Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1121/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1121
Ședința publică din data de 22 mai 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr. 239 împotriva sentinței civile nr. 488 pronunțată la data de 25 februarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, -, an, -, - G, I, -, G, scu, G, -, G, G, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocat, cu sediul în Târgoviște, str. C -,. 11 E,. 5, județul D
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat din Baroul d e Avocați B, pentru recurenta pârâtă SC SA- Membru Grup, lipsind intimații reclamanți.
Procedura de citare, legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei pârâte declară că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act de această declarație și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru recurenta pârâtă susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând că în mod greșit prima instanță a respins excepțiile invocate de pârâtă, fără a ține seama de dispozițiile art. 283 lit.e din codul muncii privind termenul de prescripție, precum și de împrejurarea că reclamanții nu aveau calitatea procesuală de a promova o astfel de acțiune câtă vreme nu au existat negocieri.
Mai mult, solicită a se avea în vedere că pentru drepturile pretinse nu există o contraprestație în muncă, veniturile pretinse reprezentând o măsură de protecție socială și nicidecum un drept salarial.
Potrivit telexului 2412/1998 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost inclusă în salariul de bază.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Reclamanții, G, -, an, -, - G, I, -, G, scu, G, -, G, G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale ce nu le-au fost acordate cu ocazia concedierii în funcție de vechimea în muncă și de perioada efectiv lucrată potrivit dispoz. art 50 și 352 din CCM la nivel de ramură pe anii 2005-2008 și a planului social, respectiv indemnizațiile minime de concediere, salariul majorat conform art. 128 CCM, drepturile salariale ce lise cuveneau potrivit zilelor de preaviz conform art 48 CCM, compensarea concediului de odihnă, obligarea pârâtei la plata contravalorii cotei de gaze prev. de art. 176 din CCM și a sumelor ce se acordau pentru aprovizionarea de toamnă iarnă conform CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, la stabilirea și plata acțiunilor la care aveau dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare, potrivit art. 168 alin. 6 din CCM 2004-2008 și la plata beneficiilor conform CCM, reactualizate în funcție de rata inflației.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în calitate de salariați ai societății pârâte până la data când au fost disponibilizați, pentru munca prestată au primit lunar un salariu conform contractului individual de muncă și pe lângă acest salariu trebuiau să beneficieze pe anii menționați în cererea de chemare în judecată, de sumele corespunzătoare pentru aprovizionarea de toamnă și contravaloarea a 4000.c gaze naturale, de indemnizațiile minime de concediere conf. Art.50 din CCM 2005 și 2006, că în mod greșit le-a fost reținută suma de 16 % reprezentând impozit pe salariu cu încălcarea dispozițiilor art. 55 alin 4, lit. j din codul fiscal, nu li s-au acordat drepturile salariale ce li se cuveneau potrivit zilelor de preaviz și nu li s-a compensat concediul de odihnă iar potrivit planului social în funcție de vechimea în muncă aveau dreptul la 8, 12 sau 15 salarii medii brute, dar aceste drepturi li s-au calculat greșit.
Nu li s-au acordat gratuit acțiunile la care aveau dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare conf. art 168 din CCM 2004-2008 și nici cota de participare la profitul anual potrivit art. 139 din CCM.
Pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii deoarece promovarea acțiunii este prematură, întrucât ipotetic, dacă drepturile salariale nu ar fi fost incluse în salariu, dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Referitor la contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă solicită respingerea acestui capăt de cerere pe cale de excepție invocând prescrierea, iar în subsidiar ca cererea fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive aceasta este de 6 luni și începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, iar în privința excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului motivează pârâta că aceasta nu corespunde unei identități între persoana reclamantului și cea titularului dreptului pretins întrucât reclamantul se pretinde creditorul sumei solicitate iar pârâta ar fi debitoarea acestor obligații.
Pe fondul cauzei,se arată că aceste drepturi au fost incluse în salariu de bază așa cum rezultă din după anul 1997 și sunt neîntemeiate.
Prin sentința civilă nr.488/25.02.2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, an, și a obligat pârâta la plata către aceștia a drepturilor suplimentare ce reprezintă aprovizionarea toamnă-iarnă pe anul 2007, calculate conform art 176 din CCM la nivel de grup de unități, nr. 288 / 2006, reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective și respinge restul pretențiilor reclamanților pentru anii 2004-2006.
Tribunalul a respins celelalte capete de cerere formulate de acești reclamanți și cererea formulată de ceilalți reclamanți și anume:, G, -, -, - G, I, -, G, scu, G, -, G, G,.
