Speta Legea 10/2001. Decizia 253/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 253
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanții, domiciliată în S,-, jud. O, domiciliată în S,-, jud.O, domiciliat în S,-, jud. O, - - DECEDATĂ și moștenitorii, domiciliați în S,-, -C,. A,. 5,. 22, jud. O, domiciliat în S,-, -. A,. 1,. 4, împotriva sentinței civile nr. 69 din 23 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- (nr. vechi 4165/C/2006), în urma casării deciziei civile nr. 725 din 4 iulie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- prin decizia nr. 1769 din 14 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S, cu sediul în S, jud. O, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelantul reclamant, personal și în calitate de procurator pentru apelanții reclamanți, și și intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S, reprezentată de consilier juridic, lipsind moștenitorii și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței depunerea de către PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Sar elațiilor solicitate de instanță la termenul anterior, la data de 13.10.2009, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Apelantul reclamant, în nume propriu și în calitate de procurator pentru apelanții reclamanți, și a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței civile atacate în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată și restituirea terenului care este liber de construcții sau acordarea unui teren în compensare, în altă zonă de pe raza orașului
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S, a pus concluzii de respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, cu consecința menținerii Dispoziției nr. 8334/16.11.2006, întrucât s-a făcut dovada faptului că terenul solicitat este imposibil de restituit în natură, întrucât este afectat de utilitățile aferente funcționării Complexului Școlar.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la 4 decembrie 2006, reclamanții, și - au solicitat anularea Dispoziției nr.8334 din 16 noiembrie 2006, emisă de Primăria Municipiului S și obligarea pârâtei la restituirea în natură a terenului situat în S, str. -. - nr.66.
Prin sentința civilă nr.69 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția civilă, în dosarul nr. 4165/2006, s-a respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că reclamanții nu au făcut dovada certă și pertinentă a proprietății suprafeței de teren expropriat de la autorul lor și nici a posibilității restituirii în natură a acesteia, așa încât, dispoziția prin care s-au propus despăgubiri pentru 800. este legală și temeinică.
Prin decizia civilă nr.725 din 4 iulie 2007 Curtea de APEL CRAIOVA - Secția civilă, a admis apelul declarat de reclamanți, a schimbat sentința, a admis în parte contestația, a modificat în parte dispoziția nr.8334 din 16 noiembrie 2006, în sensul propunerii de măsuri reparatorii pentru 2929., în loc de 800. și menținut restul prevederilor din dispoziție.
S-a reținut că, potrivit expertizei efectuate în cauză, suprafața totală a terenului care a fost expropriat de la autorul reclamanților a fost de 2929., terenul fiind preluat în două etape, respectiv 1913. prin Decretul de expropriere nr.201 din 10 aprilie 1970 și 800. prin Decretul de expropriere nr.67/1979.
Că, deși expertul a concluzionat că poate fi restituită în natură o suprafață de 2122, care este liberă de construcții și de detalii de sistematizare, instanța de apel a considerat că această măsură nu poate fi dispusă, deoarece terenul se află în incinta Grupului Școlar S și este indispensabil activității acestuia.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Au susținut că în cauză în mod nelegal nu s-au aplicat dispozițiile art. 7 din Legea nr.10/2001, care instituie principiul restituirii în natură a imobilelor preluate de stat în mod abuziv.
În dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat, recurenții au susținut că terenul în suprafață de 2122. identificat de expert, este liber și că acest teren este doar îngrădit de Grupul Școlar în mod nejustificat, fără a fi afectat de vreo activitate permanentă sau sezonieră, didactică sau pedagogică.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Prin decizia nr.1769 din 14 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de reclamanții, - și, împotriva deciziei civile nr.725 din 4 iulie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția civilă.
A fost casată decizia și trimisă cauza pentru rejudecare la aceeași curte de apel.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că instanța de apel a menținut dispoziția emisă de pârâtă în ceea ce privește forma măsurilor reparatorii de care urmează să beneficieze reclamanții, ținând seama exclusiv de amplasamentul terenului în litigiu.
Că, pentru a înlătura aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr.10/2001, care consacră cu valoare de principiu prioritatea restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, instanța trebuia să verifice dacă pentru trenul solicitat de reclamanți sunt îndeplinite condițiile art. 1 din aceeași lege, text care reglementează măsurile reparatorii pentru imobilele expropriate.
Înalta Curte apreciază că trebuia să se verifice dacă terenul este ocupat funcțional integral sau parțial de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, respectiv dacă există vreo porțiune afectată de servituți legale sau de alte amenajări de utilitate ale localității.
Că, simpla împrejurare că o parte din teren este în incinta unui grup școlar, fără a se stabili în ce mod este utilizat și în ce mod ar afecta restituirea acestei unități școlare, nu este suficientă pentru a se concluziona că legea a fost corect aplicată, concluzionându-se că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită.
