Restituire metale prețioase. Decizia 1654/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1654/R/2008
Ședința publică din data de 12 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Lucia Ștețca Valentin
- - vicepreședintele Curții de Apel
Grefier:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 76/A din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe pârâtul STATUL ROMÂN prin BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, având ca obiect restituire metale prețioase.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta recurentă asistată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că domnișoara judecător, membră a completului de judecată C5 R, a formulat cerere de abținere de la judecarea prezentului recurs, cerere
soluționată în sensul admiterii ei.
În conformitate cu disp. art. 98 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii (modificată prin Hotărârile nr. 352/2006, 635/2006 și 461/2007) completul de judecată este compus din doamna judecător și domnul judecător, care sunt membri ai completului de judecată C 5-R, și doamna judecător de pe planificarea de permanență.
Instanța constată că pârâtul intimat a formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, la data de 12 august 2008, întâmpinare la recursul formulat de reclamanta, solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită acordarea unui nou termen de judecată având în vedere că motivele de recurs de ordine publică nu au fost comunicate pârâtului intimat.
Curtea, după deliberare, verificând actele de la dosar, constată că motivele de ordine publică au fost depuse la dosar la data de 4 iulie 2008, iar citarea pârâtului intimat s-a realizat la data de 21 iulie 2008 așa cum rezultă din dovada de îndeplinite a procedurii de citare ( fila 8 din dosar) în cuprinsul procesului-verbal făcându-se mențiunea că intimatului i-au fost comunicate motivele de recurs.
Curtea, constată că motivele de recurs au fost comunicate cu pârâtul intimat, implicit fiindu-i comunicate și motivele de recurs de ordine publică, deoarece acestea erau deja depuse la dosar.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei re curate și pe cale de consecință și a sentinței instanței de fond nr. 7454/10.10.2007 a Judecătoriei Cluj -N din dosar nr-, a reține cauza spre rejudecare, iar în fond a se admite acțiune reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului declarat reține:
Prin sentința civilă nr. 7454/3.10.2007 pronunțată în dosarul civil nr- al Judecătoriei Cluj -N a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei si in consecința a fost respinsă în întregime acțiunea civila formulata de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Banca Națională a României.
În considerente, instanța de fond a reținut că prin încheierea civilă nr. 494/2007 pronunțata de către Tribunalul Cluj în dosarul cu număr unic - a fost declinată competenta de soluționare în favoarea Judecătoriei Cluj -N pentru judecarea acțiunii civile formulate de reclamanta împotriva pârâților Statul Român prin Banca Națională a României prin Sucursala
După declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj -N paratul si-a susținut excepția autorității de lucru judecat invocată la data de 04.04.2007 în dosarul cu număr unic - al Judecătoriei Cluj -N, având în vedere că aceeași cerere formulată de reclamantă a fost soluționată irevocabil prin hotărârile pronunțate în dosarele nr. 7589/2005 și respectiv nr. 7589/2005 ale CURȚII DE APEL CLUJ.
Instanța a respins excepția invocată întrucât de la data judecării dosarului nr. 16838/2005 de către Curtea de Apel Cluj și până la data formulării prezentei cereri nr.OUG 190/2000 a fost modificată, reclamanta înțelegând să se prevaleze de aceste modificări, apreciind ca sunt în favoarea sa. Instanța a apreciat ca, in aceste circumstanțe, nu se poate susține ca ar exista identitate de cauza intre cererea formulata de reclamanta pentru restituirea obiectelor de metale prețioase, cererea judecata in mod irevocabil, si prezenta cerere.
Conform art. 137.pr.civ. instanța este datoare să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor care fac de prisos cercetarea fondului cauzei. Față de aceasta prevedere legală, instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Prin adresa nr. 5601/2004 - Sucursala Bac onfirmat depunerea in banca in anul 1960 unor bunuri din metale prețioase confiscate pe numele, acestei adrese fiindu-i anexata o copie de pe rpocesul verbal de confiscare emis de către Direcția Regiunii C cu adresa nr. 8220/1960 ( 21-22 din dosar nr. 476/2004 al Tribunalului Cluj ).
Reclamanta a susținut ca este moștenitoarea numitului de la care au fost preluate aceste obiecte. In dovedirea acestei susțineri reclamanta a depus copia certificatului de moștenitor nr. 15/1972, extras din registrul de botezați ai Parohiei, extras din registrul stării civile pentru născuți pe anul 1918, copia certificatului de naștere al lui, copia certificatului de căsătorie al reclamantei cu, copia certificatului de deces al lui, copia certificatului de deces a lui, copie de pe extrasul din registrul de decese privitor la decesul lui, din care rezulta faptul ca soțul sau, copie de pe extrasul din registrul de decese privitor la decesul lui.
