Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 46/2009
Ședința publică de la 05 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 223/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat cu delegație la dosar pentru recurenta reclamantă, intimatul pârât - personal și asistat de avocat - și intimata pârâtă, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise formulate de intimații și
Primăria Municipiului O, de asemenea, depune la dosar prin serviciul registratură, concluzii scrise, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 cod procedură civilă.
Recurenta reclamantă depune la dosar, răspuns la întâmpinare care se comunică cu părțile prezente, precum și concluzii scrise.
Mandatarul recurentei reclamante - avocat, cu privire la excepția tardivității și a prescripției dreptului material de acțiune invocată de intimata Primăria Municipiului O, la termenul din 15.01.2009, arată faptul că aceasta nu este susținută și nici dovedită, fiind neprobată și nefondată. Invocă în acest sens prevederile art. 36 din Legea nr. 7/1996, care se referă la terții care dobândesc imobilul cu bună - credință, principiu care nu-și are aplicare în speța de față. În speța de față, arată că sunt incidente prevederile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, dispoziții care prevăd expres că acțiunea în rectificare, este imprescriptibilă.
Mandatara intimaților pârâți - avocat -, cu privire la aceste excepții, arată faptul că achiesează la concluziile invocate de intimata Primăria Municipiului
În deliberare, instanța unește excepțiile invocate cu fondul cauzei, și nefiind alte cereri formulate constată cauza în stare de judecată, și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Mandatarul recurentei reclamante - avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și în consecință, desființarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
Arată faptul că hotărârea încalcă prevederile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, întrucât instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, întrucât nu s-au analizat suficient probele administrate în dosar. Nu s-a reținut corect de cele două instanțe, starea de fapt a imobilului în cauză. Se susține că nu există nici o diferență între suprafața de CF și cea restituită prin sentința civilă nr. 377/2003 a Judecătoriei O, aspect confirmat prin expertiza depusă în cauză la fond.
Din totalul suprafeței de 4,248 mp s-a predat 1160 mp, diferența fiind în folosința sau proprietatea intimaților. De fapt, invocă recurenta pentru a face opozabil dreptul său a introdus acțiune în rectificare în contradictoriu cu pârâții.
De fapt, prin sentința instanței de fond, confirmată în apel, instanțele au acordat pârâților un drept de proprietate, inclusiv și pentru cei care nu îl au în acest moment. Pârâții nu au invocat buna - credință, nefăcându-se probațiune în acest sens, pe baza cărora instanța să poată face aprecieri. Ori, practica judecătorească este constantă în a statua că buna credință nu poate salva actul dobânditorului pârât, atunci când instanța este investită cu acțiune în revendicare, în cadrul căreia se procedează la compararea titlurilor, dându-se preferință titlului deținut de partea adversă ca fiind anterior.
S-a ignorat faptul că potrivit art. 35 alin. 2 din Legea 7/1996 R, acțiunea în rectificare, întemeiată pe art. 38 dacă s-a intentat în termenul legal, produce efecte și față de terții care au dobândit cu bună - credință și prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, întemeindu-se pe cuprinsul CF.
De fapt, în concret, sentința apelată nu este motivată în drept, conform prevederilor art. 261/1 cod procedură civilă, fiind lovită de nulitate. Orice hotărâre judecătorească trebuie circumscrisă unui temei de drept, iar argumentele de fapt trebuie să fie clare pentru ca părțile să aibă posibilitatea contestării lor, inclusiv a modului de interpretare a dispozițiilor legii.
Pentru considerentele arătate, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată, justificate cu chitanță la dosar.
În timpul dezbaterilor, se prezintă în instanță, mandatarul intimaților pârâți - avocat.
Mandatara intimaților - avocat -, solicită respingerea prezentului recurs ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Susține că motivele invocate nu se încadrează în art. 304 pct. 8 cod procedură civilă, întrucât nu se poate anula un titlu de proprietate printr-o rectificare de CF.
Sub aspectul motivării în drept, arată că instanța nu poate motiva o hotărâre după indicațiile sau solicitările părților, ci după modul în care crede de cuviință sau mai bine spus se justifică în drept. Arată faptul, că recurenta reclamantă, pe cale colaterală încearcă atacarea titlului de proprietate deținut de intimați și nu a făcut dovada în instanță că a depus cerere de reconstituire a dreptului său de proprietate, la Legea nr. 18/1991.