Cu ocazia rejudecării, în baza art. 315 Cod pr. civilă, instanța de apel a pus în discuție necesitatea completării probatoriului administrat în cauză, cu efectuarea unei expertize tehnice specialitatea topografie, având în vedere indicațiile Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ședința publică din 29 octombrie 2008 fost desemnat expert și s-au stabilit următoarele obiective:
- să se identifice și să se redea pe schiță terenurile solicitate spre restituire, în raport de actele de proprietate ale părților și de cele două acte de expropriere succesive;
- să se precizeze situația actuală a terenurilor, dacă exproprierea și-a atins scopul, dacă pe teren există construcții autorizate, ce suprafață de teren ocupă, precum și dacă există teren liber posibil a fi restituit;
- dacă terenul liber este afectat de elemente de sistematizare ( respectiv parcări, alei, spații verzi ), precum și rețele subterane ( conducte de canalizare, termoficare, gaz metan, rețele electrice);
- întocmirea unei schițe detaliate din care să rezulte amplasamentul terenului, dimensiunile acestuia, poziționarea elementelor de sistematizare și a rețelelor subterane.
La expertiza tehnică întocmită de expert, au fost formulate obiecțiuni de către reclamanți, apreciate ca fiind concludente și utile în soluționarea cauzei.
Totodată, s-a constatat de instanța de apel că răspunsurile la obiectivele 1,3 și 4 ale raportului de expertiză sunt incomplete, situație în care s-a solicitat expertului să răspundă întocmai la aceste obiective și să întocmească o schiță detaliată care să redea prin culori diferite, suprafața de teren expropriată prin cele două decrete de expropriere, suprafața ocupată de zona de protecție a rețelelor subterane (, termoficare, gaz metan, rețele electrice ) și să se precizeze dacă existența acestora face imposibilă restituirea în natură.
Prin completarea la raport depusă la 13 mai 2009, s-a constatat că expertiza nu a răspuns la obiecțiunile formulate.
Prevalându-se de dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod pr. civilă, conform cărora "judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului în cauză, pentru stabilirea faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale", instanța de apel a solicitat Primăriei S să întocmească un răspuns la următoarele obiective: în raport de schița întocmită de expert, de schița emisă de Compania de O și de adresa nr.9510/2008 emisă de această instituție, să stabilească afectațiunea celor trei guri de canal redate de expert pe schiță; să precizeze dacă terenul notificat este traversat de amenajări supraterane și subterane, astfel cum este definit de art. 10.3 din HG 250/2007, răspunsul Primăriei fiind înaintat prin adresa nr.15238/12.10.2009.
Apelul este nefondat.
Reclamanții, și - ( decedată în cursul soluționării apelului ), acțiunea fiind continuată de moștenitorii acesteia, și, persoane îndreptățite în sensul art. 4 alin. 2 din Legea nr.10/2001, au demarat procedura administrativă obligatorie prevăzută de Legea nr.10/2001, notificând Primăria S cu notificarea nr.114/2001, în vederea restituirii în natură a suprafeței de 2129. situată în S,-, județul O și măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul casă cu 2 camere și dependințe, plus o casă cu 2 camere și dependințe.
Această procedură a fost finalizată prin emiterea Dispoziției nr.8334/2006 de către Primăria
Prin art. 1 al dispoziției a fost respinsă cererea de restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 800. și construcție cu anexă în suprafață de 131,56., situat în Municipiul S,-.
Prin art. 2 s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor pentru imobilul teren în suprafață de 800. și construcție cu anexe în suprafață de 131,56.
Reclamanții apelanți au uzat de faza judiciară facultativă și au contestat dispoziția atât sub aspectul întinderii dreptului de proprietate asupra terenului, susținând că în mod greșit s-a reținut în dispoziție suprafața de 800., cu toate că au notificat restituirea a 2129. cât și în ceea ce privește modalitatea de reparație, susținând că se poate dispune restituirea în natură.
Instanța de fond a menținut ca fiind legală și temeinică dispoziția emisă de unitatea deținătoare și în consecință, a respins contestația.
Soluția adoptată este corectă.
Prin art. 23 pct. 1 din Hotărârea nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, se explicitează noțiunea de acte doveditoare de proprietate, ca fiind: orice acte juridice translative de proprietate ( act de vânzare - cumpărare, tranzacția, donația, extras de carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr.221/1950 ), acte juridice care atestă calitatea de moștenitor, orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă.
În absența unor probe contrare existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate, prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive ( art. 24 din Legea nr.10/2001 republicată).
În cauză, raportat la aceste prevederi legale, se constată că reclamanții nu au depus acte de proprietate cu privire la suprafața de teren solicitată, iar dovada întinderii dreptului s-a făcut cu evidențele registrului agricol și cu chitanța de plată a impozitului.
