Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 1279/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1279
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viziteu Camelia JUDECĂTOR
- - - - - JUDECĂTOR
- - - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-au luat în examinare recursurile civile promovate de recurentul-reclamant și de recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr. 131 din 28 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat cu delegație de substituire pentru avocat - apărătorul ales al recurentului; recurenta care se legitimează cu BI seria - nr.- elib.la 25.09.1990 de.Tg.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, în sensul că prin serviciul arhivă al instanței la 48 dosar recurentul reclamant a depus întâmpinare la recursul pârâtei, iar la filele 53-59 dosar recurenta-pârâtă a depus concluzii scrise și întâmpinare la recursul reclamantului, după care:
La solicitarea instanței avocat pentru recurent, arată că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării, întrucât a studiat-o la dosar.
Nefiind alte cereri și/sau excepții de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurentul, pune concluzii pentru admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar, casarea deciziei din apel în parte în sensul schimbării acesteia doar în ceea ce privește lățimea căii de acces de 4.5. în loc de 1,5.. Arată că în apel s-a acordat o cale de acces pe o lățime de 1,5.l, deși a fost solicitată o servitute de trecere pe o lățime de 4,5.l, întrucât reclamantul are nevoie de această cale de acces pentru a ajunge la atelierul de tâmplărie.
Recurenta arată că terenul este moștenire de la părinți și nu este de acord să-i dea teren reclamantului. Solicită admiterea recursului pe care la promovat, respingerea recursului reclamantului și pe fond, respingerea acțiunii formulată de întrucât acesta are acces la șosea. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, solicită respingerea recursului promovat de recurenta-pârâtă. Cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2152/30.10.2002 a Judecătoriei Târgu Neamțs -a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei având ca obiect servitute de trecere.
Pentru a pronunța sentința prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamantul a chemat- în judecată pe pârâta solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se instituie o servitute de trecere spre casa sa de locuit.
Instanța a reținut că reclamantul este proprietarul suprafeței de 250. teren situat în intravilanul satului de, com., cu vecinătățile: N - drum, E - G, S și V - pârâta, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 446/24.03.1992, pe care, în anul 1992 și-a edificat o casă de locuit în baza autorizației de construire nr. 1370/31.03.1992.
Terenul stăpânit în prezent de pârâtă, în suprafață de 2450. învecinat în partea de E și cu terenul reclamantului i-a fost atribuit acesteia în urma partajului succesoral a averii rămase la decesul autorilor părților, conform sentinței civile nr. 1034/01.09.2003 pronunțată de Judecătoria Tg.
La data de 29.03.2006, conform procesului verbal nr. 50/2006, întocmit de executorul judecătoresc G, pârâta a fost pusă în posesie cu suprafața de teren de 2450. aceasta nerecunoscându-i reclamantului vreun drept de a trece pe acest teren, pentru a avea acces în casa de locuit prin cele două intrări din partea de vest.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză și din procesul verbal de cercetare la fața locului, rezultă că terenul reclamantului nu constituie loc înfundat, în sensul art. 616 Cod civil.
Terenul proprietatea reclamantului are ieșire la calea publică pe o lățime de 10 în partea de nord.
Într-adevăr, reclamantul nu are acces la casa de locuit prin cele două intrări din partea de est, dar acesta are posibilitatea de a amenaja o ușă de intrare în partea de nord a clădirii, cu oarecare cheltuieli.
Față de cele reținute, constatând acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată, în baza art. 616 Cod civil, prima instanță a respins-
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul criticând-o ca neîntemeiată și nelegală pentru următoarele motive:
Prin acțiune a chemat în judecată pe pârâta pentru ca în contradictoriu cu aceasta să i se instituie o servitute de trecere pe terenul proprietatea acesteia, pentru a avea acces în locuința sa, înțelegând să o despăgubească pe pârâtă în modalitatea ce urma a fi stabilită de instanță.
Cu toate că expertul a concluzionat, într-o primă etapă, că în situația dată nu poate exista oad oua variantă și că este întradevăr vorba de "loc înfundat", așa cum este definit de art.616 Cod civil, instanța a insistat să găsească oad oua variantă, chiar imposibil de realizat în practică, iar expertul "s-a executat" chiar împotriva convingerii sale oferind, printr-un supliment de expertiză, cea de a doua variantă care a condus la respingerea acțiunii.
