Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1047/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1047
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 07 octombrie 2009, privind judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 153 din 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 8564 din 27 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă C, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 07 octombrie 2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la 30.08.2004 sub nr. 19040/2004, reclamanta - - Cac hemat în judecată pe pârâtul, pentru ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună evacuarea acestora din imobilul situat în C,- bis - actual-, și totodată obligarea pârâtului să înceteze actele abuzive și să îi permită să folosească imobilul care este proprietatea societății.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin contractul de închiriere, acte anexă, societatea a închiriat pârâtului proprietatea sa din C,- bis pentru o perioadă de 1 an - 01.09.1997 - 01.09.1998, contract care a fost prelungit succesiv de părți prin acte adiționale până la data de 30.06.2004 când a expirat contractul de închiriere.
Reclamanta a arătat că a notificat pârâtul la data de 13.02.2004 înainte de expirarea ultimului contract de închiriere să predea spațiul închiriat, proprietarul manifestându-și intenția de a nu mai prelungi acest contract, iar cu adresa nr.211/10.05.2004 acte anexe, din nou a fost notificat pârâtul comunicându-i-se că i-a fost respinsă cererea de reînnoire, însă s-a hotărât să-i închirieze acestuia o garsonieră care este locuința de protocol până când pârâtul urma să își rezolve problema locativă.
La data de 08.09.2004 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
In motivare a arătat că fiind salariat al acestei întreprinderi ocupa un apartament dintr-un imobil care este proprietatea reclamantei în baza unui contract de închiriere care a fost prelungit în baza unor acte adiționale.
La data de 13.09.2004 reclamanta și-a precizat cererea în sensul transformării cererii de ordonanță președințială în acțiune de drept comun.
In motivare a arătat că întrucât contractul de închiriere a expirat la data de 30.06.2004 chiriașul a refuzat nejustificat să părăsească spațiul închiriat, la notificat în nenumărate rânduri să părăsească imobilul, acesta refuzând.
Prin sentința nr.10753/1.10.2004 Judecătoria Craiovaa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj - secția comercială și de contencios administrativ.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că obiectul cererii este evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea reclamantei care este o societate comercială..
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 96 din 22.02.2005, pronunțată în dosarul nr.67/COM/2005, a admis acțiunea și a dispus evacuarea pârâtului.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că imobilul în litigiu figurează în evidențele contabile ale reclamantei ca activ cu destinația de dispensar medical, astfel încât se constată că s-a modificat destinația de locuință de serviciu.
In aceste condiții, având în vedere și faptul că termenul contractului de închiriere a încetat, se constată că pârâtul ocupă fără titlu imobilul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Ca motive de apel s-a invocat că locuiește împreună cu familia sa din anul 1997 în acest imobil, în care locuiește și directorul general cu familia sa, iar dispensarul s-a mutat din clădire încă din anii 1970. înregistrarea contabilă reținută de către instanță este veche de peste 30 de ani. Contractul de închiriere este act adițional al contractului de muncă. Oricum legea protejează pe locatari prin legislația adoptată după anul 1995.
Prin decizia nr. 138/13.04.2005 pronunțată de Cutea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 287/COM/2005 s-a admis apelul formulat de pârâtul împotriva sentinței nr. 96 din 22 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.67/COM/2005 în contradictoriu cu reclamanta se - C, s-a anulat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Craiova. Pentru a se pronunța astfel, Cutea de Apel a invocat un motiv de apel d e ordine publică referitor la competența materială a instanței de fond, astfel încât s-a reținut că indiferent care este scopul pentru care este folosit ori evidențiat bunul, înregistrarea imobilului în actele contabile este aceeași ca activ.
Prin sentința comercială nr. 929/26.06.2006a Judecătoriei Craiovaa fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanta se - C și s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în C, str. - - ( fost - -) nr. 1 bis.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că termenul de închiriere a imobilului a expirat la data de 30.06.2004 fără a mai fi prelungit cât și faptul că în evidențele contabile ale reclamantei imobilul figurează ca activ - clădire ce deservește drept dispensar și nu ca imobil cu destinația de locuință.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivând cererea de apel, apelantul - pârât a arătat că ocupă locuința din anul 1997, ca urmare a contractului de închiriere încheiat cu reclamanta, ca anexă la contractul de muncă, imobilul având destinația de locuință de serviciu.