De asemenea, tribunalul a respins excepțiile invocate în cauză.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată, întrucât potrivit dispozițiilor art. 283 al. 1, lit. c) din codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Față de excepția lipsei calității procesuale active s-a constatat că aceasta este neîntemeiată întrucât nu se invocă nici un motiv legal iar motivarea că între reclamanți și titularii dreptului pretins nu există identitate nu poate fi primită fiind vorba de aceleași persoane.
Referitor la cererea reclamanților privind acordarea drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă și cota de gaze, tribunalul reține că în 168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997 este prevăzută acordarea suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, iar în ce privește ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze în art. 176 alin.1 se stabilește că acesta va fi inclus în salariul de bază începând cu 01.06.1997 conform unui act adițional la prezentul contract.
În CCM la nivel de unitate pe anul 1998 s-a prevăzut în art. 168 alin.2 că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, iar în art. 176 alin.1 s-a menționat că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997.
Aceleași mențiuni sunt efectuate și în CCM la nivel de unitate pe anii 2000 și 2002.
În CCM pentru anul 2005 la nivel de unitate în art. 176 alin.1 este inserată mențiunea referitoare la compensarea prin CCM pe anul 1997 ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale, iar în ce privește ajutorul reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă nu se mai face nici un fel de mențiune nici în ce privește acordarea acesteia, nici în ce privește includerea în salariul de bază.
A concluzionat tribunalul că suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze nu au mai fost prevăzute în CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2006, intenția părților fiind aceea a suprimării în totalitate a acestor drepturi, neexistând temeiul legal al acordării lor, cu atât mai mult cu cât reclamanții nu au depus nici un contract colectiv de muncă la nivel de ramură pe această perioadă care să prevadă respectivele drepturi.
În ce privește menționarea acestor drepturi în CCM la nivel de ramură pe anul 2006, înregistrat sub nr.288 acesta a fost publicat în Monitorul Oficial în data de 26.03.2007 și trebuie observat că acesta a intrat în vigoare la data de 26.03.2007, nefiind aplicabil în anii 2005 și 2006 pentru care se solicită aceste drepturi.
Conform art.176(1) din acest contract pe anul 2006, rezultă că pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în luna octombrie salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale ce va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, iar potrivit art. 238 alin.1 din Codul muncii, contractele colective de muncă la nivel de unitate nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior. Prin urmare s-a admis în parte acțiunea pentru salariații care mai erau angajați în perioada de referință.
Au fost respinse celelalte capete de cerere formulate de acești reclamanți și în întregime cererea de chemare în judecată, formulată de ceilalți reclamanți deoarece prin acordul social, încheiat între partenerii sociali s-a stabilit o indemnizație netă, neavând relevanță salariul de încadrare și nu s-a făcut nici o dovadă că reclamanții au optat pentru disponibilizare cu preaviz și că nu ar fi primit această indemnizație în momentul disponibilizării, astfel că nu s-au dovedit în nici un fel pretențiile reclamanților față de aceste capete de cerere.
Cât privește greșita reținere a impozitului de 16 %, instanța constată că art. 55 alin. 4 lit. j din Codul fiscal, se referă la scutirea de impozit a plăților compensatorii calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate și nu s-a făcut nici o dovadă că din cuantumul prevăzut în acordul social s-ar fi efectuat vreo reținere.
Referitor la acordarea de acțiuni conform art. 168 alin. 6 din CCM aplicabil, se reține că acest beneficiu este condiționat de existența unor negocieri între și SNP SA, negocieri ce nu au avut loc, astfel că este vorba despre o creanță care nu este certă, lichidă și exigibilă, cererea nefiind întemeiată, același lucru reținându-se și pentru capătul de cerere referitor la cota de participare a salariaților la profitul anual, potrivit art. 139 din CCM aplicabil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs societatea pârâtă, criticând-o ca netemeinică și nelegală
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Recurenta a susținut că reclamanții nu aveau calitate procesuală activă și că acțiunea este prescrisă.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
In ce privește calitatea procesuală activă, aceasta a fost corect constatată de instanța de fond deoarece exista identitate intre persoana reclamanților si titularii dreptului dedus judecății, in condițiile in care reclamanții, in calitate de salariați ai paratei, au dreptul sa solicite in instanță achitarea drepturilor salariale ce deriva din raporturile de munca care au existat intre părți.
Pe fond, curtea va reține că potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Recurenta - pârâtă a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost
calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, Curtea constată că recursul este fondat și, pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea îl va admite, va modifica în parte sentința, în sensul că, pe fond, va respinge în tot acțiunea, ca neîntemeiată.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 488 pronunțată la data de 25 februarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, -, an, -, - G, I, -, G, scu, G, -, G, G, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocat, cu sediul în Târgoviște, str. C -,. 11 E,. 5, județul D
Modifică în parte sentința în sensul că, pe fond, respinge în totalitate acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
Grefier,
Red./VA
3 ex./18.06.2009
f-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