Totodată completul de judecată a făcut și o cercetare locală, dar se pare că nu se cunoaște ce ar însemna să aducă modificări în structura de construcție a casei în sensul de a modifica în totalitate proiectul inițial, pentru a putea intra în imobil pe varianta sugerată de instanță. Ar însemna să facă un efort financiar echivalent cu costurile suportate edificarea inițială a casei, un lucru peste puterile sale în condițiile actuale.
A probat că nu a fost de rea credință când a construit casa și că era coindivizar, prin reprezentare, la vremea respectivă, dar nimeni nu vrea să vadă realitatea în această cauză. A mai arătat că pârâta are loc de trecere la terenul său pe un drum de acces și care iese la calea publică, dar care apelantului nu-i profită cu nimic fiindcă pentru a ajunge la locuința sa trebuie să treacă pe domeniul pârâtei.
În literatura juridică de specialitate expresia "loc înfundat", în înțelesul art.616 Cod civil, are în vedere imposibilitate absolută de ieșire la calea publică. Cu toate acestea dându-se o interpretare mai largă acestei cerințe a textului, practica judiciară a statuat că "loc înfundat" nu este numai acel teren căruia îi lipsește cu desăvârșire orice ieșire directă la calea publică, ci, în general, orice imobil care nu dispune de posibilități suficiente de ieșire la o astfel de cale, pentru ca prin utilizarea lor să se poată asigura în bune condiții exploatarea sa. Totodată în practica judiciară s-a stabilit că loc înfundat este și terenul care, deși dispune de o ieșire proprie la calea publică, folosirea acesteia ar prezenta inconveniente grave pentru proprietarul terenului (în speță casa), considerându-se ca inconvenient grav, necesitatea unor investiții care, prin importanța lor, ar face nerentabilă, din punct de vedere economic, exploatarea fondului dominant.
Prin decizia civilă nr.131 din 28.05.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, s-a admis apelul formulat de reclamantul .
A fost schimbată în totalitate sentința civilă nr.2152/30.10.2008 a Judecătoriei Târgu Neamț în sensul următor:
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei și instituie în favoarea reclamantului o servitute de trecere pe terenul reclamantei pe o suprafață de 37,5.teren (lungime 25 și lățime 1,5 ) servitute materializată pe schița anexă a raportului de expertiză întocmit la 13.10.2008 de expert (și depusă pentru termenul din 23.10.2008) și care face parte integrantă din prezenta cu notarea (și culoare portocalie).
A fost obligat reclamantul la o despăgubire de 150 lei/an către reclamantă ce va fi reactualizată în raport de indicii de inflație pentru terenul stabilit ca și servitute.
A fost obligat intimata la 810 lei cheltuieli de judecată în apel către apelantul reclamant.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Așa cum a reținut și instanța de fond, proprietățile celor două părți sunt învecinate, reclamantul fiind proprietarul suprafeței de 250. teren curți-construcții, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare nr.4646/1992, iar pârâta fiind proprietara unei suprafețe de 2450. teren arabil înscrisă în Titlul de Proprietate nr.51/1870/30.11.1999 și atribuită prin hotărârea judecătorească de partaj (respectiv sentința civilă nr.1034/2003 a Judecătoriei Târgu Neamț ).
Potrivit constatărilor din raportul de expertiză topografică (întocmit de expertul ) și procesului verbal de cercetare la fața locului (întocmit de prima instanță la data de 29.08.2008) pe suprafața de teren de 250. reclamantul are amplasată casa de locuit edificată în baza autorizației de construcție nr.1370/31.03.1992, care, împreună cu anexele gospodărești ocupă o mare parte din teren, iar în partea de vest, unde se învecinează cu terenul pârâtei și pe care se află și ușile de acces în imobil, pereții casei se identifică cu linia de hotar (B-C din schița anexă a raportului de expertiză, fila 49 fond) ce delimitează proprietatea reclamantului de a pârâtei.
Din probele administrate a reieșit că, întrucât la data edificării locuinței, terenul învecinat cu cei 250. ai reclamantului, aparținea, în indiviziune, moștenitorilor defuncților și, printre care figurau și tatăl reclamantului precum și pârâta, reclamantul și familia sa au folosit pentru a intra în imobil, parte din terenul învecinat, până la data la care, în urma partajului succesoral, acesta a fost atribuit în lot pârâtei, care nu i-a mai permis accesul.
În aceste condiții, datorită configurației imobilului, întrucât ambele uși de acces în interiorul acestuia se află amplasate pe latura de vest (învecinată cu terenul pârâtei) reclamantul, pentru a putea să-și folosească locuința, ar trebui să treacă pe terenul pârâtei.