A arătat apelantul că a plătit și plătește în continuare chirie, astfel că în cauză a intervenit o tacită relocațiune.
S-a mai precizat că de peste 50 de ani imobilul a fost folosit ca spațiu de locuit deoarece reclamanta și-a construit un sediu nou pe platforma de est a municipiului C, având și un dispensar modern, iar clădirea din care a fost evacuat a figurat ca dispensar în perioada 1948- 1953.
S-a solicitat admiterea apelului, cu schimbarea în totalitate a sentinței prin respingerea acțiunii reclamantei.
La data de 23.10.2006, a formulat întâmpinare intimata solicitând respingerea apelului.
Intimata a arătat că între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr. 6958/16.09.1997 ce a fost prelungit succesiv prin acte adiționale care au modificat contractul de închiriere în sensul că s-a precizat că spațiul din imobilul în discuție s-a închiriat pentru perioada de câte un an dar nu mai mult de data privatizării societății.
La data de 13.02.2004 apelantul - pârât a fost notificat în sensul încetării contractului de închiriere la data de 30.06.2004, astfel că acesta ocupă spațiul fără titlu.
De asemenea, din evidențele serviciului contabilitate (adresa nr. 7528/16.10.2006) rezultă că apelantul a achitat chiria pentru spațiul din str. - - până în decembrie 2004, iar pe de altă parte acest imobil figurează ca activ clădire dispensar aspect ce a fost clarificat prin sentința cu nr. 10513/2004 a Judecătoriei Craiova, irevocabilă prin decizia nr. 2693/2005 a Curții de Apel Craiova.
Prin sentința nr. l din 15 ianuarie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolj - Secția Comercială a respins apelul declarat de apelantul-pârât împotriva sentinței numărul 929/26.06.2006 pronunțată Judecătoria Craiova în dosarul nr.5102/C/2005, în contradictoriu cu intimata reclamantă - -
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat că acesta este
nefondat.
Astfel, între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr. 6958/15.09.1997 având ca obiect locuința de serviciu situată în C, str.- - ( actuală str. - -) nr. 1 Bis. Prin actele adiționale la acest contract din 2.09.2002, 04.02.2003, 17.12.2003 a fost prelungit succesiv termenul de închiriere a imobilului, ultimul termen fiind data de 30.06.2004.
Pârâtul a fost notificat în data de 13.02.2004 cu privire la încetarea contractului de închiriere, la data de 30.06.2004, situație în care nu se poate opune tacita relocațiune, chiar dacă acesta a achitat chiria până în decembrie 2004, întrucât reclamanta și-a exprimat în mod expres și neechivoc intenția de încetare a contractului.
Pe de altă parte, în evidențele contabile ale intimatei reclamante acest imobil figurează ca activ - clădire dispensar și nu ca imobil - locuință de serviciu.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivare a arătat că, obiectul cauzei îl formează imobilul în care pârâtul locuiește conform unui contract de închiriere și dintr-o eroare cauza a fost declinată spre rejudecarea unei instanțe de natură comercială.
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel, nu au luat în considerare probele aduse de pârât, iar în consecință au fost emise o sentință și o decizie cu încălcarea atât a prevederilor Codului d e procedură civilă cu privire la obiectul unui contract de închiriere, cât și cu vicierea motivelor de ordine publică, cu privire la competența de judecare a prezentului litigiu, care, în opinia recurentului obiectul de judecare aparține instanței de drept comun, și nicidecum al unei instanțe de drept comercial.
Totodată, pârâtul a precizat că împreună cu familia acesta locuiește în imobil din anul 1997, acesta având destinație de locuință de serviciu a pârâtului, având drept de a locui, printr-un contract de închiriere, prelungit anterior.
Pârâtul a învederat că înțelege să invoce excepția lipsei competenței de judecare a unei instanțe comerciale, și a solicitat, pe această cale, casarea hotărârilor anterioare și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond - Judecătoriei Craiova.
Prin decizia nr.1546/16.007.2007 a Curții de APEL CRAIOVAa fost admis recursul declarat de pârâtul, au fost casate decizia Tribunalului și sentința Judecătoriei și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Craiova ca instanță civilă.
