Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 1048/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1048
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 07 octombrie 2009, privind judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 189 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 10797 din 13 decembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, C, având ca obiect servitute.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea de concluzii scrise de către recurenta reclamantă, la data de 13.10.2009 și de către intimații pârâți, la data de 14.10.2009, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 07 octombrie 2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 15 martie 2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele C și pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se acorde servitute de trecere la proprietatea reclamantului din C,-, județul
În motivarea acțiunii, reclamanta arătat că este proprietara construcției din C,-, în baza sentinței civile nr.11911 din 23 noiembrie 2005, definitivă și irevocabilă, dar fără acces la calea publică, respectiv în str. -.
În cauză, s-a dispus și atașarea dosarului nr.8984/2005 al Judecătoriei Craiova.
Prin sentința civilă nr.10797/13 decembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 2180/C/2006, fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele,
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 616-619 Cod Civil.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând în esență că soluția este rezultatul interpretării greșite a probelor raportat la dispozițiile legale aplicabile în materie.
Astfel, arătat că în mod greșit s-a apreciat de către instanță că inexistența unei căi de acces la imobilul său i s-ar datora exclusiv, singurul drum la calea publică fiind pe terenul pârâților.
În scop probator, părțile au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, la dosarul cauzei, fiind depuse următoarele acte sentința civilă nr.11246 din 20 decembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr.24245/C/2006 procesul-verbal încheiat din 16 ianuarie 2007, declarații extrajudiciare, acte de stare civilă, adresa nr.-/12 aprilie 2007, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, decizia nr.2523/19 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, act de dezmembrare și partaj voluntar, un înscris datând din 9 noiembrie 1995, planșe fotografice.
De asemenea, a fost administrată proba testimonială, fiind audiați martorii și Țenel, ale căror declarații sunt consemnate la dosarul cauzei.
Prin încheierea de ședință din 30 octombrie 2007 s-a dispus citarea în calitate de intimați pârâți a numiților și -, ca succesori cu titlu particular ai pârâtei și s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a celei din urmă.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului.
Prin decizia nr.189 din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-, s-a respins apelul declarat de reclamanta, mpotriva sentinței civile nr. 10797 din 13 decembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, C, și.
S-a reținut că potrivit art. 616 Cod Civil, proprietarul al cărui loc este înfundat și care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său.
Practica judiciară a statuat că, în cazul în care înfundarea este rezultatul faptului sau neprevederii proprietarului însuși, cum ar fi împărțeala unui loc ce nu era înfundat, vânzarea fondului altor proprietari ori edificarea unei clădiri de-a curmezișul ieșirii, din toate acestea rezultând un loc înfundat, trecerea nu va fi cerută.
În această situație se găsesc și părțile cauzei de față, având în vedere că însuși proprietarul fondului înfundat săvârșit acte care au atras această stare. Se reține,astfel că terenul care îi asigura accesul la calea publică fost înstrăinat de reclamantă prin acte autentice, fără a-și asigura posibilitatea ce și pentru viitor să uzeze de același drum.
Pe de altă parte, nici împrejurarea că valabilitatea actului de înstrăinare s- constatat ulterior actului de dispoziție efectuat de reclamantă, nu poate primi relevanță juridică, câtă vreme, reclamanta a intrat în stăpânirea efectivă a imobilului cumpărat, încă din anul 1995, tot de atunci folosind și calea inițial înființată, iar hotărârea judecătorească numai constatat legalitatea actului de înstrăinare.
Față de raporturile juridice existente în prezent între pârâta C și, potrivit cărora contractul de întreținere autentificat sub nr.3469/20 mai 2002 s-a rezoluționat conform sentinței civile nr.10301 din 23 septembrie 2004 Judecătoriei Craiova, definitivă și irevocabilă,s-a constatat că cea din urmă nu mai justifică legitimare procesuală, singurii chemați să răspundă fiind actualii proprietari ai fondului aservit, respectiv C și cei doi intimați și -.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta solicitând în conformitate cu art.7 și 9 Cod pr.civilă, admiterea recursului, modificarea deciziei atacată în senul admiterii apelului, iar pe fond modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii, astfel încât să i se permită accesul la imobilul proprietatea sa situat în C-, conform variantei dată de expertul în dosarul de fond, prin terenul intimaților.
A arătat că imobilul său se află în loc înfundat, fără ieșire la calea publică, iar instanța de apel s-a bazat pe practica judiciară generică, ocolind dispozițiile legale prevăzute de art.616, 626 și 639 Cod civil, neanalizând în mod corect probatoriul administrat.
