Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 622/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂNR.622
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu judecător
- - - - judecător
- - - - - judecător
GREFIER - POLITIC
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de recurenta-reclamantă prin procuratorii și, împotriva deciziei civile nr.318 din 11 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-reclamantă asistată de av. și av. pentru intimații-pârâți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat pentru recurenta-reclamantă depune la dosarul cauzei taxă judiciară de timbru în cuantum de 14 RON, timbru judiciar în cuantum de 0,15 RON, chitanță reprezentând onorariu avocat și un set de acte eliberate de Primăria Com. declarații notariale, certificat soluție de la Jud.Tg.N din care rezultă că vecinii sunt în judecată, care au fost arătate părții adverse.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul pe fond pentru recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului întrucât în mod greșit tribunalul a admis apelul intimaților fără a respecta motivele apelului. Mai arată că instanța de apel a respins acțiunea fără a găsi o altă modalitate. A solicitat să se facă o altă expertiză dar nu a pus problema că ar fi cale de acces. Precizează că alte căi de acces ar fi mai puțin împovărătoare pentru alți vecini. Învederează instanței că intimații au cumpărat 250 și o casă, dar au titlu pentru 600 Mai arată că există decizie de îndrumare de la. care se încalcă față de situația părților care vând și cumpără. Precizează că intimații se apără prin faptul că au construit o bucătărie și că această construcție nu poate fi demolată, dar arată că dacă era construcție separată ar fi fost trecută în contract ca anexă. a fost construită în timpul procesului, nu exista în momentul cumpărării. Și în schița cadastrală din 1995 este evidențiată proprietatea intimaților cu o singură construcție. Menționează că expertiza de la tribunal nu poate fi viabilă, iar instanța de fond în mod corect a stabilit că singura cale de trecere este pe terenul intimaților. În concluzie solicită admiterea recursului, să se constate că unica variantă de servitute de trecere este pe terenul intimaților, fiind corectă expertiza instanței de fond care a stabilit în mod corect servitutea de trecere. Solicită menținerea în totalitate a motivelor scrise din recurs, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat având cuvântul pe fond pentru intimații-pârâți și solicită să fie înlăturate probele depuse astăzi în instanță de apărătorul recurentei, solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică. În combaterea recursului arată că intimații au titlu de proprietate din 1995 pe 660, teren care nu a fost niciodată contestat. Precizează că au cumpărat terenul în 1983 și până în anul 1995 au stăpânit toată suprafața de teren, așa a fost vândută. Mai arată că a fost renovată, când au cumpărat casa era compusă din 2 camere și bucătărie așa cum rezultă și din fotografii ( veche, 2 poziții ale acelei bucătării - fl.37 dosar tribunal). Construcția renovată are aceeași poziție față de casă, arată că au renovat după ce în 2004 o le-a tot. Această situație rezultă și din declarațiile celor 3 martori. Servitutea de trecere ar impune stricarea bucătăriei, a fosei septice, gardul de la intrare, butucii de vie și spalierii. În concluzie solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond ca temeinică și legală. Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin decizia civilă 318/2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul - a fost admis apelul pârâților și, declarat împotriva sentinței civile 341/2007 a Judecătoriei Tg.
