Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 188/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie
DECIZIA CIVILĂ NR.188/Dosar nr.-
Ședința publică din data de:-18 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Maria Tică- - -- JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu
-- -- JUDECĂTOR 3: Camelia
--- președinte secție civilă
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta,împotriva Deciziei civile nr.4/Ap din data de 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul civil nr.-, având ca obiect "rectificare carte funciară".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în recurs, în ședința publică din data de 12 iunie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților interesate să depună la dosar eventuale concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18 iunie 2008.
Față de actele, lucrările și probele de la dosar, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea formulată de reclamanta, s-a solicitat rectificarea întabulării în CF nr.5849 - casă de lemn și teren, anularea întabulării în foaia de proprietate B, de la nr.ord.5 asupra cotei de, în favoarea lui, de la ord.6, asupra cotei de parte din imobil, în favoarea pârâtei și a certificatului de moștenitor nr.5/1996; anularea întabulării dispusă prin încheierea nr.5465 de la foaia de proprietate B, de la nr.de ord.7 și 8, prin care s- dispus întabularea imobilului, întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu pe numele defunctului, prin reconstituire în baza Legii nr.18/1991, întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului pe numele reclamantei și a pârâtului, prin moștenire, sistarea stării de indiviziune și partajarea imobilului în natură, cu atribuirea unui lot de valoare egală pentru fiecare.
Prin Sentința civilă nr.1255/5 iulie 2007 Judecătoriei Sf.G, s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții și și, în consecință, s-a dispus anularea intabulărilor dispuse în CF 5849 Sf.G, nr.top.2559, prin încheierile nr.2258/1992 și nr.5465/2003 și restabilirea situației de carte funciară anterioară.
S-au respins: cererea de anulare a încheierii de intabulare nr.5130/1996 a certificatului de moștenitor nr.5/1996, anularea încheierii de întabulare nr.2257/1992, a certificatului de moștenitor nr.36/1977, precum și cererile de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului în menționat, în favoarea defunctului, prin reconstituire în temeiul Legii nr.18/1991 și Legii nr.5/1996, de întabulare a dreptului de proprietate în favoarea reclamantei și a pârâtului și de partaj.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.
Tribunalul Covasna, prin Decizia civilă nr.3/17 ianuarie 2008, respins apelul reclamantei, împotriva Sentinței civile nr.1255/5 iulie 2007 Judecătoriei Sf.G, pe care a păstrat-
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr.1988/2 decembrie 1991 Judecătoriei Sf.G, s-a dispus în favoarea lui, reconstituirea dreptului de proprietate, în baza Legii nr.-, pentru imobilul înscris în CF 5849, nr.top.2559. Această sentință nu are valoare de titlu de proprietate, ci, în baza ei, trebuie emis titlul în favoarea petiționarului, astfel că prima instanță temeinic a respins cererea cu privire la întabularea dreptului de proprietate în baza sentinței menționate, precum și a Sentinței civile nr.7173/1994 a Judecătoriei Tg.
În ceea ce privește critica referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, instanța de apel a apreciat că nici a aceasta nu poate fi primită, în apelul declarat arătându-se doar că nu au fost stabilite echitabil, dar fără a se invoca în ce anume constă inechitatea și ce sumă se solicită cu titlul de cheltuieli de judecată.
Față de cele arătate, constatând că sentința primei instanțe este legală și temeinică, apelul declarat în cauză a fost respins ca nefondat, potrivit art.296 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâta, instanța a aluat act de renunțarea pârâtei la judecarea apelului, potrivit art.246 Cod procedură civilă, prin încheierea de ședință din 10 ianuarie 2008.
Împotriva susmenționatei decizii, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în temeiul art.304, pct.9 și art.312, alin.3 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că, în mod nelegal, s-au respins capetele de cerere privind anularea certificatelor de moștenitor nr.36/1977 și a actelor subsecvente acesteia, prin care -a parte din imobilul în litigiu s-a întabulat prin moștenire pe numele pârâtei.
Hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit că terenul în litigiu, înscris în CF nr.1865 a format obiectul legii nr.18/1991 și a fost restituit tatălui reclamantei, nu poate fi ignorată, deoarece a intrat în puterea lucrului judecat.