Mandatarul intimaților pârâți - avocat, solicită respingerea recursului de față, și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată depuse la dosar, pentru motivele arătate în concluziile scrise, în mod detaliat. S-a susținut în esență că toate textele de lege pe care se întemeiază acțiunea reclamantei recurente nu au aplicabilitate în speța de față, în contextul în care rectificarea unei înscrieri în CF nu se poate face decât atunci când se desființează actul juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea sau când acel act juridic și-a pierdut valabilitatea. Pentru că actele juridice ce au stat la baza înscrierii dreptului lor de proprietate nu au fost desființate acțiunea în rectificare de CF este inadmisibilă.
De fapt, indirect reclamanta recurentă dorește ca pe această cale a acțiunii în rectificare să devină proprietară pe cele trei laturi de teren( punct 4 acțiune fond), deși nu a uzat anterior de căile specifice prevăzute de lege pentru eventuala revendicare a lor din proprietatea statului.
Nici în prezent aceasta nu a formulat acțiune în temeiul legii speciale nr. 10/2001, în contradictoriu cu intimații, prin care să-și revendice imobilele. De altfel așa cum s-a statuat prin decizia nr. 33/2008 dată în dosarul nr. 60/2007, ICCJ B, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general s-a stabilit că după intrarea în vigoare a legii sus menționate acțiunile în revendicare pe calea dreptului comun devin inadmisibile.
Pentru considerentele arătate, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimata pârâtă, prezentă în instanță, solicită respingerea recursului înaintat de reclamantă, fără cheltuieli de judecată. Arată că nu rezultă din argumentele recurentei care este actul juridic dedus judecății pe care cele două instanțe l-ar fi interpretat greșit, denaturând conținutul lui. De fapt recurenta nu a respectat nici un termen imperativ al Legii 10/2001, Legii 18/1991 și Legii 7/1996. Precizează totodată faptul că, casa a fost construită de antecesorul lor, care a primit de la Consiliul Local O, terenul în acest sens.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 263/18.03.2008 a Judecătoriei Oaf ost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții G, SC Vidra O prin lichidatr SC Consult SRL O, Statul Român prin Consiliul Local O și Primăria O prin primar, privind constatarea nulității absolute a încheierii de întabulare nr. 533/24.12.1995 prin care s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Întreprinderii de Localuri și Locuințe O asupra imobilului înscris în CF 1761 O și a dezmembrării imobilului în baza căreia s-au instituit în 1955 trei corpuri funciare notate în CF 1761/a, 1761/b, 1761/c cu nr. top. 156/5.
Pentru a hotărî astfel prima instanță în considerarea probelor de la dosar a reținut și motivat în esență că prin testamentul întocmit la 21.05.1957 defuncta a lăsat averea sa nepoatelor de soră și, dar că prima nu a acceptat nici expres nici tacit succesiunea testatoarei.
Prin sentința civilă nr. 377/2003, pronunțată în dosarul nr. 640/2002, Judecătoria Oac onstatat că imobilul înscris în CF 1761 O cu nr. top. 155, 156 - casă, curte și, în suprafață de 4248 mp, a trecut în proprietatea statului, fără titlu și s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Prin sentința civilă nr. 308/2005, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. 4029/2002, s-a dispus anularea Deciziei nr. 2110/2002 a pârâtei SC - Vidra SA O, aceasta fiind obligată să-i restituie reclamantei în natură, imobilul situat în O, str. -. -, nr. 19, înscris în CF 1762 O, cu nr. top. 155, 156 casă, curte și, în suprafață de 4248 mp.
Nici una dintre aceste hotărâri nu le sunt opozabile părților, care nu au fost citați în dosarele respective iar titlurile lor de proprietate nu au fost anulate până în prezent.
Din cărțile funciare și raportul de expertiză, rezultă că pârâții sunt proprietari asupra imobilelor în litigiu, după cum urmează:
-CF 1761/c, în suprafață tabulară de 972 mp și reală de 525 mp - pârâții G, și;
-CF 1761/a, în suprafață tabulară de 972 mp și reală de 627 mp - pârâții - construcții și Statul Român - teren;
-CF 1761/b, în suprafață tabulară de 972 mp și reală de 1072 mp, posesorii G, iar proprietar, prin moștenire;
-CF 1761, nr. top. 156, în suprafață de 945 mp - magazie, curte și, fosta proprietate a pârâtei SC - Vidra SA O, retrocedată reclamantei.
