Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 844/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.844
Ședința publică din 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți, și împotriva Deciziei civile nr.612/A din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, și, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă personal reclamantul recurent, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reclamantul recurent învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.612/A din 26 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamanții, și Cota împotriva Sentinței civile nr.2385/18.02.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, și.
În consecință, tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe care a respins acțiunea reclamanților, prin care au solicitat să se constate că cuprinsul cărții funciare nr.1857, nr.top 413/b, nu corespunde în privința înscrierii cu suprafața reală, respectiv că suprafața reală a nr.top 413/b este de 2155 mp și nu de 1485 mp cât figurează înscrisă în cartea funciară.
În cauză s-a efectuat expertiza tehnică din care reiese că suprafața reală a imobilului teren este de 2155 mp, iar ambele instanțe au apreciat, pe baza acelorași argumente, că acțiunea este inadmisibilă, reținând, în esență, că în speță nu se regăsește niciunul dintre cele patru cazuri expres și limitativ prevăzute de art.34 din Legea nr.7/1996, o astfel de cerere putând fi eventual rezolvată pe calea procedurii necontencioase a modificării cărții funciare, potrivit dispozițiilor art.33 al.1 și 3 din același act normativ, deoarece implică doar schimbarea aspectelor tehnice ale imobilului, fără să afecteze esența dreptului de proprietate al reclamanților.
Ambele instanțe au mai avut în vedere că, potrivit art.19 lit."k" din ordinul nr.634/2006 al Directorului general al Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară, documentația pentru înscrierea modificării suprafeței imobilului cuprinde hotărârea judecătorească definitivă sau irevocabilă sau declarația autentică de voință și proces verbal de vecinătate cu semnăturile vecinilor, iar conform art.25 al.2 lit.c și al.3 lit.b din același act normativ, în cazul în care suprafața din măsurători este cu 5 respectiv 2% mai mare decât suprafața din actele de proprietate, solicitantul trebuie să producă un nou (alt) act doveditor al dreptului de proprietate asupra suprafeței excedente, respectiv un act translativ sau constitutiv de drepturi.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs reclamanții, și Cota, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii lor.
Recurenții și-au motivat în drept recursul cu dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. arătând că a edificat o construcție pe terenul în litigiu ce nu poate fi intabulată, deoarece cu ocazia măsurătorilor efectuate pentru intabulare, s-a constatat că suprafața reală este de 2155 mp și nu de 1485 mp cât figurează în cartea funciară.
Recurenții au mai susținut că decizia atacată este nelegală și contrară dispozițiilor art.33 al.1 și 3, art.34 din legea nr.7/1996, precum și art.25 din Ordinul nr.634/2006 al Directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, din interpretarea cărora rezultă că pentru imobilele împrejmuite, cum este cel din litigiu, dacă diferența este mai mare de 5%, modalitatea de realizare a concordanței dintre situația tabulară și cea reală este promovarea acțiunii de modificare (rectificare) a acestei suprafețe, fără a fi nevoie de un alt act doveditor al dreptului de proprietate, cu atât mai mult cu cât la suprafețele vecine suprafața reală este egală cu cea tabulară.
Pârâții intimați, deși au fost citați cu mențiunea formulării întâmpinării, nu au dat curs solicitării instanței.
În urma examinării deciziei atacate, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. ale Legii nr.7/1996, precum și ale Ordinului nr.634/2006 al Directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, aplicabile speței astfel cum erau în vigoare înainte de modificarea lor prin Ordinul nr.134/2009, în virtutea regulii tempus regit actum, Curtea apreciază că recursul declarat de reclamanți este întemeiat, pentru argumentele ce succed.
Art. 33 din Legea nr.7/1996 - republicată, aplicabil în cauză, prevede următoarele:
"(1) În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.
(2) Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.
(3) Prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate.
(4) înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
(5) materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor în cartea funciară pot fi îndreptate la cerere sau din oficiu.
(6) Procedura de rectificare a înscrierilor în cartea funciară, a modificărilor și cea de îndreptare a erorilor materiale se va stabili prin regulament aprobat de directorul general al Agenției Naționale."
De asemenea, articolul 34 alin. 1 pct. 4 din Legea nr. 7/1996- republicată stabilește că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară când "înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului."