Prin Sentința civilă nr.7173/1994 a Judecătoriei Tg.M, rămasă irevocabilă, prin respingerea recursului se arată că din masa succesorală a defunctului face parte și imobilul înscris în CF nr.1856 - casă de locuit și teren de 2257 mp. Prin soluția adoptată, prima instanță a nesocotit și această hotărâre judecătorească, ceea ce este inadmisibil.
Sentința primei instanțe este netemeinică și prin modul de stabilire a cheltuielilor de judecată, suma de câte 200 lei fiind neglijabilă față de cheltuielile reale, dovedite, de peste 3.000 lei.
Titlul de proprietate, emis și pentru terenul în litigiu, nu se poate întabula în CF, atâta timp cât nu sunt anulate certificatul de moștenitor și încheierea de întabulare în favoarea pârâtei.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea celor două hotărâri, ca fiind temeinice și legale.
Examinând decizia atacată, în raport cu motivele de recurs și temeiul de drept invocat, instanța constată că recursul este nefondat.
Art.304, pct.9 Cod procedură civilă, invocat în recurs, vizează esențialmente nelegalitatea hotărârii atacate. În speță, lipsa de bază legală a hotărârii reprezintă absența unei norme juridice care să poată constitui premisa silogismului judiciar, față de soluția dată.
Principala critică vizând anularea certificatelor de moștenitor nr.36/1977 și nr-5/1996, a încheierii de întabulare în favoarea intimatei pârâte, precum și a actelor subsecvente, se fundamentează pe existența unei hotărâri judecătorești irevocabile, în baza căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea petiționarului, autorul recurentei.
Instanța nu a fost sesizată cu nicio cauză de nulitate absolută sau relativă a actelor juridice menționate, în condițiile în care această sancțiune se analizează în raport cu dispozițiile legale aplicabile la data emiterii actului respectiv. Ori, la momentul emiterii certificatului de moștenitor, succesiunea a fost dezbătută după autorul intimatei, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege.
Ca urmare, împrejurările invocate de recurentă, referitoare la existența unor hotărâri judecătorești irevocabile, nu se circumscriu motivelor de nulitate prevăzute de lege, pentru a determina anularea certificatului de moștenitor nr.36/1977 și a actelor subsecvente.
Pe de altă parte, intimații pârâți, dobândind dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu prin moștenire de la autoarea lor, și care ulterior a format obiect al unui proces de partaj judiciar, și-au înscris acest drept în cartea funciară.
Mențiunile din CF creează prezumția existenței drepturilor în patrimoniul intimaților, conform dispozițiilor de principiu, înscrisă în Decretul Lege nr.115/1938, conform căreia, dreptul real înscris în cartea funciară se consideră a fi exact în folosul acelei persoane.
Lipsa înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român în cartea funciară - drept dobândit prin cooperativizare -, precum și transmiterea acestui drept prin moștenire legală, sunt aspecte relevante care evidențiază existența imobilului teren în circuitul civil.
Critica din recurs cu privire la modul de stabilire a cheltuielilor de judecată, este întemeiată.
Suma de 200 de lei, stabilită de instanță față de cheltuielile reale și dovedite de peste 3.000 lei, este neglijabilă în raport cu prevederile art.276 Cod procedură civilă, conform cărora, dacă pretențiile au fost admise numai în parte, instanța va acorda celui care a câștigat procesul, numai cheltuielile de judecată corespunzătoare pretențiilor admise.
În contextul dispoziției legale menționate, intimatul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către recurenta reclamantă, în sumă de 950 lei.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi admis în parte, Decizia civilă nr.4/2008 a Tribunalului Covasna, modificată în parte, în sensul menționat în dispozitivul prezentei decizii.
Pentru aceste Motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de recurenta reclamantă, împotriva Deciziei civile nr.4/17.01.2008 a Tribunalului Covasna, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă intimatul la plata către recurentă a sumei de 950 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge celelalte pretenții din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Pt.jud.- - - - - -
în concediu de odihnă,
Semnează d-nul Vicepreședinte al instanței,
Grefier,
Red.:-/11.07.2008
Dact.:-/3 ex./14.07.2008
Jud.apel:-; -;
Jud.fond:-
Președinte:Carmen Maria TicăJudecători:Carmen Maria Tică, Ligia Vâlcu, Camelia