Suprafața tabulară a nr. top. 156 din CF 1761 este de 3.132 mp iar cea reală de 3.169 mp.
Inițial, imobilul a fost proprietatea lui și, fiind preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950.
În anul 1955, cartea funciară nr. 1761, nr. top. 156, fost dezmembrată, fiind create trei corpuri noi, respectiv 1761/c - proprietatea familiei; 1761/b - inițial folosință veșnică acordată lui și 1761/a - proprietatea lui.
La 3 iulie 2007, SC - Vidra SA Oap redat reclamantei imobilul - casă, curte și, pe care-l avea în proprietate în CF 1761 nr. top. 155.
Prin urmare, diferența de suprafață aferentă nr. top. 156 era la data restituirii către reclamantă, proprietatea celorlalți pârâți, în contradictoriu cu care, procedura este cea instituită de Legea 10/2001.
Deși prin hotărârea anterioară reclamanta a primit întreaga suprafață tabulară de 4248 mp, împrejurarea că suprafața reală este mai mică, nu o îndreptățește pe aceasta să solicite diferența pe calea ocolită a unei acțiuni în rectificare de CF, și nici a unei acțiuni în constatarea nulității absolute a înscrierilor din CF, cu atât mai mult, cu cât pârâții și antecesorii lor au dobândit proprietatea într-o perioadă în care, restituirea imobilelor către foștii proprietari era exclusă, iar prezumția bunei - credințe a fost înlăturată.
Împotriva sentinței civile nr. 263/2008 a Judecătoriei Oad eclarat apel reclamanta, aducându-i critici sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei, solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii în rectificare de CF.
În expunerea de motive, în esență, s-a arătat că în mod greșit prima instanță a stabilit că ea nu a uzat de procedura legii speciale nr. 10/2001, în contextul în care prin sentința civilă nr. 377/2003 a Judecătoriei Oaf ost dispusă restabilirea situației anterioare de CF, hotărâre devenită irevocabilă, apreciindu-se că de fapt prin respingerea acțiunii prezente s-a lipsit de eficiență sentința anterioară.
Sub un alt aspect s-a invocat că nu s-a făcut distincție între titlurile pârâților, neavându-se în vedere nici faptul că prin chiar acțiunea sa a fost cerut anularea acestor titluri.
De fapt pârâții nu s-au apărat prin invocarea bunei credințe, în speță aceasta fiind raportată în cazul vânzării lucrului altuia. În acest context, buna credință a părților sau numai a cumpărătorului nu poate prin ea însăși să producă efecte juridice translative de proprietate, neputând singură să devină o condiție care să ducă la dobândirea dreptului de proprietate, ignorându-se alte principii de drept.
Apelul reclamantei a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 223/A/29.09.2008 a Tribunalului Hunedoara - Secția civilă, în acest mod confirmându-se nelegalitatea și temeinicia sentinței apelate.
S-a argumentat în considerentele deciziei că în mod judicios instanța de fond a conchis că sentința civilă nr. 377/2003 a Judecătoriei O nu este opozabilă pârâților așa cum nici sentința civilă nr. 308/2005 a Tribunalului Hunedoara nu poate produce efecte juridice, în situația în care pârâții nu au fost introduși în cauză.
De fapt, prin această sentință pârâta SC Vidra SA Oaf ost obligată să restituie apelantei imobilul din CF 1761 O, nr. top. 155 și 156, casă, curte și de 4248 mp, neobservându-se nici cu acest prilej că pârâta nu deținea decât o porțiune aferentă cu nr. top. 155, aceasta fiind explicația că la punerea în executare a sentinței, pârâta SC nu putea preda mai mult decât deținea.
Corectă a fost reținerea instanței de fond și cu privire la titlurile de proprietate ale pârâților, în contextul în care prin precizarea de acțiune și concluzii scrise nu s-a solicitat constatarea nulității absolute a încheierilor de întabulare cu privire la acele titluri. Simpla solicitare de comparare a titlurilor nu este suficientă pentru instanță să dispună cu privire la acele acte, a reținut instanța de apel. Sentința civilă nr. 377/2003 a Judecătoriei O nu a statuat cu privire la drepturile de proprietate ale apelantei, stabilind doar că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, astfel că i se deschidea celei în cauză calea pentru obținerea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea 10/2001, cale pe care acesta a declanșat-o doar față de SC Vidra SA
Împotriva deciziei civile nr. 223/A/2008 a Tribunalului Hunedoaraa declarat recurs reclamanta, aducându-i critici sub aspectul nelegalității ei, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului și rejudecând în fond cauza să-i fie admisă acțiunea conform investirii primei instanțe.
