Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 1272/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1272/2009-
Ședința publică din 15.10.2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Trif
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă -, cu sediul în M, str. -, nr. 3, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți ORTODOXĂ, cu sediul în comuna, sat, nr. 76, județul B, OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ B, cu sediul în O, Calea Armatei Române, județul B, împotriva deciziei civile nr. 61/A din data de 20.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s- schimbat în totalitate sentința civilă nr. 361 din 18.04.2008, pronunțată de Judecătoria Marghita, în dosar nr-, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul recurentei reclamante, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 41 din data de 31.03.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, și reprezentanta intimatei pârâte, avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 6 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 15.10.2009, întâmpinare, formulată de intimata pârâtă Ortodoxă Română, după care:
Instanța comunică reprezentantului recurentei reclamantă un exemplar din întâmpinarea formulată în cauză.
Reprezentanții părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului conform petitului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii apelului ca nefundat, menținerea în totalitate a hotărârii pronunțată de Judecătoria Marghita, fără cheltuieli de judecată. Arată că instanța de apel nu luat în considerare o dispoziție dintr-o sentință care beneficiază de autoritate de lucru judecat, efectuând nouă examinare juridică a acestui aspect. Apreciază că toate considerentele instanței de apel sunt lipsite de fundament câtă vreme problema înscrierii de sub B 2 din CF nr. 44 a fost tranșată în mod irevocabil.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului conform întâmpinării, menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Bihor ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial. Apreciază că instanța de apel a dat o corectă interpretare textelor legale incidente în cauză, nepermițând reclamantei recurente să acceadă la bunurile imobile bisericești, altele decât terenurile câștigate deja în baza hotărârii judecătorești anterioare, fără a urma procedura instituită de lege în acest sens. Pentru a putea formula o acțiune în justiție cu un asemenea obiect, reclamanta avea de urmat procedura concilierii prealabile instituită prin art. 1 din OG nr. 64/2004 aprobată prin Legea nr. 182/2005, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o și care o împiedică să continue orice demers în acest sens, acțiunea fiind prematură. Dacă s-ar admite acțiunea recurentei, s-ar crea aparența că aceasta posedă întregul drept de proprietate asupra tuturor imobilelor înscrise în CF 44, când în realitate aceasta a devenit proprietară doar asupra terenului.
În replică, reprezentantul recurentei reclamante arată că OG nr. 64/2004 prevede o procedură specială, ori, obiectul prezentei cauze este mai complex, existând mai multe capete de cerere subsidiare, inclusiv rectificare de carte funciară.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 361 din 18.04.2008, pronunțată de Judecătoria Marghita, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta Ortodoxă și s-a dispus radierea înscrierilor de sub B2 din CF 44.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că prin sentința civilă nr. 916/2006 pronunțată de Judecătoria Marghita, definitivă și irevocabilă, s-a constatat nevalabilitatea înscrierii de sub B 22 CF 44.
Conform art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 republicată "orice persoana interesata poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciara daca printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila s-a constatat ca înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil".
A apreciat instanta de fond că apărarea pârâtei în sensul că pe terenul în litigiu există edificat lăcaș de cult este irelevantă, situația supraedificatelor putând fi lămurită pe calea unei acțiuni separate.
In consecinta, instanța constatând existența cazului de rectificare prevăzut de art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 republicată, în baza art. 37 din același act normativ, a admis ca întemeiată cererea formulată și a dispus radierea înscrierilor de sub B2 din CF 44.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Ortodoxă Română, solicitând admiterea apelului, desființarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 61/A din data de 20.02.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis ca fondat apelul civil introdus de apelanta ORTODOXĂ ROMÂNĂ cu sediul în comuna, sat, nr. 76, jud. B în contradictoriu cu intimata - cu sediul procedural ales în M, str. -, nr. 3, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 361 din 18.04.2008, pronunțată de Judecătoria Marghita, pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul că:
A respins acțiunea formulată de reclamanta - împotriva pârâtei Ortodoxă.
A obligat intimata să plătească apelantei suma de 500,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit inscrierilor din CF 44 imobilele evidentiate in foaia de proprietate sub A 1-6 cu nr. top. 146, 147, 148, 477, 478, cota de 384/9768 parti din pasunea comuna si sub -3 cu nr. top. 125- in intravilan, top. 314- cimitir in intravilan, top. 480- arator in dulaul au constituit proprietatea Parohiei -catolice, in baza inscrierilor originale.
Asupra acestor imobile s-a intabulat in CF 44, sub B2, dreptul de proprietate al Parohiei Ortodoxe Romane in baza Decretului nr. 177/1948.