S-a reținut că aceste instanțe au soluționat cauza ca un litigiu comercial, deși s-a stabilit irevocabil că, cauza este de natură civilă.
La Judecătoria Craiova, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin sentința civilă nr.8564 din 27.05.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă acțiunea precizată, dispunându-se evacuarea pârâtului din imobilul situat în C, str.- - (fostă - Bech), nr.1 bis.
A fost obligat pârâtul la 8,5 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de închiriere nr.6958/16.09.1997,- - Caî nchiriat pârâtului, un imobil cu destinația de locuință de serviciu, situat în C- bis pentru perioada 01.09.1997-01.09.1998.
Conform actului adițional nr.8560/02.2002, articolele 1, 2 și 3 ale contractului de închiriere au fost modificate, în sensul că reclamanta -. - C închiriază imobilul pârâtului până la data de 31.12.2002, dar nu mai târziu de privatizarea societății.
Prin actele adiționale încheiate la 04.02.2003 și 17.12.2003, termenul de închiriere a fost prelungit până la data de 30.06.2004.
Din adresele nr.662 și 2997/2004 a rezultat că pârâtul a fost notificat cu privire la expirarea termenului de închiriere și i s-a pus în vedere să predea imobilul.
Prin hotărârea nr. 8/31.03.2004, a Consiliului Administrativ, pârâtului i s-a respins cererea de prelungire a contractului de închiriere, fiind notificat din nou să evacueze imobilul.
Judecătoria Craiova, prin sentința civilă nr. 10513/28.09.2004 a reținut că imobilul figurează în evidențele contabile ale - - C ca dispensar medical și staționar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul.
In motivarea apelului s-a arătat ca in mod legal locuiește in spațiul in litigiu, ca urmare a unui contract de închiriere ce constituie act adițional la contractul de munca, iar faptul ca locuiește in continuare in imobil denota voința ambelor părți de perpetuare a relațiilor contractuale si reaua intenție in introducerea acestor cereri in evacuare. Apelantul a mai arătat ca rezilierea contractului nu s-a produs bilateral, iar intimata a aplicat unele clauze abuzive din contract cu care apelantul nu a fost de acord.
Intimata reclamanta a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
Prin decizia nr.153 din 4 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 8564 din 27.05.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - -
Prima instanța a reținut ca titlul locativ al paratului nu mai este valabil, contractul de închiriere invocat de parat, încetând prin ajungerea sa la termen, iar reclamanta l-a notificat pe parat cu privire la expirarea termenului si intenția de a nu mai prelungi contractul. Aceste rețineri ale instanței de fond nu au fost criticate de apelant in mod concret.
Susținerile apelantului că locuiește în mod legal în baza unui contract de închiriere, adițional la contractul de munca nu au fost reținute, deoarece așa cum am arătat mai sus, contractul de închiriere a fost încheiat cu termen, deci acesta încetează la expirarea termenului, nu la data încetării contractului de muncă. Așadar, soarta juridica a acestui contract de închiriere nu este una accesorie celui de muncă, ci dimpotrivă încetarea lui depinde de un termen contractual intrinsec asupra căruia părțile au convenit.
Nici afirmația apelantului în sensul că, fiind acceptat sa locuiască în continuare în imobil denota voința ambelor părți de perpetuare a relațiilor contractuale și reaua intenție în introducerea acestor cereri în evacuare, nu poate fi reținută. Reclamanta a comunicat paratului concediul, prin notificarea nr.211/10.05.2004, deci nu se poate vorbi de tacita relocațiune. Chiar si așa, tacita relocațiune nu înlătura dreptul locatorului de cere evacuarea chiriașului.
In ceea ce privește criticile apelantului referitoare la anumite clauze abuzive, instanța a observat pe de o parte că nu sunt arătate în concret acestea, iar pe de altă parte, apelantul nu a formulat la fond, cerere reconvențională. In plus, stipularea unui termen închirierii către angajați nu este o clauza abuzivă, societatea având dreptul să-și administreze bunurile din patrimoniu în mod liber.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, solicitând în baza art.304 pct.9 Cod pr.civilă,admiterea recursului, anularea deciziei Tribunalului Dolj, iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, în sensul emiterii unei hotărâri temeinice și legale.
În primul motiv de recurs se arată că,instanța de apel nu a ținut seama de faptul că s-a depus la dosar dovada formulării cererii de strămutare și a,procedat la judecarea cauzei.