În expunerea de motive, în esență, se susține că nu există nici o diferență între suprafața de CF și cea restituită prin sentința civilă nr. 377/2003 a Judecătoriei O, aspect confirmat prin expertiza depusă în cauză la fond.
Din totalul suprafeței de 4,248 mp s-a predat 1160 mp, diferența fiind în folosința sau proprietatea intimaților. De fapt, invocă recurenta pentru a face opozabil dreptul său a introdus acțiune în rectificare în contradictoriu cu pârâții.
De fapt, prin sentința instanței de fond, confirmată în apel, instanțele au acordat pârâților un drept de proprietate, inclusiv și pentru cei care nu îl au în acest moment. Pârâții nu au invocat buna - credință, nefăcându-se probațiune în acest sens, pe baza cărora instanța să poată face aprecieri. Ori, practica judecătorească este constantă în a statua că buna credință nu poate salva actul dobânditorului pârât, atunci când instanța este investită cu acțiune în revendicare, în cadrul căreia se procedează la compararea titlurilor, dându-se preferință titlului deținut de partea adversă ca fiind anterior.
S-a ignorat faptul că potrivit art. 35 alin. 2 din Legea 7/1996 R, acțiunea în rectificare, întemeiată pe art. 38 dacă s-a intentat în termenul legal, produce efecte și față de terții care au dobândit cu bună - credință și prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, întemeindu-se pe cuprinsul CF.
De fapt, în concret, sentința apelată nu este motivată în drept, conform prevederilor art. 261/1 cod procedură civilă, fiind lovită de nulitate. Orice hotărâre judecătorească trebuie circumscrisă unui temei de drept, iar argumentele de fapt trebuie să fie clare pentru ca părțile să aibă posibilitatea contestării lor, inclusiv a modului de interpretare a dispozițiilor legii.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 punct 8 cod procedură civilă.
Primăria Municipiului Oad epus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, susținând că de fapt acțiunea în rectificare este inadmisibilă și tardivă, pentru că de fapt indirect s-a solicitat anularea unor încheieri de întabulare.
Probele dovedesc indubitabil că acțiunea în rectificare de CF îndreptată împotriva terților dobânditori, care și-au înscris fiecare un drept real dobândit cu bună - credință, bazându-se pe înscrierile din CF este prescrisă în raport de cerințele impuse de art. 36 din Legea nr. 7/1996, trecând cei 3 ani de la momentul înscrierii, formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere.
Acțiunea de drept comun întemeiată pe art. 480 și 481 cod civil, promovată după intrarea în vigoare a Legii 10/2001 este inadmisibilă.
Intimata, la rândul său, pe calea întâmpinării solicită respingerea recursului, nerezultând din argumentele recurentei care este actul juridic dedus judecății pe care cele două instanțe l-ar fi interpretat greșit, denaturând conținutul lui. De fapt recurenta nu a respectat nici un termen imperativ al Legii 10/2001, Legii 18/1991 și Legii 7/1996.
și G, prin concluziile scrise, la rândul lor au solicitat respingerea recursului, susținând în esență că toate textele de lege pe care se întemeiază acțiunea reclamantei recurente nu au aplicabilitate în speța de față, în contextul în care rectificarea unei înscrieri în CF nu se poate face decât atunci când se desființează actul juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea sau când acel act juridic și-a pierdut valabilitatea. Pentru că actele juridice ce au stat la baza înscrierii dreptului lor de proprietate nu au fost desființate acțiunea în rectificare de CF este inadmisibilă.
De fapt, indirect reclamanta recurentă dorește ca pe această cale a acțiunii în rectificare să devină proprietară pe cele trei laturi de teren( punct 4 acțiune fond), deși nu a uzat anterior de căile specifice prevăzute de lege pentru eventuala revendicare a lor din proprietatea statului.