Ulterior prin TP nr. 1719/2004 s-a reconstituit in temeiul Legii nr. 18/1991 dreptul de proprietate in favoarea apelantei Ortodoxă dreptul de proprietate asupra supraf. de 10 ha teren cu nr. top. 146, 147, 148, 478, 125, 314, 480.
Pentru terenurile inscrise in CF nr. 44 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate si intimata reclamanta -, nefiind validata intreaga suprafata solicitata avand in vedere că pentru 10 ha teren s-a eliberat titlu de proprietate in favoarea apelantei (asa cum rezulta din adresa Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 depusa in dosar nr. 226/2006 al Judec. M).
In aceste conditii reclamanta a solicitat constatarea nulitatii TP. nr. 1719/2004, cererea fiind inregistrata sub dosar nr. 226/2006 al Judec.
Prin sentința civilă nr. 916/2006 a Judecatoriei Marghita, irevocabilă prin decizia civila nr. 997/R/2007 data de Tribunalul Bihor, s-a constatat nulitatea absoluta a TP. nr. 1719/2004, cu privire la parcelele inscrise in CF nr. 44, s-a dispus anularea inscrierilor efectuate in CF nr. 44 sub B 3 si s-a constatat nevalabilitatea înscrierii de sub B 2 din CF 44.
Instanta de apel a retinut deci că imobilele- lăcaș de cult, anexe gospodărești, cimitir, grădini și terenuri extravilane- au fost preluate la stat prin Decretul nr. 358/1948 fiind transmise în patrimoniul cultural ortodox, conform art. 37 din Decretul nr. 177/1948.
Așadar, reclamanta -intimata a pierdut dreptul de proprietate, prin efectul legii, prin care s-a dispus încetarea existenței cultului -. Totuși, acest act normativ fiind abrogat prin Decretul-Lege nr. 9/1989, titlul constituit, astfel, a devenit caduc, iar situația juridică a bunurilor preluate, în baza lui, se soluționeazăconform regimului juridic reglementat prin legile speciale.
Abrogarea, în 1989, Decretului nr. 358/1948 și recunoașterea cultului greco-catolic prin Decretul-Lege nr. 126/1998 nu poate duce la concluzia, căde jurebunurile in litigiu nu au ieșit niciodată din proprietatea sa, că a fost și a rămas singura proprietară tabulară, conform art. 17 din Decretul-Lege nr. 115/1938 (in acest sens s-a pronuntat si ÎCCJ prin deciziile nr. 1477/2004, 6008/2004, 4315/2007).
Asadar reclamanta a pierdut proprietatea asupra bunurilor care i-au fost preluate prin lege și transmise, în patrimoniul pârâtei, iar ulterior ele au fost supuse unui regim juridic special.
Astfel, în ceea ce priveste situatia juridica a lacasul de cult si a caselor parohiale se retine că, prin Decretul Lege nr. 126/1990 s-au stabilit unele măsuri referitoare la situația juridică a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale, care au aparținut Bisericii Unite cu (-) și preluate de Ortodoxă Română, art. 3 din decret precizând că situația juridică a acestor bunuri se va stabili de o comisie mixtă formulată din reprezentanți clericali ai celor două culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile pentru care sunt destinate aceste bunuri.
In acest sens se stabileste că partea interesata va convoca cealalta parte, comunicându-i în scris pretentiile sale si punându-i la dispozitie dovezile pe care se sprijina aceste pretentii. Comisia va fi constituita din câte trei reprezentanti ai fiecarui cult. Daca la termenul stabilit pentru convocarea comisiei aceasta nu se întruneste sau daca nu se ajunge la nici un rezultat în cadrul comisiei ori decizia nemultumeste una dintre parti, partea interesata are deschisa calea actiunii în justitie, potrivit dreptului comun. Solutionarea acestor actiuni este de competenta tribunalelor.
Rezulta asadar că reglementarea situatiei juridice a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale s-a facut prin lege speciala Decretul Lege nr. 126/1990 cu modificarile si completarile aduse de OG nr. 64/ 2004 si Legea nr. 182/2005, stabilindu-se o procedura speciala, iar competenta de solutionare a litigiilor privind aceste bunuri apartine in prima instanta tribunalului.
Instanta de apel a constatat că procesul civil ce s-a finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr. 916/2006 a Judecătoriei Marghitaa avut ca obiect anularea titlului de proprietate cu nr. 1719/05.04.2004 emis pe seama apelantei, privitoare exclusiv la cele 10 ha teren cuprinse în acest titlul, nefiind puse în discuție situația juridică a construcțiilor edificate pe acest teren, respectiv a lăcașului de cult și a edificiilor anexe.
