Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 152/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 152/R-CM
Ședința publică din 02 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ștefan Badea președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana Nanu
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de G, G, EL, A, G, G, G, (FOSTA ), A, G, C, IA, G, G, G, HG, HG, A, A, G, G, A, A, EL, IE, I, G, G, G, A, OG, IA, OG, OG, G, OG, IA, A, OG, OGRADA, G, A, A, IA, G, G,.NU, G, G, A, A, IA, G, EL,., A, G, G, A, A, IA, G, A, A, G, VF., A, A, I, A, EL, G, A, UȘ, G, C, G, G, A, G, A, G, G, G, G, A, G, G, G, G, G, IU, G, G, A, G, A, G, G, G, G, OG, OG, OG, G, G, A, G, G, G, G, G, IA, G, G, G, G, IA, I, G, G, GH., G, G, G, GH.G, GH.G, G G, cu domiciliul ales la Cabinet avocat -, în,-, județul A și pârâtul SC" " SA, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.511/CM din 4 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr.69/2008, emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România- Baroul Argeș -Cabinet individual, pentru recurenții G și intimații-reclamanți, și, lipsind recurenta-pârâtă SC" "SA și intimații-pârâți SC""SA, SC""SA.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat -, având cuvântul pentru recurenții G, precizează că nu are de formulat cereri prealabile în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Avocat -, având cuvântul pentru recurenții G, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței de fond, în sensul de a se acorda cheltuielile de judecată în integralitate.
Având cuvântul pe recursul formulat de pârâta SC" "SA, depune la dosar note de ședință, prin care solicită respingerea acestuia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 22.02.2008 reclamanții G,., -, G, -,..,., -, ta, -, -, -, a, -, -. -, ,.,. ta, ,. G, -, -,., -.,., -, -, . -, -, -, -,. -, -, -, ,. -,. -ia, -, G, . G, C -, a, -,., C, -, --ia, lonela-,., -, ei, -, -, ta, -, -lonela, -,., -,. -, -, a, -, -, -, ,., Golită, Golită, a, -, scu. -, -,.,., scu G, -lulian, -,. -, -, loan,., lonescu. G, lordache, losif.,., lordache, lonescu -, lonescu, lordache G, -, lonescu,., -, -, -, lonescu, lovan -, -Relia, ., -, ei, a, a,. -, Militam.,. -, -,. -, Militam.-, Militam, lulica, -, -, -, -,., -, -, -, G, -,., a, -, -, -, a-, -, -lulia, G, -a și -A, în calitate de moștenitori ai autoarei.,., -, a, e,.,. a, -, -, G, n,., Ogradă, -,., G, G,. ta,., -,., -, lulian-,., -, -, -, -, a,. a, -,. -, -, - ta, G, lon-,. -, -,.,.-, -, -, -, -, -, G, - a,., G, G, - G,., -, - a, ei, lonică-lsabela, SteG.., -, a-a, ta, -,., -,. -G, -lrina, - loana-, -, lonela-,; -, -, -,. a,.,., -, -, -,. -,. -a, G, -lulia, a, -, -, -, toți salariați ai pârâtelor SC SA si SA, us, -,., .,.,., - C, -, G, -, G, G, -, G, loan, a, -, G, i, -, ,. -, -, G, -, lonut, -, G, șcu -,., -, --, Domnel,.,. G, -, Dalu, G, G, -, șcu, -, G, C și -, în calitate de moștenitori ai autorului -, . G,., -, -,. G, scu -,. -, -, G, G, scu, scu, HG, lordache, loniță., lonescu G, lonita G, -, -, lonita -, lonita, -, -, G,., -, lustin-, loan, -, G, A, -, -, -, G,., G, -, -, G, OG, e., e, -,. G, G,., -,., -lon, G,.,., -, n, Paterea, G, -, -,. G, -, -.,., G,. -, G, -, -, G, -, -, -, - -, -, - G, -,., -, -,., -, -, G, -, lulia, C -, toți salariați ai paratei SC - SA., - ta, -,. G, -, G, -, G, scu, G, G, -, lonescu, lordache -, G, -, OG, G, G-, -, -, -, lescu -, - -, -, a, G, -. - au chemat în judecată pe pârâtele A, C A și, solicitând:
- obligarea pârâtelor să le plătească drepturile salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paște și C, stabilite potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate, la nivelul anilor 2004-2007, pentru perioada 2004-2007 și până la zi;
- actualizarea acestor drepturi în raport cu indicele de inflație;
- acordarea dobânzii legale potrivit OG 9/2000, pentru drepturile salariale neacordate, ambele de la nașterea dreptului până la plata efectivă;
- plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că, potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de muncă pe unitate urmau ca de Paște și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, însă aceste drepturi salariale nu le-au fost acordate începând cu anul 2004. Reclamanții au mai susținut că pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, însă prevederea din a Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate nu a mai fost respectată începând cu anul 2004.