A fost schimbată în parte hotărârea apelată în sensul că s-a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâților și având ca obiect servitute de trecere și demolare construcții; a fost admis în parte capătul de cerere privind daune și obligați pârâții să plătească 156 lei către reclamantă în loc de 620,28 lei reprezentând echivalentul lipsei de folosință pe anul 2005 și au fost obligați pârâții să plătească 404 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă în loc de 1614,61 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții din hotărârea apelată și a fost obligată intimata-reclamantă să plătească 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel către pârâții apelanți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 341 din 27.03.2007, pronunțată în dosarul nr. - (nr. vechi 1862/2006), Judecătoria Tîrgu Naa dmis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților și, dispunând:
- stabilirea în favoarea reclamantei a unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâților, cu nr. topo 19/412/1, pe o lățime de 5 m și o lungime de 22,75 m, pe aliniamentul G,H,I,J,I, din schița anexă raportului de expertiză tehnică topografică, în suprafață totală de 113,75;
- obligarea pârâților la demolarea construcției amplasate pe terenul pe care s-a instituit servitutea de trecere;
- obligarea pârâților la plata către reclamantă a sumei de 620,28 lei, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului în perioada 2003-2006;
- obligarea acelorași pârâți la plata sumei de 1614,61 lei reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut în motivarea acestei hotărâri, că părțile dețin în proprietate, în intravilanul satului, din comuna, județul N, terenul din 19, parcela 421, în suprafață totală de 3600, care a aparținut anterior cooperativizării soțului reclamantei, Gh., în prezent decedat. Acesta a vândut pârâților, prin contractul autentic nr. 5108/28.11.1983, o casă de locuit compusă din două camere și bucătărie, terenul aferent în suprafață de 250 trecând în proprietatea statului, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 și fiind atribuit cumpărătorilor pe durata existenței construcției, astfel încât, după apariția Legii fondului funciar, pârâților li s-a constituit dreptul de proprietate pentru 600, parcela de curți-construcții nr. topo 421/1, înscrisă în titlul de proprietate nr. 5/969/23.01.1996, iar reclamantei i-a fost atribuită, prin reconstituirea dreptului de proprietate, diferența de 3.000 teren arabil, adică parcela nr. 421/2, pentru care a fost întocmit titlul de proprietate nr. 5/1364/16.05.2005. Că, așa cum a constatat și expertul tehnic topografic, terenul reclamantei constituie un loc înfundat, iar calea cea mai scurtă și mai puțin împovărătoare de acces la drumul public este pe terenul atribuit pârâților, care, nu numai că și-au extins curtea, ocupând din proprietatea reclamantei suprafața de 335, pe care au îngrădit-o și-au plantat-o cu -de-vie, dar mai mult, după promovarea prezentei acțiuni, în cursul lunii august 2006 (așa cum a declarat martorul ), au edificat pe terenul ce urma a fi afectat de servitutea de trecere, cu rea-credință și fără autorizația de construire impusă de lege, o bucătărie din lemn care blochează accesul reclamantei de la calea publică la terenul său, situat în spatele terenului pârâților, care vor fi obligați la demolarea construcției noi, deoarece prin comportamentul abuziv adoptat, au nesocotit dispozițiile imperative ale art. 1 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, potrivit cărora drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute și protejate de lege doar în măsura în care sunt exercitate în acord cu interesul obștesc, cu legea și cu regulile de conviețuire socială. Consecință a celor reținute, instanța de fond a admis principalul capăt de cerere din acțiunea reclamantei, în favoarea căreia a creat calea de trecere solicitată, dar cu lățimea nu de 4, cât a propus expertul tehnic, ci de 5, pentru a fi posibilă intrarea cu utilajele agricole necesare exploatării terenului arabil.
De asemenea, instanța a găsit întemeiată și cererea reclamantei de a fi obligați pârâții la aod espăgubi pentru lipsa de folosință a terenului de 3.000, pe care aceștia l-au ocupat și folosit fără drept din anul 1990, inclusiv în cursul judecării prezentului proces, împrejurare confirmată și de sentința civilă nr. 1532 din 30.09.2005, prin care Judecătoria Tîrgu Naa dmis acțiunea în revendicare imobiliară formulată de reclamantă împotriva acelorași pârâți. Cuantumul daunelor cuvenite reclamantei a fost cel stabilit printr-o expertiză tehnică agricolă pentru ultimii trei ani în care aceasta a fost împiedicată de pârâți să-și exploateze terenul a cărui proprietară este.
Pârâții, cărora hotărârea le-a fost comunicată la data de 5.04.2007, au atacat-o cu apel în termenul prevăzut de art. 284 alin. 1 Cod procedură civilă, și au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul modalității de soluționare a ambelor capete de cerere deduse judecății.
Astfel, greșit a apreciat prima instanță că reclamanta este îndreptățită a fi despăgubită pentru lipsa de folosință a terenului în perioada 2003-2006, întrucât dreptul său de proprietate asupra terenului de 3.000 s-a născut abia odată cu obținerea titlului de proprietate, adică la data de 16.05.2005, și, în plus, ei au lăsat de bună voie terenul la dispoziția reclamantei încă din luna iunie 2005, motivat atât de mersul dosarului de revendicare, cât și de plângerea penală pentru tulburare în posesie formulată împotriva lor, dar și de faptul că reclamanta a apelat la organele de poliție locale, care s-au deplasat la domiciliul lor și le-au pus în vedere să nu mai folosească terenul acesteia, cerându-le să dea și declarații în acest sens. Apelanții au subliniat, ca o dovadă a faptului că au dat curs benevol hotărârii din procesul de revendicare, că nu a fost necesară aducerea ei la îndeplinire pe calea executării silite, susținând și că terenul reclamantei este plin de bălării, deoarece în 2005-2006 aceasta l-a lăsat în nelucrare, situație pentru a cărei dovedire au solicitat suplimentarea probatoriului cu declarații de martori, cercetare locală sau orice altă probă va fi găsită necesară.