C de-al doilea motiv se referă la faptul că instanța a analizat cauza, invocând un text legal ce nu avea nici o legătură cu obiectul solicitării recurentului pârât.
S-a formulat întâmpinare de către - - C solicitând respingerea recursului, întrucât instanța a aplicat corect textele legale, pronunțând în baza probelor administrate o soluție temeinică și legală.
Contractul de închiriere încheiat între părți a încetat la expirarea termenului și nu se poate reține tacita relocațiune, atâta vreme cât,societatea a notificat recurentul.
Prin urmare, între părți nu există contract de închiriere și recurentul ocupă fără drept spațiul în litigiu.
S-au depus la dosar: taxa timbru, timbru judiciar, delegație, împuternicire avocat, act intitulat furnizare de informații nr.49642/7.08.2009.
S-a verificat din oficiu de către instanță, soluționarea cererii de strămutare și s-a întocmit referat în acest sens (fila 13 dosar). S-a constatat că prin încheierea nr.6483/10.06.2009 pronunțată de ÎCCJ, a fost respinsă cererea de strămutare formulată în cauză de către recurent.
Instanța de recurs a dispus prin încheierea din 8.07.2009 ca intimata să depună la dosar înscrisuri din care să rezulte dacă - - C este societatea cu capital de stat (parțial sau integral) sau cu capital privat, iar în situația în care a intervenit privatizarea integrală, să se depună actul de privatizare a societății.
S-au depus la dosar: în acest sens de către societate certificat constatator din 2.10.2009,Hotărârea AGEA nr.5/12.12.2008, procesul verbal nr.42855/2008, structura acționariatului la data de 12.09.2008, structura sintetică consolidată a acționarilor pentru -, adresa nr.2682/4.11.2008, structura acționariatului, contactul de vânzare cumpărare acțiuni nr.12/25.04.2003.
Recursul este fondat.
Prima critică a recursului, în sensul că, instanța de apel a procedat la soluționarea cauzei fără a lua în considerare că la dosar există certificat ce făcea dovada formulării cererii de strămutare, formulată de către apelantul intimat, este neîntemeiată.
Astfel, instanța poate păși în această situație la judecata pricinii,atâta vreme cât, instanța pe rolul căreia se află cererea de strămutare nu a dispus suspendarea cauzei, în conformitate cu art.244 Cod pr.civilă.
Mai mult, prin normele legale ce reglementează strămutarea nu se prevede obligația pentru instanță de a nu soluționa cauza, atât cât timp cat,cererea de strămutare nu s-a soluționat, neexistând o prevedere expresă în acest sens.
Oricum,această critică nici nu mai are suport, cererea de strămutare în prezent fiind respinsă prin încheierea nr.6483/10.06.2009 a Înalte Curți de Casație și Justiție (în acest sens referatul fila 13 dosar).
Cea de-a doua critică a recursului privind aplicarea greșită a legii este însă întemeiată.
Problema de drept esențială este aceea a analizării aplicării legii în timp.
În cauză, contractul inițial a fost încheiat în conformitate cu dispozițiile Legii nr.5/1973, în data de 30 noiembrie 1992, în considerarea calității de salariat a pârâtului. Acest contract a fost reînnoit prin contractul încheiat la 11decembrie 1993, înregistrat în evidențele unității în data de 9.05.1994, cu termen până în data de 1 mai 1994.
Ulterior,în data de 15.09.1997 se încheie din nou contract cu pârâtul care a continuat să folosească locuința în calitate de chiriaș, pentru locuința de serviciu în litigiu în temeiul Legii nr.114/1997, contract al cărui termen s-a prelungit prin acte adiționale până în data de 30.06.2004 (filele 50,51,52 dosar fond).
Unitatea reclamantă - - Caa vut ca acționar statul. Privatizarea s-a finalizat abia în anul 2008,conform actelor depuse în recurs la solicitarea instanței si sustinerii intimatei.
În aceste condiții trebuia să se țină seama de prevederile art.1 din Legea nr.17/1994 "contractele de închiriere, indiferent de proprietar, privind suprafețele locative cu destinația de locuințe, supuse normării și închirierii conform Legii nr.5/1973, precum și cele folosite de către așezăminte social-culturale și de învățământ, de partide politice, sindicate și alte organizații neguvernamentale, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi, se prelungesc de drept pe o perioadă de 5 ani, în aceleași condiții.