Este adevărat că din drumul public și până la imobil, reclamantul are o cale de acces și din acest punct de vedere s-ar putea trage concluzia că fondul său nu este "loc înfundat" în sensul dispozițiilor art.616 Cod civil, însă este de observat că, așa cum rezultă din schița anexă a raportului de expertiză, chiar dacă reclamantul ar aduce modificări structurale construcției și și-ar edifica o ușă de intrare în imobil prin partea dinspre N sau E (unde ar putea intra de pe terenul său) ceea ce ar necesita pentru normala folosire a casei (așa cum s-a constatat și prin procesul verbal de cercetare la fața locului) și demolarea unor pereți din interiorul imobilului (pentru a se crea un culoar de acces din partea de nord spre partea de sud a construcției) acesta tot ar trebui să treacă pe terenul pârâtei pentru a efectua lucrările de întreținere și reparație a casei pe partea dinspre vest (învecinată cu terenul pârâtei) datorită faptului că acea parte a casei se află exact pe linia de hotar.
Având în vedere cele de mai sus și împrejurarea că în practica judiciară s-a statuat că prin loc înfundat în sensul dispozițiilor art.616 cod civil nu trebuie înțeles doar imobilul căruia îi lipsește cu desăvârșire orice ieșire la calea publică ci orice imobil care nu dispune de posibilități suficiente de ieșire la o astfel de cale, pentru ca prin utilizarea lor să se poată asigura, în bune condiții, exploatarea acestuia, tribunalul, a constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată și a fost, în mod greșit, respinsă de prima instanță.
Pe cale de consecință, în temeiul art.296 Cod proc.civ. apelul a fost admis, sentința a fost schimbată în totalitate, în sensul admiterii acțiunii reclamantului.
În ce privește servitutea ce va fi stabilită, din cele două variante întocmite de expertul, având în vedere că scopul instituirii acesteia este de a se asigura accesul reclamantului, pe partea dinspre vest a casei sale de locuit, în scopul normalei folosiri, exploatări și întrețineri, ceea ce reclamă doar o trecere cu piciorul (nu și cu mașini sau utilaje) se va avea în vedere varianta întocmită la 13.10.2008 pentru termenul din 23.10.2008 și nu cea întocmită la 14.04.2008 și solicitată de reclamant.
În acest fel, calea de acces va avea o lățime de 1,5 și o lungime de 37,5. constituind o sarcină mai puțin împovărătoare pentru fondul aservit, respectându-se dispozițiile art.617-618 Cod civil.
Avându-se în vedere dispozițiile art.616 Cod civil, reclamantul urmează aod espăgubi pe pârâtă cu echivalentul lipsei de folosință a terenului, de 37,5. care a fost stabilit de expert, la un cuantum de 150 lei/an.
Această sumă va fi reactualizată anual, în raport de indicii de inflație, pentru a reprezenta o despăgubire echitabilă.
Împotriva deciziei civile mai sus menționate au declarat în termen legal recurs reclamantul și pârâta.
Recurentul reclamant, a invocat netemeinicia și nelegalitatea deciziei, întrucât instanța de apel a stabilit o servitute de trecere doar pentru suprafața de 34,5. și nu conform primei variante din raportul de expertiză, respectiv pentru 112. având în vedere că reclamantul are un atelier de tâmplărie și dulgherie în partea de sud a casei, motiv pentru care îi trebuie un spațiu mai mare pentru a-și desfășura activitatea, nu doar 1,5 cât a stabilit instanța ca lățime, ci 4,5.
Recurenta-pârâtă a invocat netemeinicia și nelegalitatea deciziei recurate, solicitând modificarea în tot a acestei hotărâri și menținerea sentinței civile nr.2152/2008 a Judecătoriei Tg. Se mai arată că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.616 Cod procedură civilă privind " locul înfundat", instanța apreciind greșit probatoriul a stabilit servitutea de trecere, deși reclamantul are posibilitatea de a-și crea drum de ieșire la calea publică.
Analizând decizia civilă recurată, sub aspectul motivelor de recurs, dar și din oficiu în temeiul art.306 Cod procedură civilă, Curtea de Apel reține următoarele:
Instanța de apel, a stabilit corect situația de fapt și de drept, în baza probatoriului eficient administrat pe parcursul cercetării judecătorești, apreciind judicios, în sensul admiterii apelului și schimbării în totalitate a sentinței, cu consecința admiterii acțiunii și instituirii în favoarea reclamantului o servitute de trecere pe terenul pârâtei de 37,5. cu obligarea reclamantului la plata despăgubirii.
