariul de bază al funcției didactice îndeplinite, în raport cu zona geografică respectivă". Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, instanța reține că de indemnizația de zonă beneficiază personalul care desfășoară efectiv activitate în mediul rural. Or, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata indemnizației pentru perioada în care beneficiază de concediu pentru definitivarea tezei de doctorat, perioadă în care însă aceasta nu desfășoară activitate în mediul rural. Mai mult, indemnizația prevăzută de art. 49 alin. 2 din legea nr. 128/1997 nu face parte din salariul de bază.
În consecință, instanța reține că este neîntemeiată și cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata indemnizației pentru mediul rural aferentă perioadei efectuării concediului pentru definitivarea tezei de doctorat.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata salariului de merit pentru anul 2008, instanța reține că din cuprinsul procesului verbal încheiat la data de 19.12.2007 în cadrul Consiliului Profesoral, rezultă că reclamanta a declarat că renunță la cererea pentru acordarea salariului de merit. Or, în aceste condiții, instanța reține că este neîntemeiată cererea acestei de obligare a pârâtei la acordarea salariului de merit pentru anul 2008.
Împotriva sentinței civile indicate mai sus a declarat recurs reclamanta, criticând hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate.
În recursul său, reclamanta a arătat că dreptul cadrelor didactice la decontarea cheltuielilor de transport este prevăzut fără excepții.
Cu privire la indemnizația pentru mediul rural aferentă perioadei 01.01.2008-30.06.2008, în care a efectuat concediul pentru definitivarea tezei de doctorat, recurenta a arătat că, potrivit disp. art. 49 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, modificată prin Legea nr. 349/2004 și ale art. 145 alin. 1 din Codul Muncii, această indemnizație ar fi trebuit să fie inclusă în indemnizația de concediu pentru finalizarea tezei de doctorat.
În ceea ce privește salariul de merit, recurenta a arătat că greșit s-a reținut că ar fi renunțat la cererea de acordare a salariului de merit, precizând că este falsă mențiunea din procesul-verbal din 19.12.2007 al Consiliului profesoral, conform căreia a renunțat la cererea de acordare a salariului de merit.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/1997, personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic.
Așadar, potrivit acestor prevederi legale, personalul didactic care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea în care își desfășoară activitatea are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport în comun la și de la locul de muncă, decontare ce se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ.
Cum debitorul obligației de decontare nu este unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, ci autoritatea administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ, nu poate fi obligată pârâta Școala cu clasele I - VIII " cel M și " să plătească reclamantei cheltuielile efectuate de aceasta din urmă pentru transportul la locul de muncă în perioada 01.09.2007 - 01.01.2008.
În ceea ce privește critica recurentei referitoare salariul de merit, Curtea constată, la fel ca și Tribunalul Iași, pe baza procesului-verbal încheiat la data de 19.12.2007 în cadrul Consiliului de administrație și a răspunsului la interogatoriu luat pârâtei în primă instanță, că reclamanta a renunțat la cererea de acordare a salariului de merit, ceea ce echivalează cu lipsa cererii.
Având în vedere că salariul de merit se acordă la solicitarea cadrelor didactice interesate, după parcurgerea unei proceduri de evaluare, și că reclamanta a renunțat la cererea de acordare a salariului de merit, aflându-se astfel în imposibilitate de a obține realizarea efectivă a dreptului său la salariul de merit, instanța de recurs consideră că este justă opinia Tribunalului Iași potrivit căreia este neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la acordarea salariului de merit pentru anul 2008.
În ceea ce privește indemnizația pentru mediul rural aferentă perioadei efectuării concediului pentru definitivarea tezei de doctorat, instanța de recurs constată că, potrivit prevederilor art. 103 lit. d din Legea nr. 128/1997, cadrele didactice aflate la catedră care redactează teza de doctorat beneficiază de 6 luni de concediu plătit. În lipsa unor dispoziții legale care să prevadă contrariul, textul de lege susmenționat se interpretează în sensul că la determinarea cuantumului indemnizației de concediu pentru redactarea tezei de doctorat se vor lua în calcul, pe lângă salariul de bază, și sporurile și indemnizațiile de care beneficiază cadrul didactic.
În prezenta cauză, cum din adresa nr. 10381/12.12.2007 rezultă că reclamanta s-a aflat în concediu pentru redactarea tezei de doctorat în perioada ianuarie - iunie 2008, pârâta avea obligația să îi plătească reclamantei, pe lângă salariul de bază, și sporurile și indemnizațiile de care beneficiază aceasta, inclusiv indemnizația prevăzută de art. 49 alin. 2 din Legea nr. 128/1997.
În aceste condiții, soluția primei instanțe de neacordare a indemnizației pentru mediul rural aferentă perioadei ianuarie - iunie 2008 în care reclamanta a beneficiat de concediu plătit este nelegală.
Față de cele ce preced, Curtea, în temeiul prevederilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamanta și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va admite, în parte, acțiunea și o va obliga pe pârâta Școala cu clasele I - VIII " cel M și " să plătească reclamantei indemnizația pentru mediul rural aferentă perioadei ianuarie - iunie 2008 în care a beneficiat de concediu plătit.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1600/17.10.2008, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte.
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Școala cu clasele I - VIII " cel M și ".
Obligă pe pârâta Școala cu clasele I - VIII " cel M și " să plătească reclamantei indemnizația pentru mediul rural aferentă perioadei ianuarie - iunie 2008 în care reclamanta a beneficiat de concediu plătit.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Red./Tehnored.:
2 ex.
Jud. fond- Tribunalul Iași: -;
-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Carmen Bancu, Ancuța Gabriela