La data de 19.03.2008 s-a depus la dosar cerere de intervenție în interes propriu formulată de, --, n, -, -, -, G, G, -, -., -., -, -, -, G, -, iu, ie -, G, -., -., -., -., G,.G,. -, OG-, a, a, -., -., ica,., -., -, -, -, StoF., -, -., a, prin moștenitor a- și, prin care s-au solicitat aceleași drepturi pe care le-au solicitat reclamanții, cerere ce a fost admisă în principiu la termenul de judecată din 9.04.2008.
Tot la termenul din 19.03.2008 s-a formulat precizare a acțiunii inițiale în sensul că numele reclamantei a fost consemnat din eroare despărțit, corect fiind, reclamanta a fost trecută din eroare în încheiere de două ori, iar următorii reclamanți:, -, -, -, G, C, -, - -ia, -, -, -, -, -, -, scu. -, G, -, -, -, -, -, -, -, a-, a, -, -, -, -, - ta, - -, -, -, - renunță la judecată, menționându-se în același timp numele corecte ale reclamanților care nu au fost consemnați astfel.
În termen legal pârâtele au depus întâmpinari în temeiul art.115 Cod procedură civilă prin care au invocat excepții și au formulat apărări, astfel:
Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune potrivit dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii.
Pe fondul cauzei se arată că începând cu anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariile lunare, sens în care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea depusă de pârâta s- solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților și intervenienților la plata cheltuielilor de judecată.
Excepția prescrierii dreptului la acțiune a fost respinsă la data de 9.04.2008, reținându-se că, potrivit art.158 din Contractul colectiv de muncă la nivel de, respectiv art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de, încheiat între părți, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații - vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate -". După cum s-a prevăzut chiar în contractul încheiat între părți s-a menționat dreptul salariaților de a primi cu ocazia acestor două sărbători suplimentări ale drepturilor salariale.
Tribunalul a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din codul muncii, termenul de prescriere a dreptului la acțiune fiind de 3, drepturile solicitate având caracterul de supliment al drepturilor salariale.
."e" a art.283 alin.1 din codul muncii se referă la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, dar altele decât cele referitoare la drepturile salariale pentru care există în mod expres lit. caa celuiași text legal.
Prin sentința civilă nr.511/CM/4 iunie 2008, Tribunalul Argeșa luat act de renunțarea la judecată a reclamanților menționați în dispozitiv, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru suplimentările salariale corespunzătoare anului 2004, a admis în parte acțiunea principală, completată și precizată și cererile de intervenție în interes propriu completate și precizate formulate de către reclamanții și intervenienții precizați în dispozitiv în contradictoriu cu pârâtele și
A admis de asemenea în parte acțiunea principală, completată și precizată și cererile de intervenție în interes propriu, completate și precizate formulate de reclamanții și intervenienții menționați în dispozitiv în contradictoriu cu pârâta -
A fost obligată fiecare dintre pârâte să plătească reclamanților și intervenienților cu care au sau au avut raporturi de muncă, suplimentările de drepturi salariale neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, începând cu Paștele anului 2005 și terminând cu Paștele anului 2008, proporțional cu timpul lucrat de fiecare dintre reclamanți și intervenienți, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost respinsă cererea reclamanților și intervenienților privind acordarea dobânzii legale aferente acestor drepturi.