Așa cum au reținut și instanțele anterioare, proprietățile celor două părți sunt învecinate, reclamantul fiind proprietarul suprafeței de 250. teren curți-construcții, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare nr.4646/1992, iar pârâta fiind proprietara unei suprafețe de 2450. teren arabil înscrisă în Titlul de Proprietate nr.51/1870/30.11.1999 și atribuită prin hotărârea judecătorească de partaj (respectiv sentința civilă nr.1034/2003 a Judecătoriei Târgu Neamț ).
Potrivit constatărilor din raportul de expertiză topografică (întocmit de expertul ) și procesului verbal de cercetare la fața locului (întocmit de prima instanță la data de 29.08.2008) pe suprafața de teren de 250. reclamantul are amplasată casa de locuit edificată în baza autorizației de construcție nr.1370/31.03.1992, care, împreună cu anexele gospodărești ocupă o mare parte din teren, iar în partea de vest, unde se învecinează cu terenul pârâtei și pe care se află și ușile de acces în imobil, pereții casei se identifică cu linia de hotar (B-C din schița anexă a raportului de expertiză, fila 49 fond) ce delimitează proprietatea reclamantului de a pârâtei.
Din probele administrate a reieșit că, întrucât la data edificării locuinței, terenul învecinat cu cei 250. ai reclamantului, aparținea, în indiviziune, moștenitorilor defuncților și, printre care figurau și tatăl reclamantului precum și pârâta, reclamantul și familia sa au folosit pentru a intra în imobil, parte din terenul învecinat, până la data la care, în urma partajului succesoral, acesta a fost atribuit în lot pârâtei, care nu i-a mai permis accesul.
În aceste condiții, datorită configurației imobilului, întrucât ambele uși de acces în interiorul acestuia se află amplasate pe latura de vest (învecinată cu terenul pârâtei) reclamantul, pentru a putea să-și folosească locuința, ar trebui să treacă pe terenul pârâtei.
Este adevărat că din drumul public și până la imobil, reclamantul are o cale de acces și din acest punct de vedere s-ar putea trage concluzia că fondul său nu este "loc înfundat" în sensul dispozițiilor art.616 Cod civil, însă este de observat că, așa cum rezultă din schița anexă a raportului de expertiză, chiar dacă reclamantul ar aduce modificări structurale construcției și și-ar edifica o ușă de intrare în imobil prin partea dinspre N sau E (unde ar putea intra de pe terenul său) ceea ce ar necesita pentru normala folosire a casei (așa cum s-a constatat și prin procesul verbal de cercetare la fața locului) și demolarea unor pereți din interiorul imobilului (pentru a se crea un culoar de acces din partea de nord spre partea de sud a construcției) acesta tot ar trebui să treacă pe terenul pârâtei pentru a efectua lucrările de întreținere și reparație a casei pe partea dinspre vest (învecinată cu terenul pârâtei) datorită faptului că acea parte a casei se află exact pe linia de hotar.
Dispozițiile art.616 Cod civil, ce reglementează servitutea de trecere arată că: " proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona".
Prin loc înfundat se înțelege acel teren care nu are ieșire la calea publică, textul sus-menționat referindu-se la imposibilitatea absolută de a se ieși la calea publică, dar el își găsește aplicarea și în situația în care există o altă cale de acces, care însă prezintă grave inconveniente sau este periculoasă.
Pe de altă parte textul legal al art.617 Cod civil arată că, trecerea ar urma să se facă pe drumul cel mai scurt, dar cu protejarea, în același timp, și a intereselor proprietarului fondului aservit, astfel încât să se cauzeze - " o mai puțină pagubă celui al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă".
Așa fiind, instanța de apel a stabilit judicios suprafața de teren ce va fi afectată de servitutea de trecere în folosul fondului dominant, ținând seama de interesul celui ce urmează să suporte consecințele ei, pe de o parte, fără însă a avea în vedere în exclusivitate, interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere, pe de altă parte.
Față de cele mai sus reținute, Curtea de Apel, apreciază ca fiind legală și temeinică decizia civilă recurată, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă, să respingă recursurile potrivit dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile civile promovate de recurentul-reclamant și de recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr. 131 din 28 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Grosu Valerica Niculina
Grefier,
red.sent.-
red.dec.apel- /
red.dec.rec. -/25.11.
tehnored.BC/ 4 ex/ 25.11.2009
Președinte:Viziteu CameliaJudecători:Viziteu Camelia, Grosu Valerica Niculina, Pîrjol