Cu privire la servitutea de trecere instituită pe terenul proprietatea lor și în favoarea reclamantei, apelanții-pârâți au arătat că prima instanță, pe de o parte nu a respectat dispozițiile Codului civil care reglementează obligația fondului dominant de a despăgubi pe proprietarul terenului afectat de servitutea creată, fie cu o suprafață egală de teren, fie cu echivalentul bănesc al terenului dezmembrat, iar pe de altă parte, nu a verificat existența și a altor posibilități de ieșire a reclamantei la drumul public, mai puțin costisitoare sau mai puțin păguboase pentru ei, care, pentru ați permite intimatei trecerea spre și dinspre calea publică, trebuie să strice, să distrugă butucii de -de-vie, să scoată spalierii de susținere și să taie pomii fructiferi. În legătură cu această problemă, apelanții au afirmat că reclamanta mai are două variante de a ajunge la terenul său, una peste proprietatea numitei, neafectată de vreo construcție, și în continuarea căreia există o ieșire la drumul canal, iar cea de-a doua pe proprietatea -teren neproductiv, net inferior celui stăpânit de apelanți-prin spatele proprietății, cu ieșire la drumul sătesc.
Cu privire la servitutea creată, apelanții au mai arătat că instanța de fond nu a ținut cont de cele stabilite de către expertul tehnic (o cale de acces de 4 x 24,17 ), stabilind arbitrar o lățime de 5, care nu numai că nu este cotată pe schiță și va împiedica o executare corectă, dar le lasă până la casa cumpărată o distanță de numai 3,5, ceea ce face, practic, improprie exploatarea gospodăriei, cu atât mai mult, cu cât, în imediata vecinătate a servituții de 4 propuse de expert, se găsește fosa septică destinată să le asigure o bună folosirea apei și a toaletei.
Apelanții au calificat drept total eronată reținerea instanței potrivit căreia, ce ar trebui demolată este o construcție nouă, edificată de ei cu rea-credință, în timpul judecării procesului, în realitate fiind vorba de cumpărată de la autorul intimatei-reclamante, în urmă cu 14 ani, odată cu casa, renovarea ei fiind necesară atât datorită trecerii timpului, cât și ca urmare a unei furtuni cu gheață care a distrus-o în luna august 2004, pentru reparare primind de la organele administrației locale ajutoare constând în materiale de construcții (plăci din azbest), fapt de notorietate la nivelul comunei.
Conchizând, apelanții au precizat că se impune suplimentarea probei testimoniale și efectuarea unei noi expertize tehnice având ca obiective stabilirea și a altor posibilități, mai puțin costisitoare, de accedere a reclamantei la drumul public, iar în cazul în care servitutea va rămâne pe terenul lor, aceasta să aibă lățimea de numai 4 și să fie evidențiată și cotată corect pe schița de plan, cu stabilirea unei modalități de compensare legală.
Pentru stabilirea situației de fapt reale din teren, s-a dispus de către instanța de apel ca același expert tehnic în specialitatea topografie să completeze lucrarea efectuată la instanța de fond, cu obiectivele stabilite la termenul din data de 5.07.2007, și anume:
- să se verifice dacă reclamanta ar avea și alte posibilități de ieșire la calea publică, prin stabilirea unor eventuale servituți pe terenurile învecinate, deținute de alte persoane, care nu sunt părți în cauză, servituți care să nu presupună demolări de construcții sau desființări de plantații;
- să se verifice dacă în partea de nord a proprietății reclamantei și a numitei există un drum folosit de locuitorii din zonă pentru a ajunge la drumul public și dacă respectivul drum ar putea fi folosit și de reclamantă în același scop;
- să se materializeze pe schiță variantele stabilite;
- să se completeze schița de plan de la fond prin precizarea distanței de la construcția C1 a apelanților și calea de trecere solicitată de intimata-reclamantă.