Referitor la terenurile inscrise in CF 44 instanta de apel a retinut că reclamanta-intimata a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate in temeiul Legilor fondului funciar, cerere ce a si fost validata partial, reglementarea situatiei juridice a acestora facandu-se deci prin lege speciala.
Asadar cu privire la terenuri, regimul juridic aplicabil este cel al reconstituirii dreptului de proprietate după procedura din Legea nr. 18/1991 cu completările ulterioare (Legile nr. 169/1999, nr. 1/2000, nr. 247/2005).
În esență, deci, cu privire la cimitire, parohii și terenuri sunt incidente dispozițiile citate din Legile speciale nr. 126/1990, nr. 18/1991, nr. 169/1997, nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005, iar nu acțiunea în rectificare sau revendicare, reconstituirea dreptului urmând calea acestor ori a altor proceduri speciale.
Este adevarat că preluarea prin art. 37 din Decretul nr. 177/1948 a avut caracter abuziv, întrucât trecerea de la cultul greco-catolic la cel ortodox nu a fost una voluntară, cu respectarea libertății conștiinței și a libertății religioase, așa cum prevedea art. 27 din Constituția din 1948, în vigoare la acea dată, acest cult fiind desființat abuziv prin Decretul nr. 358/1948, abrogat abia prin Decretul-lege nr. 9/1989.
Chiar dacă acțiunea introductivă se întemeiază pe dispozițiile de drept comun ale art. 34 din Legea nr. 7/1996, având în vedere obiectul acesteia nu se poate face abstracție de dispozițiile speciale ale art. 3 alin. (1) din Decretul-lege nr. 126/1990 care prevăd că situația juridică a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale care au aparținut Bisericii Unite cu se va stabili ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri.
Mai mult, lăcașurile de cult sunt excluse de la retrocedare conform nr.OUG 94/2000, urmand ca regimul juridic al imobilelor cu această destinație să fie reglementat prin lege specială.
de cele de mai sus in baza art. 296. pr. civ. a fost admis ca fondat apelul declarat si a fost modificată in totalitate hotararea atacată in sensul ca a fost respinsă actiunea reclamantei.
In baza art. 274. pr. civ. intimata, fiind in culpa procesuala, va fost obligată să plătească apelantei suma de 500,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (reprezentand onorariul avocatial si taxa de timbru).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs -, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului ca nefondat cu consecința menținerii în totalitate a sentinței.
În motivarea cererii de recurs, sunt învederate următoarele:
- instanța de apel și-a construit argumentația pe o premisă total eronată, că sentința civilă nr. 916/2006 a Judecătoriei Marghitas -ar referi numai la problema celor 10 ha teren, or procesul respectiv a avut un obiect mai complex, acțiunea având mai multe capete de cerere, inclusiv rectificarea de CF;
- instanța de apel nu a lua în considerare dispoziția din sentința care beneficia de autoritate de lucru judecat, efectuând o nouă examinare juridică problemei înscrierii de sub 2 din CF 44, tranșate în mod irevocabil;
- în motivarea sentinței nr. 916/2006, instanța de fond a constatat nevalabilitatea înscrierii de sub 2 din CF nr. 44, dintr-o regretabilă eroare nedispunând și radierea înscrierii de sub 2, ceea ce a determinat introducerea acțiunii de față;
- nevalabilitatea înscrierilor de sub 2 se referă la toate imobilele din foaia de anexe, neexistând disociere a obiectului juridic;
- dispozițiile din Decretul Lege nr. 126/1990, la care face trimitere instanța de apel, au în vedere doar soluțiile în care neînțelegerile poartă exclusiv asupra caselor parohiale și lăcașurilor de cult, or în cazul de față obiectul juridic vizează mai multe imobile, existând deja o hotărâre judecătorească irevocabilă, care constată nevalabilitatea înscrierilor de sub 2.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct. 7, 9, Cod procedură civilă.
Intimata Ortodoxă Română, prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțată de Tribunalul Bihor, cu motivarea că instanța de apel a dat o corectă interpretare a textelor legale incidente, intimata arătând că, pentru a obține radierea înscrierii de CF de sub 2, recurenta avea o altă cale judiciară de urmat, pe care încearcă să o evite, iar dacă s-ar admite acțiunea recurentei, s-ar crea aparența că aceasta posedă întregul drept de proprietate asupra tuturor imobilelor înscrise în CF 44, când în realitate aceasta a devenit proprietară doar asupra terenului, în baza sentinței civile a Judecătoriei Marghita, în cadrul acelui proces, având ca obiect anularea titlului de proprietate, neputându-se discuta și situația juridică a lăcașului de cult.