Nici în prezent aceasta nu a formulat acțiune în temeiul legii speciale nr. 10/2001, în contradictoriu cu intimații, prin care să-și revendice imobilele. De altfel așa cum s-a statuat prin decizia nr. 33/2008 dată în dosarul nr. 60/2007, ICCJ B, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general s-a stabilit că după intrarea în vigoare a legii sus menționate acțiunile în revendicare pe calea dreptului comun devin inadmisibile.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate în scris în sensul art. 304 punct 8 cod procedură civilă, dar și din oficiu în limitele conferite de art. 306 alin. 2 cod procedură civilă, se constată a fi nefondat, pentru următoarele considerente:
acțiunea în rectificare de CF este aceea prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unor înscrieri necorespunzătoare realității făcute în CF, pentru a pune de acord starea tabulară cu cea juridică reală a unui imobil.
Ea este însă grefată pe o acțiune de fiind, respectiv acțiune în nulitate sau eventual anularea actului ce a stat la baza înscrierii, rezoluțiune, etc. Prin urmare o astfel de acțiune este una cu caracter subsidiar.
De altfel și prin art. 36 din Legea 7/1996 legiuitorul prevede expres și limitativ cazurile de exercitare a unei atari acțiuni în rectificare, stipulând că în fapt orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor de CF, dacă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă se constată una din cele patru situații din conținutul textului de lege menționat.
Prin urmare, textele de lege invocate ca temei de drept de recurentă în acțiunea introductivă de instanță nu sunt operante în cauză.
Dreptul intimatei a fost înscris în CF în temeiul unor acte juridice succesive; titlul de proprietate obținut la reforma agrară de antecesorul său, decizia 95/1957 a fostului S Popular O și nu în ultimul rând certificatul de moștenitor nr. 663/1994, acte juridice care evident nu au fost desființate printr-o hotărâre judecătorească și nici nu s-a cerut anularea lor, aspecte ce fac din acest punct de vedere inadmisibilă acțiunea.
Mai mult, conform art. 20 din Legea 10/2001, care are un caracter special, imobilele preluate de fostul stat comunist se restituie în baza unei preluări speciale, de care reclamanta recurentă nu a uzat, în realitate încercându-se retrocedarea unor terenuri pe această cale. De fapt, prin decizia nr. 33/2008 a ICCJ a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general, constatându-se că după intrarea în vigoare a legii cu caracter reparatoriu nr. 10/2001 nu mai pot fi intentate acțiuni de drept comun, având ca obiect retrocedarea imobilelor preluate abuziv de fostul regim. Decizia este obligatorie.
Referitor la sentința civilă nr. 308/2005 a Tribunalului Hunedoara - Secția civilă invocată de recurentă, trebuie observat că nu este opozabilă intimaților, iar prin ea, SC Vidra SA Oaf ost obligată să-i restituie imobilul din CF 1671, nr. top. 155, 156 O - casă, curte și de 4248 mp, pe care de altfel a și pus-o în executare. CF-ul nu garantează suprafața înscrisă astfel că nemulțumirea recurentei sub acest aspect nu se justifică, iar pretinsa lipsă nu o poate obține pe această cale ocolită a acțiunii în rectificare de CF, ale cărei condiții nu sunt îndeplinite, așa cum deja s-a menționat.
Respingându-se acțiunea în totalitate nu se poate susține că nu au fost analizate toate capetele de cerere. Nu există contradicții între sentința civilă nr. 377/2003 a Judecătoriei O și cea pronunțată în prezenta cauză, în contextul în care părțile au fost diferite, astfel că nici sub acest aspect criticile nu sunt întemeiate.
Cât privește compararea titlurilor de proprietate, acest lucru se impunea în cazul unei acțiuni în revendicare și nu într-o acțiune în rectificare de CF, dat fiind caracterul subsidiar al acestui gen de acțiune, care presupune în principal anularea titlurilor sau înscrisurilor care au stat la baza întabulării.
Criticile sunt nefondate și în legătură cu incidența dispozițiilor art. 261 cod procedură civilă, decizia din apel analizând toate aspectele invocate prin calea de atac exercitată, argumentându-se judicios de ce s-a impus respingerea apelului.
În considerarea tuturor acestor aspecte recursul de față se privește a fi nefondat, nefiind incidente nici unul din motivele de casare invocate de recurentă, inclusiv în raport cu dispozițiile art. 304 punct 8 cod procedură civilă, astfel că el urmează a fi respins.
Văzând și dispozițiile art. 274 cod procedură civilă,
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 223/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Obligă recurenta să plătească intimaților G, și, suma de 350 lei, cheltuieli judiciare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.02.2009
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
.
Tehn.
2 ex/17.02.2009
-
- /
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Anca Neamțiu, Ioan
