Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 220/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 220
Ședința publică de la 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul G împotriva deciziei civile nr. 421 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 785 din 8 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect servitute.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul pârât G, personal și asistat de avocat, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat, pentru recurentul pârât G, a depus la dosar o copie de pe schița privind terenul în litigiu.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât G, a depus concluzii scrise, solicitând în principal, admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului declarat de pârât și respingerii acțiunii in servitute; în subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 785/08.02.2008 pronunțată de Judecătoria TG-J în dosar nr- a fost admisă acțiunea cu precizările ulterioare formulată de reclamantul împotriva pârâtului
A stabilit o servitute de trecere pe terenul pârâtului cu lățimea de 5 metri și lungimea de 59 metri potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de expert.
A obligat pârâtul la 820 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, a reținut și motivat că, reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate la 13.08.2002 prin emiterea titlului de proprietate nr.- pentru o suprafața de 23 ha teren agricol, o parte din acest teren neputându-l utiliza conform destinației, întrucât nu are acces la el, calea de acces trebuind să se facă pe 663 A pe lângă școala generală, pârâtul extinzându-și propria gospodărie până la gardul școlii, făcând imposibil accesul reclamantului la terenul proprietatea sa,transformându-l într-un loc înfundat,în drept invocând disp. art 576 și următoarele Civil.
În raport de cererile și susținerile părților instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, probei testimoniale și expertizei tehnice de specialitate care au evidențiat că acțiunea este întemeiată, în cauză fiind incidente dispozițiile art.576 cod civil pârâtul extinzându-și proprietatea prin construirea unui gard, blocând în acest mod accesul reclamantului la terenul proprietatea sa care a devenit loc înfundat în sensul legii, impunându-se în consecință promovarea cererii așa cum a fost precizată și crearea unei servituți de trecere pe terenul pârâtului conform concluziilor raportului de expertiză.
Împotriva acestei sentințe părțile au formulat apel criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor scrise apelantul reclamant a susținut că, deși a solicitat ca servitutea de trecere să vizeze întreaga lungime a terenului proprietatea pârâtului pentru a avea acces cu utilajele agricole până la terenul său,instanța a stabilit drum de trecere la calea publică pe o lățime de 5. și o lungime de 59. ceea ce face imposibilă executarea sentinței, accesul său fiind în continuare îngrădit la terenul ce se află în spatele imobilului casă de locuit, iar în raport de aceste motive, a solicitat efectuarea unei noi expertize de specialitate în apel.
Criticile aduse sentinței de către apelantul pârât vizează greșita apreciere a probelor, prin stabilirea unei eronate stări de fapt precum și interpretarea și aplicarea greșită a legii cu referire la dispozițiile art. 576 cod civil. A invocat în acest sens că proba testimonială și expertiza efectuată au evidențiat că,reclamantul mai are și alte căi de acces folosite și de ceilalți proprietari ce se învecinează cu terenurile părților, în speță cu terenul pe care se află școala generală, care provine din fosta proprietate a autorilor reclamantului și pe care se putea constitui servitutea de trecere, soluție care nu ar mai fi afectat terenul proprietatea sa, îngrădindu-i-se practic propriul acces în spatele casei de locuit.
În apel s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză întocmit de către experții tehnici judiciari, părțile nu au formulat obiecțiuni.
Prin decizia civilă nr.421 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât G împotriva sentinței civile nr.785/08.02.2008 pronunțate de Judecătoria TG-J în dosar nr-.
S-a admis apelul declarat de apelantul reclamant împotriva aceleiași sentințe.
S-a schimbat sentința în sensul că s-a stabilit servitutea de trecere pe terenul pârâtului conform variantei I-a a raportului de expertiză întocmit în apel, respectiv pe o suprafață de 311. cu următoarele dimensiuni și vecinătăți:
N - Școala Generală pe dimensiunea de 57,85. și terenul proprietatea reclamantului pe dimensiunea de 6,15 ; - terenul proprietatea reclamantului pe dimensiunea de 5,27.; S - terenul proprietatea pârâtului pe dimensiunea 60,45.; V - DJ 663 pe dimensiunea de 5,34.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
A fost obligat apelantul pârât la 760,75 lei cheltuieli de judecată în apel către apelantul reclamant.