Din toate aceste acte judecătoria a reținut că reclamanta este moștenitoarea soțului său, fiul numitei, sora defunctului de la care au fost confiscate bunurile. A dovedit reclamanta gradul de rudenie cu, însă susținerile acesteia in sensul că s-ar include in categoria persoanelor care ar beneficia de dispozițiile OUG 190/2000 au fost apreciate ca fiind neîntemeiate. Conform art. 26 alin. 1 din OUG 190/2000 așa cum a fost ultima dată modificat, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoanele indreptatite si moștenitorii acestora, respectiv succesorii de drept ai persoanelor indreptatite.
Rezultă că acest act normativ i-a repus in termenul de acceptare a succesiunii pe toți succesibilii care nu au acceptat moștenirea in termenul legal prevăzut de art. 700 lin. 1.civ. și pe cei care au acceptat moștenirea cu privire la bunurile care se aflau în patrimoniul defunctului la data decesului.
Instanța a apreciat că nu beneficiază însă de dispozițiile acestei legi speciale persoanele care au renunțat expres la succesiune prin declarație autentică deoarece în conformitate cu art. 969.civ. eredele care renunța este considerat ca n-a fost niciodată erede".
Din copia Certificatului de moștenitor nr. 15/1972 s-a reținut că soțul reclamantei a declarat expres ca renunța la moștenire, singurul moștenitor acceptant fiind legatarul G. In aceste circumstanțe, nici reclamanta si nici urmașii celorlalți mostentiori ai defunctului, moștenitori care au renunțat la moștenire, nu pot beneficia de dispozițiile OUG190/2000 modificată deoarece renunțarea expresa la succesiune este un act juridic indivizibil, succesibilul neputând sa accepte o parte a moștenirii si să renunțe la alta parte. Mai mult, renunțarea nu privește doar bunurile existente in patrimoniul defunctului la data decesului, ci si pe cele care ar intra eventual in viitor.
Față de toate aceste considerente, constatând că reclamanta este străină de moștenirea rămasă după defunctul, judecătoria a admis excepția lipsei calității procesuale active a acesteia și în consecință a respins în întregime acțiunea.
Prin decizia civilă nr. 76/A/12.02.2008 a Tribunalului Clujs -a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Tribunalul a apreciat că la fondul cauzei judecătoria a surprins în mod exact starea de fapt în cauză și a raportat în mod legal la starea de fapt normele în vigoare, în mod corect instanța dispunând respingerea acțiunii.
Atâta timp cât s-a dovedit la fond că soțul reclamantei a renunțat la acceptarea succesiunii după unchiul său, persoana de la care au fost confiscate obiectele din metal prețios, tribunalul reține, la fel ca și judecătoria, că reclamanta nu are calitatea cerută de OUG nr. 190/2000 modificată, pentru a putea beneficia de caracterul reparator al dispozițiilor legale menționate.
Punctul de vedere al reclamantei exprimat în apel, în sensul că soțul său a renunțat doar la bunurile imobile din masa succesorală și nu și la bunurile mobile, nu poate fi primit de către instanța de apel deoarece contravine dispozițiilor art.696 și următoarele civ.
Renunțarea la succesiune se referă la masa succesorală în întregul ei, activ (bunurile mobile și imobile) și pasiv, renunțarea, la fel ca și acceptarea succesiunii având un caracter indivizibil.
Renunțarea la succesiune a fost reținută de către instanța de fond în baza Certificatului de moștenitor nr. 15/1972 întocmit de către fostul notariat de Stat al Județului C, iar dovada renunțării la acceptarea succesiunii este deplină.
Potrivit art. 698.civ. moștenitorul care refuză acceptarea succesiunii se consideră că nu a fost niciodată moștenitor, prin urmare, nici reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare a soțului său, nu poate beneficia de mai multe drepturi decât cele care s-au aflat în patrimoniul soțului la deces.
Atâta timp cât soțul reclamantei a renunțat la moștenirea după defunctul, în patrimoniul acestuia nu a existat niciodată dreptul la măsuri reparatorii cu referire la obiectele din metal prețios confiscate, astfel încât, în mod legal, judecătoria a respins acțiunea reclamantei în baza excepției lipsei calității procesuale active.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ.
În motivarea recursului se arată că decizia a fost pronunțată cu interpretarea eronată a dispozițiilor nr.OUG 190/2000, în sensul că statuările instanței sunt contrare intenției legiuitorului. În situația în care titularul proprietății bunurilor confiscate a decedat înainte de apariția legilor reparatorii nu poate fi vorba de bunuri dintr-o succesiune viitoare la care succesibilul a renunțat.
S-a făcut o aplicare greșită și a dispozițiilor art. 969. civ. care nu au fost coroborate cu alte texte de lege care conduc la alte concluzii decât cele ale instanței, respectiv art. 699, art. 701, art. 752 și art. 975. civ.
Din textele mai sus invocate rezultă concluzia că art. 969. civ. nu poate fi interpretatstricto sensuefectele renunțării nefiind totale, formularea acestui articol fiind o inadvertență a legiuitorului. Conținutul art. 969. civ. nu este logic deoarece renunțătorul rămâne pe mai departe rudenia lui de cujus.