Este esențial de observat că aceste contracte se prelungesc de drept, în puterea legii și un aspect important, indiferent de proprietar, persoană fizică, juridică, privată sau stat. Prin urmare indiferent de persoană contractul se prelungește de drept.
În aceste condiții, din 18 aprilie 1994, contractul de închiriere încheiat de părți aflat în curs, s-a prelungit de drept pe o perioadă de 5 ani.
În anul 1999 conform OUG 40/1999, același contract s-a prelungit de drept conform art.1 din actul normativ.
La acel moment contractul se afla în curs de executare, cu atât mai mult cu cât, potrivit celor arătate mai sus, încă din anul 1997 se reînnoise contractul de închiriere, prelungit ca termen până în iunie 2004 conform actelor adiționale.
În această situație dublată și de contractul încheiat conform voinței părților, contractul s-a prelungit oricum de drept în baza OUG 40/1999 art.1 care prevede " contractele de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe, precum și cele folosite de așezămintele social-culturale și de învățământ, de partide politice, de sindicate și de alte organizații neguvernamentale, legal înregistrate, prelungite sau reînnoite conform Legii nr.17/1994 și aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgențe, se prelungesc de drept pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a acesteia, în aceleași condiții, cu excepția nivelului chiriei.
Este important de reținut faptul că la apariția Legii nr.17/1994 prin efectul acestei legi - aceste contracte se prelungesc de drept, indiferent că în cuprinsul contractului din 1997 se făcea referire la Legea nr.114/1996, întrucât din momentul apariției Legii nr.17/1994 contractele s-au prelungit, așa cum s-a menționat, de drept.
Încheierea ulterioară a unui nou contract în 1997 nu face decât să ateste, să confirme, o stare de fapt și de drept deja existentă.
Din nou potrivit OUG 8/11 martie 2004 se prelungește de drept pentru o perioadă de încă 5 ani, contractul, care deja se afla în curs de executare (încheiat conform actelor soluționate până în iunie 2004).
În acest sens art.1 din ordonanță care prevede că " durata contractelor de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe, din proprietatea statului sau unităților administrativ-teritoriale, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, care expiră la data de 8 aprilie 2004, se prelungește de drept pentru o perioadă de 5 ani.
La momentul formulării acțiunii,prin urmare,aceste contracte erau prelungite de drept.
Prin decizia nr.138/2005 a Curții de Apel, s-a stabilit irevocabil, cu putere de lucru judecat că, imobilul în litigiu are destinația unei locuințe, ținându-se seama că este locuit de părți și de scopul pentru care este folosit și destinația sa concretă, neavând relevanță prin urmare, cum este imobilul înregistrat în evidențele contabile.
Mai mult chiar intimata reclamantă, prin contractul încheiat în care imobilul figura cu destinația locuință de serviciu recunoaște implicit că imobilul în litigiu deservește acestui scop - de locuință și nu dispensar medical așa cum susține că reiese din evidențele contabile.
Nu are relevanță că i s-a oferit altă locuință pârâtului, atâta vreme cât art.4 alin.1 și 2 oferă posibilitatea pentru chiriaș de a refuza locuința care i se oferă în schimb, dacă aceasta nu-i asigură condiții necesare unei locuințe, neavând dependințele strict necesare: baie, wc, - cum este cazul în speță, așa cum reiese din piesele dosarului.
Așadar, acesta este temeiul de drept aplicabil în speță, iar societatea ce cumparat pachetul majoritar de actiuni se subroga in drepturile si preia obligatiile societatii privatizate.
Prin urmare văzând considerentele de mai sus, se constată că în speță este incident art.304 pct.9 Cod pr.civilă și conform art.312 alin. 1 și 2 teza II, se va admite recursul, se va modifica decizia civilă și se va admite apelul în sensul că se va schimba sentința civilă și se va respinge acțiunea precizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 153 din 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 8564 din 27 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă
Modifică decizia civilă.
Admite apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 8564 din 27.05.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-.
Schimbă sentința civilă și respinge acțiunea precizată formulată de reclamanta - -
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red.jud.
Tehn.2 ex/26.10.2009
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