Totodată, articolul 25 din Ordinul nr. 634/2006 al Directorului general al ANCPI, astfel cum era în vigoare anterior modificării lui prin Ordinul nr.134/2009, stipulează următoarele:
"(1) În cazul în care suprafața din măsurători este mai mare decât suprafața înscrisă în documentația precedentă sau decât suprafața din actele de proprietate, pentru situația în care nu există documentație, se procedează astfel:
(2) Pentru imobilele împrejmuite:
a) dacă diferența este de până la 2%, documentația se recepționează și suprafața din actul de proprietate se înscrie în cartea funciară;
b) dacă diferența este între 2% și 5%, documentația se recepționează și suprafața din măsurători se înscrie în cartea funciară doar dacă este însoțită de proces-verbal de vecinătate, întocmit conformanexei nr.18;
c) dacă diferența este mai mare de 5%, documentația se respinge,rectificarea suprafețeiurmând să se facă prinalt act doveditoral dreptului de proprietate.
(3) Pentru imobile care nu sunt împrejmuite:
a) dacă diferența este de până la 2%, documentația se recepționează și se înscrie în cartea funciară suprafața din actul de proprietate;
b) dacă diferența este mai mare de 2%, documentația se recepționează și se înscrie în cartea funciară numai pe baza unui alt act doveditor al dreptului de proprietate."
Din interpretarea logico-sistematică și gramaticală a textelor de mai sus, rezultă în mod neechivoc că pentru imobilele împrejmuite, dacă diferența este mai mare de 5%, singura modalitate de realizare a concordanței dintre situația scriptică (tabulară) și cea reală este procedura contencioasă, respectiv promovarea unei acțiuni având ca obiect modificarea (rectificarea) suprafeței, Legea nr.7/1996 nelimitând procedura rectificării numai la aspectul ce ar afecta esența dreptului de proprietate, ci fiind incidentă această procedură și în situația în care sunt vizate aspecte tehnice ale imobilului, respectiv suprafața acestuia, câtă vreme întinderea suprafeței nu este garantată, conform art.22 din lege.
Pe de altă parte, având în vedere că procedurile administrative sunt facultative, în virtutea principiului liberului acces la justiție consacrat în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, chiar în situația în care modificarea suprafețelor ar viza diferențe mai mici de 5%, partea interesată poate apela direct la procedura contencioasă fără a fi necesar să apeleze la procedura necontencioasă.
Prin urmare, interpretarea textelor mai sus menționate (art. 33 alin.1 și 3, art. 34 din Legea nr.7/1996 - republicată și art.25 din Ordinul nr.634/2006), în sensul că acțiunea în modificare (rectificare) a întinderii suprafeței este inadmisibilă, dacă nu este dovedit motivul care a determinat neconcordanța dintre starea tabulară și cea de fapt, nu poate fi primită, pentru că, în primul rând, această interpretare înseamnă a adăuga la lege, în al doilea rând, ar duce la încălcarea regulii potrivit căreia legea civilă trebuie interpretată în sensul aplicării și nu neaplicării ei, iar în al treilea rând, nu ține cont de faptul că dovada motivului determinant al acestei neconcordanțe este, de cele mai multe ori, aproape imposibil de făcut, mai ales în cazul proprietăților dobândite cu zeci de ani în urmă când instrumentele de măsurat nu au avut performanța tehnică a celor actuale.
Totodată, trebuie menționat că, în interpretarea celor care invocă inadmisibilitatea acțiunii în modificare a suprafeței pentru diferența mai mare de 5% (sau chiar mai mică), nu hotărârea judecătorească ar putea fi "alt act doveditor" pentru "rectificarea suprafeței" (conform art. 25 alin. 2 lit. c din Ordinul nr. 634/2006), ci numai un alt act translativ de proprietate (contract de vânzare-cumpărare, donație, etc.) ori supliment la certificatul de moștenitor, interpretare care este absurdă, întrucât în aceste acte adiționale autentice, încheiate de notar, nu pot fi cuprinse diferențe care nu au fost cuprinse în actele inițiale încheiate și care nu figurează în cărțile funciare, chiar dacă ele sunt dovedite în fața notarului prin rapoarte de expertiză.
Față de cele de mai sus și având în vedere că ambele instanțe au soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în baza art.297 al.1, 304 pct.9 și 312 al.3 pr.civ. Curtea va admite recursul reclamanților, va casa decizia recurată, va admite apelul reclamanților și va desființa sentința apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și Cota împotriva Deciziei civile nr.612/A din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de reclamanți împotriva Sentinței civile nr.2385 din 18.02.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, - - G - - -
Grefier,
- -
Red.GO/20.11.2009
Tehnored.MM/2 ex/05.11.2009
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