Examinând decizia prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Criticile aduse hotărârii atacate sunt găsite de instanța de recurs ca fiind fondate, în mod eronat tribunalul nu a dat eficiență hotărârii judecătorești invocate în cadrul procesului de față.
Obiectul prezentului litigiu rezidă în radierea unei înscrieri efectuate în cartea funciară, context în care, în speță, devin incidente prevederile art. 36 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, conform cărora orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil. Dispozițiile legale precitate și-au găsit o corectă aplicare în speță prin hotărârea primei instanțe, hotărâre care, în mod nelegal, a fost schimbată în totalitate prin decizia instanței de apel care, neavând în vedere obiectul procesului de față, considerat că cererea dedusă judecății își poate găsi rezolvarea în cadrul procedurii speciale la care s-a făcut referire în considerentele deciziei recurate. O atare problemă putea fi însă supusă discuției doar în ipoteza în care, în prezentul proces, cererea reclamantei ar fi vizat și legalitatea înscrierii în temeiul căreia intimata pârâtă dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu, or această chestiune a fost tranșată, în mod irevocabil, în cadrul unui proces anterior.
Astfel, prin dispozițiile sentinței civile nr. 916/2006 Judecătoriei Marghitas - constatat cu putere de lucru judecat nevalabilitatea înscrierii de sub 2 din cartea funciară nr. 44, în considerentele hotărârii reținându-se că înscrierea sus-menționată, efectuată cu titlu de rectificare sub nr. 721/1049, nu îndeplinește condițiile stabilite de art. 34 pct. 1 și 35 din Decretul - Lege nr. 115/1938, motiv în considerarea căruia s-a constatat nevalabilitatea respectivei înscrieri.
În acest context nu pot fi primite apărările intimatei, în sensul că hotărârea judecătorească despre care s-a făcut vorbire anterior ar fi vizat exclusiv situația celor 10 ha teren cuprins în titlu și că nu ar fi fost pusă în discuție situația juridică a edificatelor existente pe teren, și aceasta pentru că în dispozitivul sentinței s-a constatat nevalabilitatea în întregime a înscrierii de sub 2 din CF nr. 44, dispozitivul hotărârii exprimând cu claritate aspectul anterior relevat. În același sens converg și motivele expuse de judecătorie în sprijinul soluției mai sus arătate, în considerentele sentinței specificându-se că instanța, în contextul verificării înscrierilor privitoare la proprietate, a constatat că Ortodoxă s-a întabulat cu titlu de rectificare prin Încheierea nr. 721/1949 și nu în baza unui act juridic translativ, constitutiv sau declarativ ori în baza unei judecătorești definitive și irevocabile, astfel cum prevedea art. 35 din Decretul Lege nr. 115/1938, condiții în care instanța concluzionat că titlul în baza căruia s-a întabulat în anul 1949 Ortodoxă nu este valabil.
În atare situație, statuându-se cu putere de lucru judecat în cadrul unui proces anterior că înscrierea dreptului de proprietate efectuată în anul 1949 sub 2 în favoarea intimatei pârâte este nevalabilă, soluția instanței de apel date în sensul respingerii acțiunii de față având ca obiect rectificarea cărții funciare cu consecința radierii înscrierilor de sub 2 din CF nr. 44, apare ca fiind nelegală, așadar numai cu ignorarea unuia dintre efectele hotărârii judecătorești anterioare, și anume cel al obligativității, tribunalul concluzionat prin decizia recurată că demersul procesual al reclamantei ar fi neîntemeiat.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 din Codul d procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în întregime decizia în sensul că va respinge ca nefondat apelul, urmând a fi păstrată în întregime sentința instanței de fond, constatându-se totodată că recurenta reclamantă nu solicitat a se face aplicarea prevederilor art. 274 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DEDIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de recurenta reclamantă -, cu sediul în M, str. -, nr. 3, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți ORTODOXĂ, cu sediul în comuna, sat, nr. 76, județul B, OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ B, cu sediul în O, Calea Armatei Române, județul B, împotriva deciziei civile nr. 61/A din data de 20.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în întregime în sensul că:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelata Ortodoxă Română împotriva sentinței civile nr. 361/18.04.2008, pronunțată de Judecătoria Marghita, pe care o păstrează în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 02.11.2009
- judecător fond -
- judecători apel -,
- dact. gref. - 02.11.2009 - 5 ex.
- emis 3 com. - 02.11.2009 - -, ORTODOXĂ, OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
