Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 706/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.706/2008
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN 8 OCTOMBRIE 2008
PREȘEDINTE: Niculina Țiț judecător
- - - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Elena Pașcan
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.338 din 9.05.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, dosarul fiind la a doua strigare, au răspuns av. pentru recurenta-pârâtă și av. pentru intimații-reclamanți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen legal, semnat, legal scutit de plata taxei judiciare și a timbrului judiciar.
La solicitarea instanțe, apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
-., având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată. Primul motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond în mod greșit a respins excepția invocată privind prescripția dreptului material la acțiune. Drepturile solicitate de reclamanți nu au caracter de drepturi salariale și se prescriu în termen de 6 luni.
Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că prima instanță în mod greșit a admis acțiunea, primele solicitate fiind incluse în salariul de bază al reclamanților.
-., având cuvântul pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Corect s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, drepturile solicitate fiind suplimente salariale, care se prescriu în termen de 3 ani.
Nu se poate reține că aceste drepturi au fost incluse în salariul de bază. Recurenta și-a îndeplinit obligațiile stabilite de prima instanță, din proprie inițiativă, astfel că recursul apare ca fiind rămas fără obiect. Depune concluzii scrise la dosar.
Dezbaterile fiind terminate, instanța a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.338/2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a dispus disjungerea judecării cauzei privind pe reclamantul și s-a fixat termen la data de 28 mai 2008; s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune; a fost admisă acțiunea principală, așa cum a fost precizată și acțiunea conexă și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților următoarele sume:
1. - 4254,32 lei
2. - 8013,52 lei
3. - 2782,92 lei
4. -- 6163,52 lei
5. - 6163,52 lei
6. - 9863,52 lei
7. - 8013,52 lei
sume ce reprezintă suplimentări salariale de C și de Paști, cuvenite în temeiul art.168 din contractul colectiv de muncă, pentru anii 2004-2006, actualizate cu indicele de inflație.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 700 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat câte 100 lei fiecărui reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr.6322/110/21.11.2007 la Tribunalul Bacău, reclamantul a chemat în judecata pârâta B solicitând obligarea prin hotărâre judecătorească a acesteia din urmă la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, în valoare de 8460 lei în valoare actualizată cu indicele de inflație.
Motivând în fapt acțiunea a arătat că a fost angajatul pârâtei până la începutul anului 2007 și în conformitate cu prevederile art.168 (1) din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004, 2005, 2006 ar fi trebuit să beneficieze de prima de Paști și C, suplimentări salariale ce nu i-au fost plătite, suferind astfel un prejudiciu.
A solicitat plata sumelor respective în valoare actualizată, ținând seama de devalorizarea monedei naționale.
Alăturat acțiunii și pentru dovedirea ei reclamantul a depus înscrisuri.
În drept acțiunea a fost motivata pe prev. art.161 4, 238 și 269 din Codul Muncii și art.168 (1) din Contractul Colectiv de muncă încheiat la nivelul societății renegociat și reeditat în anii 2004,2005,2006.
Pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar a susținut că în baza art.168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil în 2003, suplimentările salariale de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat; a susținut că prin actul adițional încheiat la CCM/2003, părțile semnatare ale CCM au prevăzut că suplimentările de drepturi salariale (primele de Paști si de C) vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Pentru anul 2004 textul art.168 2 din CCM a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003.
Cu prilejul negocierilor colective din anul 2005 în scopul exprimării intenției reale a părților prevederile CCM au fost modificate. Intenția a fost ca noua reglementare să prevadă fără echivoc faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale (cerute de reclamanți prin acțiune) nu a avut aplicabilitate doar pentru anul 2003 ci a continuat să producă efecte și în anii ce au urmat.
Astfel a fost prevăzut în mod expres că în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de baza al fiecărui salariat.
Prin decizia nr.5140/2007 Comisia Paritară a tras concluzia ca intenția reala a părților semnatare ale CCM a fost ca începând cu anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 1 să fie incluse în salariul lunar de baza al angajatului, astfel că începând cu anul 2003, prin voința părților semnatare ale CCM, art. 168 1 a rămas fără obiect, primele nu mai erau individualizate în mod distinct ci au fost incluse în salariul de bază iar în conformitate cu prev. art. 9 din 130/1996 prevederile CCM produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau afilierii lor la o organizație sindicală.
Pârâta a mai susținut că promovarea acțiunii este prematură în raport de prevederile art.168 din CCM întrucât nu au avut loc negocierile pentru stabilirea valorii concrete a modalității de acordare a criteriilor si condițiilor pentru suplimentările salariale.