S-a reținut că terenurile părților se învecinează, între acestea stabilindu-se și linia de hotar așa cum rezultă din dispozitivul sentinței civile nr.6091/13.10.2006 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr.10076/2004 ( fila 13,14 dosar fond), în mod incontestabil terenul neputând fi utilizat pro parte conform destinației sale de către apelantul reclamant, nemaiavând cale de acces urmare a edificării de către pârât a unui gard, suprafața în litigiu devenind în sensul legii, loc înfundat.
S-a apreciat că prima variantă a raportului de expertiză reprezintă calea cea mai bună de acces, cea stabilită pe terenul pârâtului - în raport de varianta a doua care este mai economicoasă și mai puțin împovărătoare respectiv pe fostul teren proprietatea reclamantului, teren ce a fost cedat conform actului de donație Școlii Generale și care cuprinde o suprafață de 291.
S-a constatat că inițial apelantului reclamant i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren deținută de antecesorul său, titlul de proprietate fiind ulterior parțial anulat pentru o suprafață de 2484. în care este cuprinsă și suprafața care avea destinație de acces la calea publică ( DJ 663 ) pe dimensiunea de 5,4. aspecte de fapt rezultate fără echivoc atât din sentința civilă nr.8251/2005 a Judecătoriei Tg-J irevocabilă prin decizia civilă 712/2006 a Tribunalului Gorj, cât și din considerentele și concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară, probă administrată în apel, aceasta fiind și rațiunea pentru care prin cererea introductivă s-a solicitat constituirea servituții de trecere pe terenul proprietatea pârâtului.
Varianta a doua propusă de către experți a vizat constituirea servituții de trecere pe terenul proprietatea Școlii Generale pe o suprafață de 291. si reprezintă calea cea mai scurtă, economicoasă și puțin împovărătoare pentru fondul proprietatea pârâtului, pentru a avea acces reclamantul la proprietatea sa. Dar, în raport limitele investirii și cadrul procesual cu care instanțele au fost sesizate, cererea de chemare în judecată a avut ca obiect constituirea servituții de trecere în contradictoriu cu pârâtul G, nefiind formulate cereri în cursul cercetării judecătorești de extindere a cadrului procesual prin chemarea în judecată a altor persoane pentru a se discuta și soluționa cererea de constituire a servituții pe terenul Școlii Generale, instanțele pronunțându-se conform principiului disponibilității, doar în limitele investirii.
Apelul declarat de către reclamant, s-a apreciat ca fiind întemeiat, modalitatea de stabilire a servituții de trecere propusă de către cei trei experți tehnici judiciari în varianta I, conferindu-i astfel exercitarea tuturor prerogativelor dreptului de proprietate.
Pentru aceleași rațiuni, apelul pârâtului s-a respins ca nefondat, întrucât reclamantul neavând ieșire la drumul public, se impune în consecință constituirea servituții de trecere în varianta propusă de către experți.
Împotriva deciziei a formulat recurs pârâtul G, solicitând admiterea recursului, întrucât instanța deși a stabilit o servitute de trecere pe terenul proprietatea sa, nu s-a pronunțat conform art.616 Cod civil și cu privire la obligarea reclamantului de a-l despăgubi pentru stricăciunile ce i se pricinuiesc prin stabilirea servituții de trecere și anume: demolarea a 50 gard piatră, schimbarea amplasamentului unui stâlp 20 și cheltuielile datorate bugetului de stat.
C de-al doilea motiv se referă la faptul că, reclamantul putea avea o cale de acces așa cum au concluzionat și experții, pe terenul din curtea Școlii generale, acest lucru fiind demonstrat și de actul de donație încheiat de autorii reclamantei care au donat școlii teren și din care reiese ca, reclamantul are acces la DJ 663 pe propriul său teren.
De asemenea, reclamantul avea la dispoziție calea acțiunii în revendicare față de Consiliul local și Primăria pentru a lua în stăpânire acest teren care este cuprins și în titlul său de proprietate, condiții în care servitutea de trecere stabilită pe terenul pârâtului și-ar pierde efectul.
Al treilea motiv de recurs, are în vedere că, judecătorul care a soluționat acțiunea în anularea parțială a titlului de proprietate al reclamantei de revendicare și grănițuire a terenului pe care s-a stabilit servitutea, a judecat ulterior și fondul prezentei cauze deși conform dispozițiilor Codului d e pr.civilă trebuia să se abțină.
