Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 846/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.846
Ședința publică din 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul recurent și pârâta recurentă împotriva Deciziei civile nr.154 din 6 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamantul recurent și personal pârâta recurentă -.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 22.09.2009 întâmpinarea formulată de către reclamantul recurent, însoțită de împuternicirea avocațială nr.67/17.08.2009 și chitanța nr.67/17.08.2009 reprezentând onorariu avocațial în sumă de 1.000 lei.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar chitanță reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 9,50 lei.
Pârâta recurentă depune la dosar chitanță reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 9,50 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Părțile învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, în reprezentarea reclamantului recurent, solicită admiterea recursului său, cu cheltuieli de judecată. Arată că deși s-a consemnat în practicaua hotărârii atacate că se solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, acestea nu au fost acordate.
Pârâta recurentă - solicită admiterea recursului său, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei contraexpertize, având în vedere că a fost prejudiciată cu o suprafață de teren de 62. în ceea ce privește recursului reclamantului, solicită respingerea acestuia, deoarece nu este de acord cu obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul reclamantului recurent în ceea ce privește recursul pârâtei, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat pentru motivele invocate în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar. Susține că pârâta nu a contestat expertiza, ci doar suplimentul, iar în timpul procesului ilegal a construit gardul ce desparte cele două proprietăți, depășind linia de hotar stabilită în expertiză.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.154 din 6 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr-, tribunalul C-S a respins apelul declarat de pârâta - împotriva Sentinței civile nr.2923/05.11.2008, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
În consecință, tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe, care a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâtă și a admis acțiunea reclamantului împotriva pârâtei, sens în care a stabilit linia de hotar între cele două imobile ca fiind cea materializată în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul, prin punctele, raport ce face parte integrantă din hotărâre.
Prin aceeași hotărâre, prima instanță a obligat pârâta să demoleze gardul edificat pe proprietatea reclamantului între punctele B-C din planul de expertiză și să plătească reclamantului suma de 1122,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale active este neîntemeiată, întrucât, în înțelesul art.584 civ. acțiunea în grănițuire poate fi folosită de proprietar, uzufructuar și chiar posesor împotriva titularului unui alt drept real și are un caracter de conservare, protejare a dreptului proprietarului.
În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță a stabilit că linia de hotar dintre cele două proprietăți este cea evidențiată între punctele A-B-C-D din planul detaliu cuprins în expertiză.
Referitor la cel de-al doilea petit din acțiune, prin care se solicită demolarea gardului construit de pârâtă, instanța de fond a considerat că este, de asemenea, întemeiat, deoarece prin raportul de expertiză s-a constatat că pârâta a edificat un gard care, pe linia C-D, este realizat cu depășirea liniei de hotar cu 10- 15 cm.
În apel, pârâta - a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prima instanță, la stabilirea liniei de hotar, nu a avut în vedere faptul că la frontul străzii linia de hotar se află nu între zidul de al casei ei, ci începând de la stâlpul de beton pe care se află construită poarta reclamantului. A mai susținut că la stabilirea liniei de hotar nu s-a avut în vedere faptul că gardul edificat între punctele B-C din planul de expertiză este construit pe terenul proprietatea ei.
Tribunalul a apreciat că este nefondat apelul declarat de pârâtă, reținând că lungimea de 9 a frontului stradal (în loc de 9,20, care trebuia calculată "începând de la stâlpul de beton pe care se află construită poarta reclamantului) este cea corectă, deoarece stâlpul de beton la care face referire apelanta face parte din proprietatea reclamantului intimat, atâta timp cât poarta de la intrare pe proprietatea pârâtului se află sprijinită pe acest stâlp, aspect ce poate fi reținut pe baza unei prezumții simple, în baza art.1199 civ. și care se coroborează cu concluzia expertizei, conform căreia "linia de hotar, conform schiței de carte funciară ar trebui să fie o linie dreaptă, perpendiculară pe strada -".
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamantul, solicitând, în temeiul art.304 pct.9 și 274.pr.civ. modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată, omise a fi acordate de către instanța de apel.
De asemenea, a declarat recurs și pârâta -, solicitând casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a învederat că atât instanța de fond, cât și cea de apel nu au acceptat efectuarea unei contraexpertize, pe care ea a solicitat-o, precizând că rezultă o diferență de 62între expertiză și extrasul de carte funciară.
În urma examinării deciziei atacate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 pct.9 pr.civ. art.274 pr.civ. și art.584 civ. Curtea apreciază că este întemeiat recursul reclamantei și neîntemeiat recursul pârâtei pentru considerentele ce în continuare sunt enunțate.
Potrivit art.274 pr.civ. partea căzută în pretenții trebuie să fie obligată la cerere la plata cheltuielilor de judecată.
În speța de față, reclamantul intimat, atât prin întâmpinarea formulată în apel, cât și prin concluziile puse prin reprezentantul său, avocat, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, dovedite cu chitanța nr.41/18.05.2009 (fila 8 dosar apel), astfel încât reclamantul recurent este îndreptățit la plata acestei sume, ca urmare a respingerii apelului pârâtei.
În legătură cu recursul pârâtei, Curtea are în vedere că, potrivit art.212 al.2 pr.civ. expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen de judecată după depunerea lucrării, ceea ce pârâta recurentă nu a făcut în fața primei instanțe, ci a depus doar obiecțiuni, iar până la depunerea răspunsului la obiecțiuni (suplimentului de expertiză), aceasta a construit un gard de beton și cărămidă pe aliniamentul B-C, depășind linia de hotar.
Pe de altă parte, instanța de apel în mod argumentat a respins cererea de efectuare a unei noi expertize deoarece, potrivit raportului de expertiză, frontul stradal al casei este de 9 și nu de 9,21, iar stâlpul de beton la care face referire pârâta face parte din proprietatea pârâtului, deoarece poarta de intrare pe proprietatea pârâtului se sprijină pe acest stâlp.
Potrivit raportului de expertiză și suplimentului la raportul de expertiză, includerea stâlpului porții reclamantului pe parcela acestuia a fost determinată de semnele de hotar existente în curte, înainte de demolarea zidului dintre cele două proprietăți, iar conform schiței de carte funciară (fila 72) linia de hotar dintre cele două imobile este dreaptă.
Așa fiind, în baza art.274, 304 pct.9 și 312.pr.civ. Curtea va admite recursul reclamantului și va modifica în parte decizia atacată în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 800 lei reprezentând cheltuielile efectuate în apel, precum și a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuielile de judecată din recurs.
Reținând că toate criticile aduse de pârâtă deciziei recurate sunt neîntemeiate în raport de dispozițiile art.304 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva Deciziei civile nr.154 din 6 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Modifică în parte decizia recurată în sensul că obligă pe pârâta să plătească reclamantului suma de 800 lei cheltuieli de judecată în apel.
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva aceleiași decizii.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, - - G - - -
Grefier,
- -
Red.GO/16.10.2009
Tehnored.MM/2 ex/26.10.2009
Instanță fond: Judecătoria Reșița - jud.
Inst.apel: Tribunalul C-S - jud. A,
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