Astfel, în 1959 la poziția autorului era evidențiată suprafața de 1,90 ha., respectiv 1,80 ha. teren arabil, în care era inclusă și suprafața de 0,05 ha. teren situat în-, precum și 0,10 ha. teren curți - construcții. Din întreaga suprafață s-a preluat prin Decretul nr.115/1959 suprafața de 1,80 ha. astfel că, la poziția autorului au mai rămas în evidențele registrului agricol din 1962 0,10 ha. în-.
Deși, notificarea a vizat suprafața de 2129. situați în- și a fost însoțită de înscrisurile enumerate, singurul înscris care face dovada întinderii proprietății din cele explicitate prin art. 23 pct. 1 din HG nr.25/2007, este extrasul din registrul agricol.
Numai în absența actelor enumerate la art. 23, întinderea dreptului se prezumă a fi cea recunoscută în actul de autoritate prin care s-a dispus preluarea abuzivă.
În speță, nu se poate da eficiență Decretului nr.201/1970, prin care autorului i s-a preluat suprafața de 1913., întrucât această preluare contravine evidențelor registrului agricol din 1962, în care autorul figura cu 1000. în-, suprafață cu care acesta a figurat în evidențele fiscale și a plătit impozit până la exproprierea din 1979, ceea ce demonstrează că Decretul nr.201/1970 nu i s-a aplicat concret.
Instanța nu poate avea în vedere declarația autorului din 5 noiembrie 1969 dată în fața Consiliului Popular S, prin care precizează că este de acord cu exproprierea terenului arabil de 1800. și 329. curți din-, întrucât această declarație nu face dovada proprietății și nu poate produce efecte juridice. Preluarea efectivă prin expropriere s-a făcut prin cel de-al doilea decret de expropriere, respectiv Decretul nr.69/1997, când în urma măsurătorilor efectuate în vederea preluării terenului s-a constatat că suprafața acestui teren este în realitate de 800.
De altfel, concluzia preluării prin expropriere a suprafeței de 800. rezultă și din susținerile autorului, care prin notificare a cerut suprafața de 2129., raportându-se la declarația sa din 1969.
În consecință, în mod corect s-a reținut în dispoziție că reclamanții au făcut dovada proprietății pentru suprafața de 800. situați în- și a construcțiilor edificate pe teren, imobile preluate prin Decretul nr.67/1979, situație în care acesta se încadrează în art. 2 alin.1 lit. h din Legea nr.10/2001 republicată.
Pe de altă parte, modalitatea de reparație stabilită prin dispoziție este corectă, întrucât acordarea despăgubirilor reprezintă o măsură cu caracter secundar, subsidiar față de restituirea în natură ce este o măsură prioritară de reparație, reglementată de art. 1 alin.1, 7, 9 din Legea nr.10/2001.
Această măsură se justifică față de dispozițiile art.11 alin.4 din Legea nr.10/2001 republicată, incidente în speță potrivit cărora " în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil", precum și art. 10 pct. 3 din HG nr.250/2007, care stipulează că " în toate cazurile entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată, de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces, existența și utilizarea unor amenajări subterane ( conducte de alimentare cu, gaze, petrol, electricitate, etc.).
Analizând concluziile expertizei ordonate în cauză, coroborate cu mențiunile din adresa nr.15238/12.10.2009, emisă de Consiliul Local S, se constată că terenul de 800. menționat în dispoziție nu se poate restitui în natură, fiindcă este ocupat de clădirile din cadrul Complexului Școlar al Colegiului Național din S, ( cantină, sediu cămin, atelier, sală de sport ), precum și de trei guri de canalizare în stare de funcționare ce asigură legătura între aceste clădiri și racordul de canalizare, colectat la rețeaua stradală.
Că, subteran terenul este traversat de conducta de alimentare cu și canalizare a Complexului Școlar, deci aceste amenajări supraterane și subterane se încadrează în sintagma "amenajări de utilitate publică", astfel cum este definită de art. 10 pct. 3 din Norme și fac imposibilă restituirea în natură.
Deci, terenul de 800. este ocupat integral, situație în care nu se poate da eficiență principiului prevalenței restituirii în natură.
Cererea reclamanților apelanți de atribuire a unui teren în compensare nu poate fi primită, fiindcă este o cerere nouă formulată în apel și contravine dispozițiilor art. 294 alin. 1 Cod pr. civilă, care prevăd că " în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi."
Față de cele ce preced, se constată apelul nefondat și în conformitate cu art. 296 Cod pr. civilă, urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamanții, - - decedată și moștenitorii, și, împotriva sentinței civile nr. 69 din 23 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- (nr. vechi 4165/C/2006), în urma casării deciziei civile nr. 725 din 4 iulie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- prin decizia nr. 1769 din 14 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./10 ex.
12.11.2009
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Nela Drăguț
