Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1117/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1117
Ședința publică din data de 22 mai 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B- cu sediul in B, sector 1, Calea nr. 239 împotriva sentinței civile nr. 192 pronunțată la data de 23 ianuarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, I, B, N, G, G, G, G, G, G, AL-, G, A, N, LA, G, G, și CONSTANTA, prin reprezentant ales pentru comunicarea actelor de procedură, toți cu domiciliul ales la. Av. & - cu sediul in P,-, -.3, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: s-a învederat instanței că prin serviciul registratură, la data de 15 mai 2009 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimaților reclamanți.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare când pronunță următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții, I, B, N, G, G, G, G, G, G, AL-, G, A, N, LA, G, G, și CONSTANTA în contradictoriu cu pârâta SC SA au solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata către fiecare reclamant valorii actualizate a sumelor menționate în anexa l - reprezentând drepturile salariale suplimentare datorate pentru aprovizionarea de toamna - iarna în perioada 2005-2007 și constituite în fiecare an la nivelul unui salariu minim pe ramura, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu în cuantum de 70 lei pentru fiecare reclamant.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt salariații societății pârâte și beneficiază de prevederile Contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii energiei electrice, termice, petrol și gaze.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamanți că potrivit codului muncii sunt nule clauzele contractuale care conțin renunțări salariale, iar dispozițiile art. 99 alin.2 din Contractul colectiv la nivel național pe anii 2005-2008 prevăd că drepturile stabilite în contractul colectiv sunt considerate minime la nivelul cărora începe negocierea celorlalte contracte colective la celelalte niveluri.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat proba cu acte.
SC SA B în termen legal, în temeiul disp.art. 115 Cod procedură civilă, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției acțiunii și lipsei calității procesuale active a reclamanților, iar pe fond respingerea acțiunii susținând că disp. art. 176 din contractul colectiv pe ramură, capitolul VII cuprinde dispoziții privind protecția socială a salariaților distinct privind salarizarea.
În ceea ce privește excepția prescripției se susține de către pârâta că cererea reprezintă o acțiune pentru plata unor venituri, altele decât cele salariale, ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor art. 283 lit. e din codul muncii, referitor la modul de calcul al modului de prescripției, că termenul de 6 luni începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
Prin întâmpinare pârâta a mai susținut că reclamanții nu au calitate procesuală activă, precizându-și creanța prin invocarea art. 176 din contractul colectiv pe ramură care reprezintă însă premisele acordării unui drept patrimonial salariatului, constând în venitul anual din luna octombrie pentru aprovizionare toamnă - iarnă si nu un drept cert al salariaților de a încasa o sumă de bani.
Prin sentința civilă nr.192 pronunțată la data de 23 ianuarie 2009 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției și excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâtă și a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții, obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant în funcție de perioada efectiv lucrată drepturile salariale reprezentând aprovizionarea toamnă - iarnă conform art. 176 din CCM la nivel de ramură, calculate la nivelul salariului minim pe ramură din fiecare an lucrat, sume ce urmează a fi calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plătii efective cu ocazia executării silite, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în privința excepției prescripției dreptului la acțiune, raportat la dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii, astfel cum pârâta a invocat, că textul se referă la termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării Contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii nu sunt incidente în cauză, în condițiile în care termenul de prescripție este de 3 ani, fiind prevăzut de art.283 alin.1 lit.c codul muncii.
Potrivit acestui ultim articol, cererile pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
În același sens sunt și disp.art.166 alin.1 codul muncii, conform cărora, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutare în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, instanța a apreciat că aceasta este de asemenea nefondată în condițiile în care aceștia sunt salariați ai pârâtei, iar obiectul acțiunii vizează o clauză din contractul colectiv de muncă care produce efecte pentru reclamanți conform art. 241 pct.1 lit.a a codului muncii. Invocarea de către pârâtă a unui drept inexistent din partea reclamanților nu este de natură să atragă lipsa calității procesuale active a acestora, atâta timp cât aceștia au calitatea de salariați, ceea ce atrage calitatea lor de reclamanți în prezentul conflict de muncă, conform art. 282 lit. codul muncii.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată în parte reținând că, prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anii 2005-2007 s-a prevăzut că salariații societăților semnatare beneficiază cu ocazia sărbătorilor de Paște și C și în luna octombrie de o suplimentare a drepturilor salariale constând într-o suma fixă ce reprezintă salariul minim la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, obligație pe care pârâta nu a îndeplinit-o în sensul că nu a acordat aceste drepturi reclamanților.
Întrucât nu s-a făcut dovada că aceste drepturi au fost prevăzute și în contractul colectiv pe anul 2008, ca și cele privind contravaloarea a 2500-4000 mc de gaze naturale, tribunalul a respins capătul de cerere privind plata drepturilor bănești privind aprovizionarea de toamnă - iarnă pe anul 2008 și plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea a 2500-4000 mc. gaze naturale ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Pârâta susține că soluția este netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și așa cum s-a dovedit aceste negocieri nu au avut loc.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e codul muncii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamanți au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor ivite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale între care și recurenta pârâtă pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, există dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, trebuie respinsă.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va respinge acțiunea precizată ca neîntemeiată, menținând celelalte dispoziții ale acesteia, ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B- cu sediul in B, sector 1, Calea nr. 239 împotriva sentinței civile nr. 192 pronunțată la data de 23 ianuarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, I, B, N, G, G, G, G, G, G, AL-, G, A, N, LA, G, G, și CONSTANTA toți prin reprezentant ales pentru comunicarea actelor de procedură -, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat & - cu sediul in P,-, -.3, județul
Modifică în parte sentința și pe fond, respinge acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 22 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
Grefier,
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red VD
Tehnored.AV
2 ex/.06.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