Prin urmare, apreciază că instanța trebuia să respingă acțiunea, și să nu stabilească această servitute de trecere pe terenul proprietatea sa.
S-au depus la dosar: schiță, împuternicire avocat, onorariu avocat, taxa timbru, timbru judiciar, concluzii scrise.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art.616 Cod civil, proprietarul locului înfundat poată să ceară vecinului său dreptul de trecere spre calea publică pentru folosirea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele ce i-ar produce.
Pârâtul nu a formulat cerere reconvențională, în privința obligării reclamantului, ca în cazul stabilirii servituții de trecere să fie obligat acesta din urmă,la plata despăgubirilor ce le-ar produce stabilirea servituții.
Potrivit principiului disponibilității, instanța este chemată să judece în limita investirii sale, și atâta timp cât pârâtul nu a formulat o atare cerere, acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Mai mult, nu reclamantul trebuie să promoveze o asemenea cerere în obligarea sa personală pentru altul, ci pârâtul, ca eventual beneficiar al despăgubirii, conform manifestării sale de voință.
C de-al motiv de recurs este însă întemeiat.
Prin loc înfundat, legiuitorul a înțeles să definească orice loc ce nu are nici o ieșire la calea publică, deci o imposibilitate absolută sau care are o ieșire cu inconveniente grave ori periculoase.
Dreptul de trecere, este pe drumul cel mai scurt la calea publică și care pricinuiește cea mai mică pagubă fondului aservit.
Or, în speță, fără dubiu, expertizele efectuate în cauză au concluzionat, că servitute de trecere, ca și cale de acces mai economicoasă și mai puțin împovărătoare este cea care se poate stabili prin curtea Școlii Generale (filele 38 și 59).
Faptul că aceasta nu a figurat ca parte în proces, nefiind chemată în judecată de către reclamant, nu impune automat stabilirea servituții de trecere, în contra dispozițiilor legale mai sus menționate, ca alternativă, pe terenul unei alte persoane, în speță a pârâtului.
Corect instanța de apel a reținut, că nu au fost formulate cereri în cursul cercetării judecătorești de extindere a cadrului procesual prin chemarea în judecată a altor persoane, în speță Școala generală, pentru a se discuta și soluționa cererea de constituire a servituții pe terenul școlii, instanța fiind obligată să se pronunțe conform principiului disponibilității în limitele investirii. Insă, soluția legală care se impunea, în condițiile arătate, cu respectarea legii așa cum se oglindește în dispozițiile art.616-619 Cod civil, era aceea de respingere a acțiunii față de pârât.
Nu este corect față de pârât a se adopta o asemenea soluție numai datorită faptului că o parte - școala generală - pe al cărei teren servitutea se putea stabili cel mai economicos și mai puțin împovărător, nu a fost chemată în proces.
Mai mult, terenul a devenit loc înfundat prin propria faptă a autorilor reclamantului, în ale căror drepturi și obligații acesta se, prin donația făcută.
Referirile din recurs cu privire la posibilitatea reclamantului de a promova cu prioritate o acțiune în revendicare, nu mai prezintă relevanță față de cele mai sus expuse.
Ultimul motiv de recurs cu privire la faptul că judecătorul nu s-a abținut de a judeca mai multe cauze între părți, nu se încadrează în motivele expres și limitativ prevăzute de art.304 pct.1-9 Cod pr.civilă.
Oricum, soluționarea de către același judecător a unor cauze între aceleași părți dar cu obiecte total diferite, nu echivalează cu o antepronunțare care să determine incidența art.25 Cod pr.civilă.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 și 3 rap. la art.304 pct.9 Cod pr.civilă, instanța va admite recursul, va casa decizia civilă și va respinge apelul reclamantului. Se va admite apelul pârâtului, se va schimba sentința civilă și se va respinge acțiunea reclamantului. Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul G împotriva deciziei civile nr. 421 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 785 din 8 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Casează decizia civilă și respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 785 din 8 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-.
Admite apelul declarat de pârâtul G împotriva sentinței civile nr. 785 din 8 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-.
Schimbă sentința civilă în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul.
- act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.-
Tehn.2 ex
4.03.2009
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