Instanța trebuia să analizeze dacă locul este înfundat, dacă fondurile au fost averea aceluiași proprietar și că printr-insul s-au pus lucrurile în starea din care a rezultat servitutea și dacă a operat stingerea servituții.
S-au depus la dosar: taxă timbru, timbru judiciar, împuternicire avocat
Recursul este nefondat.
Potrivit art.616 Cod civil, proprietarul locului înfundat poate să ceară vecinului său dreptul de trecere spre calea publică pentru folosirea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele ce i le-ar produce. Loc înfundat este cel ce nu are nici o ieșire la calea publică, deci imposibilitate absolută sau care are o ieșire cu inconveniente grave sau periculoase.
Trebuie subliniat că pentru a se putea pretinde un drept de trecere peste fondul vecin, înfundarea fondului dominant nu trebuie să fie opera autorului, proprietarului acesteia, cu alte cuvinte să fie străină de orice activitate a sa.
În cazul în care însă, înfundarea este rezultatul unei anume conduite sau neprevederea în acest sens a proprietarului însuși, el nu mai este îndreptățit să solicite dreptul de trecere peste terenul vecinului său.
În speța dată, chiar proprietarul locului înfundat a săvârșit acte care au condus spre această stare. Reclamanta a înstrăinat prin acte autentice, terenul care îi asigura accesul la calea publică, fără a-și asigura posibilitatea ca și pentru viitor să uzeze de același drum, prin urmare nu a precizat în acte posibilitatea ca atunci când a înstrăinat terenul, de a-și asigura accesul la calea publică. Așadar, prin fapta sa a reclamantului imobilul a devenit imobil înfundat fără ieșire la calea publică.
Art.616-619 Cod civil, stabilesc dreptul proprietarului al cărui loc este înfundat, fără ieșire la calea publică, să ceară trecerea pe locul vecinului său, cu îndatorirea de a-l despăgubi în raport de pagubele ce i le-ar putea cauza. Este esențial însă ca originea înfundării sau fie naturală sau provenită dintr-un caz fortuit sau forță majoră, străină de fapta proprietarului locului înfundat, iar dacă proprietarul locului înfundat, prin fapta sa, face ca terenul său să devină înfundat fără să mai aibă ieșire la calea publică, el nu are dreptul să ceară drum de trecere pe terenul vecinului.
Soluția instanței este bazată pe interpretarea dispozițiilor legale în materia servituții, incidente în speță și nu exclusiv pe practica judiciară, această referire a instanței în acest sens, la practică, fiind făcută pentru a întări argumentele izvorâte din lege și pentru situații identice acolo unde ele există, fără particularități de speță,in ideea de a se configura o practică unitară.
Totodată, nici împrejurarea că valabilitatea actului de înstrăinare s- constatat ulterior actului de dispoziție efectuat de reclamantă, nu poate primi relevanță juridică, câtă vreme, reclamanta a intrat în stăpânirea efectivă a imobilului cumpărat, încă din anul 1995, tot de atunci folosind și calea inițial înființată, iar hotărârea judecătorească numai a constatat legalitatea actului de înstrăinare, reclamanta devenind proprietară astfel de la data încheierii convenției.
Aspectele invocate prin recurs, referitoare la faptul că instanța de apel trebuia să analizeze speța prin prisma art.626, dacă fondurile despărțite au fost averea aceluiași proprietar și că printr-insul s-au pus lucrurile în starea din care a rezultat servitutea și art.369 - în sensul verificării dacă a operat stingerea servituții, nu pot fi luate în considerare, acestea reprezentând cereri noi, neinvocate la instanța de apel și nici anterior, formulate direct în recurs potrivit art. 316 Cod pr.civilă rap. la art.292 alin.1 Cod pr.civilă, nefiind nici motive de ordine publică.
În această situație nu pot fi supuse examinării în recurs, atâta vreme cât instanțele anterioare nu s-au pronunțat asupra lor nefiind invocate.
În acest caz instanța de recurs nu poate exercita efectiv în acest sens controlul judiciar și cenzura o soluție care nu a privit această critică.
Constatând că nu sunt incidente în speță dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, instanța conform art.312 alin.1 teza II Cod pr.civilă, va respinge recursul.
Se va lua cat că nu s-au solicita cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 189 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 10797 din 13 decembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, C,.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red.jud.
Tehn.2 ex/26.10.2009
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