Din examinarea întregului material probator avut la dispoziție, tribunalul a constatat că apelul declarat în cauză este întemeiat, pentru motivele arătate de pârâți pe parcursul întregii judecăți, inclusiv în cererea de apel, completate în cele ce urmează.
S-a constatat că, într-adevăr, terenul pentru care i s-a reconstituit reclamantei dreptul de proprietate în virtutea calității sale de moștenitoare legală (soție supraviețuitoare) a defunctului său soț, Gr., este un loc înfundat,în sensul avut în vedere de art. 616 din Codul civil, deoarece este înconjurat pe toate laturile de alte proprietăți, iar ea nu are nicio posibilitate de ieșire directă la calea publică. Numai că, din dispozițiile art. 618 și art. 634 cod civil rezultă că, la stabilirea concretă a unui drept de servitute de trecere, nu trebuie să se ia în considerare, în mod precumpănitor și exclusiv, nevoia și interesul celui ce va beneficia de dreptul de trecere, ci trebuie să se țină seama și de interesele obiective și subiective ale celui care urmează să suporte consecințele servituții create, respectiv ale proprietarului fondului aservit.
În speță, cu toate că terenul care reprezintă în prezent gospodăria apelanților a aparținut, înainte de preluarea la fosta, tot autorului reclamantei, și chiar dacă tocmai constituirea, în timpul cooperativizării, a acestei noi gospodării, este cauza pentru care restul terenului retrocedat reclamantei nu mai are acces la drumul public, instituirea pe proprietatea pârâților a servituții de trecere solicitate de aceasta apare ca fiind cea mai neeconomicoasă și mai împovărătoare pentru fondul aservit, prin comparare cu orice altă variantă de trecere care s-ar crea pe terenurile celorlalți vecini, deoarece, pentru transpunerea ei în practică, apelanților-pârâți li s-ar crea importante pagube materiale și li s-ar diminua considerabil posibilitățile de a-și exploata terenul liber de construcții într-un mod specific unei gospodării din mediul rural.
Tribunalul a găsit necesar să evidențieze caracterul de deplină legalitate al modalității în care apelanții au dobândit proprietatea asupra terenului pe care îl stăpânesc, constituirea acestui drept fiind întemeiată pe prevederile art. 36 (fost 35) alin. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată, potrivit cărora "Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor". Întrucât alineatul 4 al art. 36 din Legea fondului funciar prevede că "Dispozițiile art. 23 rămân aplicabile", este evident că apelanților-pârâți li se putea constitui dreptul de proprietate pentru tot terenul aferent casei și anexelor gospodărești, necesar pentru buna exploatare a acestor construcții, în limita suprafeței de 1.000
De asemenea, instanța de control judiciar a găsit neîntemeiată reținerea, în ceea ce îi privește pe pârâți, a unei conduite abuzive și de rea-credință în relațiile cu reclamanta, câtă vreme planșele fotografice depuse la dosar reliefează cu certitudine că amplasată pe porțiunea de teren pe care se dorea instituită servitutea de trecere nu este o construcție nouă, ci reprezintă anexa cumpărată odată cu casa de la Gr., care, la rândul său le-a dobândit prin moștenire legală de la tatăl său, decedat la 26.05.1941, în certificatul de moștenitor nr. 250/7.04.1983 (fila 57 dosar fond) fiind făcută precizarea că imobilul a fost construit de defunct înainte de căsătorie, deci fiind vorba de construcții vechi de cel puțin 75 de ani, este cât se poate de credibil că a fost necesară repararea și renovarea lor (fotografiile de la dosar confirmând această situație de fapt).
În condițiile existente, arată tribunalul nimic nu justifică obligarea în prezent a apelanților la distrugerea parțială a propriei gospodării - dobândită cu bună-credință, prin act autentic cu titlu oneros, stăpânită și dezvoltată continuu din momentul cumpărării - pentru a-i crea reclamantei ieșire la drumul public, acest lucru urmând a se realiza prin înțelegere sau judecată cu vecinii dinspre est, vest sau nord ai acesteia.