A mai fost invocată de către pârâtă și excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de prevederile art. 283 1 lit. e din Codul Muncii deoarece obiectul cererii de chemare în judecata îl constituie neexecutarea obligațiilor prin contractul colectiv de muncă - iar termenul în care se poate introduce acțiunea este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Această excepție a fost respinsă prin încheierea din 26 martie 2008 considerându-se că sumele solicitate intră în calculul drepturilor salariale chiar daca primele de Paști și C nu sunt prevăzute expres și ca atare nominalizate în Codul Muncii, astfel că în cauză sunt incidente prevederile de art. 283 lit.c din Codul Muncii iar în termenul de prescripție pentru promovarea unei astfel de acțiuni este de 3 ani.
Prin aceeași încheiere din 26 martie 2008 s-a admis excepția conexității dosarelor: -, -, -, -, -, -, -, având același obiect și cauză identică - obținerea de drepturi salariale, reclamanți fiind, și.
Pentru reclamanți a fost depus calculul drepturilor pretinse în acțiunea principală si cea conexă.
Având în vedere că în speță a fost invocată excepția prematurității acțiunii, instanța a apreciat că aceasta, fața de motivația invocată, nu este propriu-zis o excepție procesuala ci o apărare de fond privind cuantumul pretențiilor solicitate, practic invocându-se că acestea nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, apărare ce nu poate fi reținută față de împrejurarea că prima de C și de Paști reprezentând un salariu de bază mediu la nivelul SNP este simplu determinabilă și determinată ca atare.
Tribunalul a apreciat că acțiunea este întemeiată urmând a fi admisă din următoarele considerente:
Contractul Colectiv de Muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în art.168 că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu la nivel de SNP - cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C - iar la 2 al acestui articol se stipulează că pentru anul 2003 - suplimentările prevăzute la 1 au fost introduse în salariul de baza al fiecărui salariat.
Pentru anii care au urmat CCM pe unitate - negociate si aplicabile la nivel de societate în anii 2004, 2005, 2006, 2007 - au menținut doar 1 al art.168 - iar 2 făcea referire tot la împrejurarea că aceste drepturi pentru anul 2003 au fost incluse în salariu.
Ca urmare în cursul anilor 2004-2007 suplimentările salariale prevăzute de 1 al art.168 nu au mai fost acordate.
Coroborând dispozițiile art.168 din CCM/2004 cu dispozițiile art. 168 din CCM la nivelul SNP, pentru anii următori, se poate concluziona că părțile semnatare ale CCM au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art.168 8 din CCM și pentru anii 2004-2007, aceste prime fiind incluse în salariul de baza al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Având în vedere susținerile din întâmpinare formulate de pârâtă, instanța, în conformitate cu preved.art.129 5 din Codul procedură civilă a ordonat din oficiu efectuarea unei expertize contabile - având între obiective și verificarea includerii primelor respective în salariul de baza ulterior anului 2003, dacă acestea au fost corect calculate și dacă reclamanților li se mai cuvine vreo sumă de bani cu acest titlu.
Pârâta a refuzat achitarea onorariului de expert stabilită în sarcina sa, astfel că instanța a decăzut-o din această probă.
În ce privește decizia 5140/2007 a Comisiei Paritare invocată de pârâtă pentru a dovedi apărările sale și pentru a combate acțiunea, instanța a apreciat că nu pot fi avute în vedere concluziile ei întrucât ar însemna să se accepte retroactivitatea prevederilor acesteia ceea ce nu ar fi legal.
Întrucât pârâta nu și-a respectat obligația de a achita suplimentările salariale potrivit dispozițiilor art.168 1 din CCM, tribunalul a admis acțiunea principală și cele conexe astfel cum au fost precizate - aferent perioadei 2004 - 2006, în valoare actualizată pentru o justă despăgubire a reclamanților având în vedere fenomenul inflației.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal și motivat a declarat prezentul recurs unitatea intimată, care a criticat nelegalitatea acesteia, invocând în esență următoarele:
- nelegal, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la natura drepturilor salariale solicitate de intimați.
Astfel, conform dispozițiilor art.168 1 din Contractul Colectiv de Muncă, salariații beneficiază, cu ocazia Sărbătorilor de Paști și C, de drepturi salariale suplimentare, în cuantum egal cu salariul mediu pe societate.
Drepturile pretinse de intimați nu au natura unor drepturi salariale, având caracterul unor drepturi cu caracter periodic, menționate ca atare în; pe cale de consecință, termenul de prescripție, în cauză, era cel de 6 luni, conform dispozițiilor art.283 1 lit. "e" din Codul Muncii, și nu de 3 ani, cum a reținut prima instanță.