La decesul lui, în anul 1970, în masa succesorală nu existau bunuri mobile, iar instanța a apreciat greșit că reclamanta nu poate beneficia de caracterul reparatoriu al dispozițiilor nr.OUG 190/2000, ignorând caracterul juridic al legilor de reparațiune. Normele de drept succesoral nu pot fi aplicate în noul raport juridic creat de legiuitor, astfel că renunțarea soțului reclamantei la succesiunea după nu are relevanță în soluționarea litigiului.
Prin scriptul înregistrat la 4 iulie 2008 reclamanta a invocat motive de recurs "de ordine publică".
În dezvoltarea acestor motive recurenta arată că certificatul de moștenitor nr. 15/1972 a fost eliberat cu încălcarea prevederilor Decretului nr. 40/1953. Notarul public, deși nu era abilitat, a consemnat, fie din proprie inițiativă sau poate a sugerat nepoților defunctului să renunțe la moștenirea acestuia.
Soțul reclamantei n-a făcut nici acte de acceptare exprese și nici acte de acceptare tacită a moștenirii rămase după defunctul. Decretul nr. 40/1953 nu a "împuternicit pe notarii de stat să determine pe cei despre care se credea că ar fi avut vocație succesorală să renunțe la o moștenire pe care defunctul a lăsat-o altei persoane, astfel că încheierea unor declarații de renunțare la ceea ce fusese atribuit unei alte persoane prin legat, de către proprietarul decedat nu putea avea loc".
S-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 969. civ. deoarece soțul reclamantei nu putea legal să renunțe la o moștenire ce a fost atribuită de defunct altei persoane care a acceptat moștenirea.
Prin întâmpinare, pârâtul Statul Român prin Banca Națională a României a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Atât prima instanță, cât și instanța de apel, au făcut o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor art. 26 alin. 1 din nr.OUG 190/2000, potrivit cărora de prevederile legii beneficiază persoanele îndreptățite și moștenitorii acestora, respectiv succesorii de drept ai persoanelor îndreptățite.
Cum legea specială nu conține dispoziții care să definească sfera moștenitorilor persoanelor îndreptățite s-a apelat la dispozițiile dreptului comun în materie.
Fostul proprietar al bunurilor mobile confiscate de stat, constând în metale și pietre prețioase, numitul, a fost unchiul soțului reclamantei la succesiunea căruia soțul reclamantei a renunțat.
Reclamanta critică însuși conținutul dispozițiilor art. 696. civ. afirmând că acest text ar fi ilogic, câtă vreme renunțătorul rămâne rudenia defunctului. Este adevărat că în dreptul nostru moștenirea legală este una de familie, legea reglementând chemarea la moștenirea unei persoane decedată fără testament, întemeiat pe legăturile de familie în principal de rudenie între defunct și succesibilii săi. persoanelor chemate să moștenească în temeiul legii este limitată la acelea care au calitatea de rude cu defunctul.
Calitatea de rudă cu defunctul nu transformă în mod obligatoriu o persoană din succesibil în succesor, deoarece vocația succesorală poate fi infirmată prin voința unilaterală a succesibilului. legal sau testamentar are această posibilitate datorită conținutului dreptului său subiectiv de opțiune succesorală, având posibilitatea de a accepta sau de a renunța la moștenire.
Într-adevăr, legile adoptate în România începând cu anul 1990 au un vădit caracter reparatoriu pentru persoanele ale căror bunuri au fost preluate în mod abuziv de stat în perioada anilor 1945-1989, iar de dispozițiile acestora beneficiază și moștenitorii foștilor proprietari.
termenul de moștenitori legea (art. 26 alin. 1 din OUG190/2000) are în vedere persoanele cărora dreptul comun le recunoaște această calitate, simpla legătură de rudenie cu persoana din patrimoniul căreia s-au preluat bunurile neputând fi asimilată calității de moștenitor.
În privința persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii prin decizia nr. XI/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în recurs în interesul legii că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700. civ. iar nu și cei care au renunțat la moștenire.
Această decizie, chiar dacă nu a fost pronunțată cu privire la persoanele care pretind drepturi întemeiat pe dispozițiile nr.OUG 190/2000, are valoare de principiu în sensul că renunțătorii la moștenirea persoanelor deposedate abuziv de bunuri nu pot pretinde măsuri reparatorii.
Reclamanta neavând calitatea de moștenitoare a defunctului, iar soțul său renunțând la moștenirea acestuia nu poate pretinde bunuri ce prin adoptarea legilor reparatorii ar reveni în masa succesorală.
Motivele de recurs "de ordine publică" nu relevă nici expres, nici implicit, încălcarea vreunei norme imperative de drept material sau procesual, astfel încât să poată fi examinate după împlinirea termenului de motivare a recursului care a fost data de 20 iunie 2008 (decizia a fost comunicată recurentei la 4 iunie 2008, potrivit dovezii de la fila 38 dosarului tribunalului), astfel încât nu se impune examinarea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 76/A din 12 februarie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.SL/dact.
2 ex./08.10.2008
jud.apel: /
jud.primă instanță:
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Lucia Ștețca Valentin