Nici cererea de despăgubiri formulată în cauză de reclamantă nu a primit o soluție corectă, deoarece, așa cum remarcă și pârâții în mai multe rânduri, calitatea acesteia de proprietară a terenului de 3.000 este recunoscută prin eliberarea în favoarea sa a titlului de proprietate nr. 5/1364/16.05.2005, titlu care a stat la baza admiterii acțiunii sale în revendicare imobiliară, în dosarul civil nr. 2370/2005. În aceste condiții, atât în acel dosar (în care a renunțat la capătul de cerere având ca obiect dezdăunarea sa de către pârâți pentru perioada cât aceștia i-au deținut terenul fără drept și fără titlu), cât și în prezenta cauză, reclamanta este îndreptățită a fi despăgubită doar cu suma stabilită cu acest titlu de expertul agricol numai pentru anul 2005, deoarece nu a făcut dovada, așa cum i s-a solicitat, că ar fi fost pusă în posesie cu respectivul teren mai înainte de întocmirea titlului de proprietate, ceea ce explică și motivul pentru care nu a avut câștig de cauză nici în plângerea penală formulată împotriva soților pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare în posesie.
Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Neamța declarat recurs reclamanta care a criticat hotărârea recurată, susținând că este nelegală și netemeinică arătând următoarele:
- în mod constant a solicitat crearea unei servituți de trecere la calea publică la terenul proprietate, în suprafață de 3000 și că prin expertiza efectuată la fond, s-a constatat că într-adevăr nu are cale de acces la drumul public, că pârâții au edificat a cărei demolare a solicitat-o fără a avea autorizație în acest sens.
Instanța de fond corect a reținut că terenul recurentei este teren înfundat și calea cea mai scurtă și mai puțin împovărătoare la drumul public este pe terenul pârâtului.
În ceea ce privește lipsa de folosință a suprafeței de 3000, pentru perioada 2003-2006, recurenta arată că deasemeni instanța de fond corect a stabilit cuantumul despăgubirilor, având în vedere expertiza efectuată și că ocuparea și folosirea abuzivă a terenului de către pârâți încă din anul 1990 este stabilită prin sentința civilă 1532/2005.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Curtea examinând hotărârea recurată raportat la motivele ce privesc legalitatea acesteia, constată recursul nefondat.
Față de probele administrate în cauză, respectiv acte, declarații de martori și planșe fotografice se constată, că tribunalul a reținut o corectă situație de fapt în ceea ce privește construcția bucătăriei a cărei demolare a solicitat-o recurenta-reclamantă, reținând că este vorba de o construcție veche, pe care reclamanții au reparat-o și renovat-
Potrivit art.618 din Codul civil, la constituirea servituții legale de trecere trebuie să se aleagă trecerea prin locul ce ar provoca cea mai redusă pagubă, pentru acela pe al cărui fond urmează să fie deschis drumul, chiar dacă în principiu, cum rezultă din art.617 din Codul civil, se recomandă în mod obișnuit trecerea cea mai scurtă.
Aceste prevederi sunt destinate să diminueze paguba provocată fondului aservit, căruia i se impune o sarcină care duce la știrbirea dreptului de proprietate.
Ca urmare, la stabilirea concretă a servituții de trecere, trebuie să se țină seama, în aceeași măsură, de interesele obiective și subiective ale proprietarului fondului aservit ca și de nevoia celui care reclamă trecerea, pentru că numai astfel se poate garanta utilizarea netulburată a servituții și respectarea sa de bună voie.
În condițiile concrete, este evident că stabilirea servituții de trecere, astfel cum s-a dispus prin hotărârea fondului, încalcă principiile statornicite în materie prin art.617, 618 Cod civil, în ceea ce-l privește pe proprietarul fondului aservit, și că în mod corect tribunalul a admis apelul, respingând acțiunea reclamantei față de pârâți - cu privire la servitutea de trecere și demolare construcție.
Privitor la critica adusă modului de soluționare a cererii de despăgubiri nici aceasta nu este întemeiată întrucât relevant pentru soluționarea acestei cereri este data de la care recurenta reclamantă a obținut un titlu pentru terenul stăpânit de intimații pârâți și nu data de la care aceștia din urmă au stăpânit terenul, așa cum pretinde recurenta.
Față de considerentele de mai sus, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat urmând ca în temeiul art.274 Cod procedură civilă recurenta să fie obligată la plata către intimați a sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta-reclamantă prin procuratorii și, împotriva deciziei civile nr.318 din 11 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți DAVID și.
Obligă recurenta să plătească intimaților 200 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Camelia Viziteu, Niculina Țiț, Doru Octavian
- - - -
- - -
GREFIER,
POLITIC
Red.
Red. /
Red.
Tehnored./2 ex.
24.09/2.10.2008
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Niculina Țiț, Doru Octavian