- pe fondul cauzei, hotărârea, de asemenea, este nelegală, întrucât drepturile pretinse au fost incluse în salariul de bază al fiecăruia dintre intimați, conform clauzelor pe anii 2003, 2004; o astfel de clauză a fost inserată și în versiunea republicată a din anul 2005, aceasta stipulând că, în anul 2003 suplimentările salariale de la 1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat; a mai arătat recurenta că, instanța de fond nu a reținut corect voința părților semnatare, voință ce a fost consemnată, de altfel, și în adresele Comisiei Paritare nr.5140/31.08.2007 și nr.3793/18.06.2007, precum și în actul adițional la. înregistrat cu nr.1090/22.02.2008, în care se statuează că începând cu anul 2003 primele de Paști și C au devenit parte a salariului intimaților.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de natura dreptului pretins, se apreciază că acest motiv este nefondat.
Astfel, prin însuși art.168 din se stipulează faptul că salariații vor beneficia cu ocazia Sărbătorilor de Paști și C de osuplimentare a drepturilor salariale, în cuantum egal salariului de bază mediu brut pe societate.
Din interpretarea textului art.168 din astfel cum a fost redactat, rezultă că dreptul acordat cu prilejul celor două sărbători este un drept de natură salarială, fapt de altfel confirmat implicit de recurentă prin susținerea constată conform căreia începând cu anul 2003, acest drept a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
În acest context, se constată că salariații s-au adresat instanței pentru plata unor drepturi salariale neplătite de recurentă, drepturi pentru care, dreptul la acțiune se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.166 1 Codul Muncii și nu cel de 6 luni prevăzut la art.283 1 lit. "e" al aceluiași act normativ, pentru acțiunile izvorâte din neexecutarea
În ceea ce privește fondul recursului, se va reține:
Din analiza contractelor colective de muncă încheiate la nivel de societate pentru perioadele 2004-2007, contracte depuse în xerocopie la dosarul instanței de fond, rezultă că art.168 1 are aceeași formulare în toate contractele, în sensul că intimații, salariați ai SNP vor beneficia cu ocazia Sărbătorilor de Pași și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP; cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, criteriilor, condițiilor și beneficiarilor.
2 al art.168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 stipulează faptul că pentru anul 2003 suplimentările de la 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de; ulterior, în contractele pentru anii 2005-2007 precizând, faptul că în anul 2003, suplimentările salariale de la 1 al articolului au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Ori, maniera de redactare a art.168 2, în contractele colective de muncă, succesive și interpretarea teleologică a textului, relevă faptul că drepturile stipulate la 1 al articolului, au fost incluse în salariile intimaților doar pentru anul 2003, nu și pentru anii 2004-2007, pentru care, în, dreptul suplimentar este prevăzut, în mod expres, explicit, separat de salariul mediu de bază.
Totodată, se constată că, salariul mediu de bază prevăzut în art.168 1 al contractelor colective de muncă, este diferit de la an la an, context în care nu poate fi reținută susținerea recurentei conform căreia dreptul suplimentar în cuantum egal cu al salariului mediu de bază ar fi inclus în calculul acestuia, recurenta neproducând nicio dovadă neechivocă, în acest sens.
În ce privește adresele nr.5140/31.08.2007 și 3793/18.06.2007 ale Comisiei Paritare și actul adițional la. înregistrat la 1090/22.02.2008, de care recurenta se prevalează, ca exprimând voința părților referitoare la interpretarea 1 și 2 al art.168 din, nu prezintă relevanță în speță, întrucât adresa nr.3793/18.06.2007 (fila 21 dosar fond) nu menționează calitatea persoanei semnatare, mandatul acesteia, calitatea de reprezentant la, iar ambele adrese nu au fost urmate de o decizie a conducerii societății care să stipuleze în mod explicit includerea în salariul de bază a dreptului solicitat de intimați; pe de altă parte, actul adițional la. încheiat la 21.02.2008, invocat de recurentă, este ulterior încetării efectelor contractelor colective de muncă pe anii 2004-2007, perioadă pentru care sunt pretinse drepturile obiect al prezentului litigiu.
În raport de cele anterior arătate, se reține că instanța de fond a procedat la o corectă interpretare a textului art.166 1 coroborat cu art.238 1 lit. "e" din Codul Muncii, art.168 1 și 2 din
Pe cale de consecință, apreciind în raport de motivele invocate, că, în speță, nu se impune modificarea sentinței recurate, instanța, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.338 din 9.05.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, -,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Niculina Țiț, Elena Pașcan, Camelia Viziteu
- - - -
- - GREFIER,
red.sent./
red.dec.rec./7.10.2008
tehnored./7.10.2008/2 ex.
Președinte:Niculina ȚițJudecători:Niculina Țiț, Elena Pașcan, Camelia Viziteu