Au fost obligate pârâtele și să plătească reclamanților și intervenienților cu care au sau au avut raporturi de muncă, cheltuieli de judecată în cuantum de 150.000 lei.
A fost obligată pârâta - să plătească reclamanților și intervenienților cu care a avut sau are raporturi de muncă cheltuieli de judecată în cuantum de 80.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin ontractele colective de muncă pe unitate pentru anul 2004 s-a stabilit, în cuprinsul art.158 pentru, respectiv art.168 la nivel de, suplimentarea drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe / cu ocazia sărbătorilor de Paște și
Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul /, pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art.158 alin.1 și art.168 alin.1, însă lin.2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art.158/168 din contractele colective de muncă invocate, societățile pârâte nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.158/168.
Potrivit art. 969 civ. voința părților semnatare ale Contractelor colective de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.158/168 și în cursul anilor 2004-2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
În acest sens s-a reținut că în procesul verbal încheiat pentru ședințele din perioada 1.03.2005-6.05.2005 între patronat și sindicat s-a convenit în cadrul, la pct.8, modificarea alin.2 al art.168 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Analizând gramatical textul, tribunalul a constatat că nu s-a specificat că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
S-a susținut de către pârâtă prin întâmpinare că pentru clarificarea intenției reale a părților în acest sens a fost creată Comisia Paritară, formată din reprezentanții părților semnatare și că prin Decizia nr.3793/18.06.2007 aceasta ar fi confirmat faptul că intenția părților a fost aceea "de a include bonusurile cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori".
Tribunalul nu a putut analiza acest înscris care, deși se susține că a fost depus la dosar în anexa 5, nu există totuși în setul de acte ce a însoțit întâmpinarea.
La dosar există o "Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din Contractul colectiv de muncă al ", care ar fi emisă de Comisia Paritară, care este însă nedatată și nesemnată de toate părțile ce ar fi participat la elaborarea acesteia.
Tribunalul a apreciat că nu poate să o aibă în vedere din moment ce, potrivit art. 31 alin. 2 din Legea nr.130/1996, coroborat cu art.244 codul muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.
După cum rt.168 alin.2 a prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
S-a reținut că este nefondată excepția prematurității acțiunii, existând contradicție între această susținere și invocarea excepției prescrieri dreptului la acțiune, susținându-se că dreptul salariaților nici nu ar fi născut, cele două susțineri excluzându-se.
Tribunalul nu a reținut inexistența dreptului reclamanților în lipsa parcurgerii etapelor indicate în Contractului Colectiv de muncă, dat fiind că dreptul s-a născut în momentul în care părțile au convenit asupra acestuia și a fost inserat în cuprinsul Contractului colectiv de muncă începând cu anul 2003 și fiind preluat în toate contractele colective de muncă ale anilor următori, ce au fost înregistrate conform art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996.
prevăzute vizează doar stabilirea concretă a cuantumului, fiind indicat chiar în cuprinsul contractului colectiv de muncă modul de determinare, respectiv un salariu de bază mediu pe, care este altul în fiecare an și nicidecum însăși nașterea dreptului.
De asemenea, nu pot exista dubii în privința beneficiarilor acestor suplimentări salariale, aceștia neputând fii alții decât toți salariații, cărora le este opozabil contractul colectiv de muncă din momentul înregistrări acestuia.
În concluzie, ipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu se poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări salariale.
Mai mult, pârâtele nu au făcut dovadă că pentru anii 2004-2007 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei le incumba acestora, potrivit art.287 codul muncii.
Și prin noile modificări aduse contractelor colective de muncă la nivel de unitate, prin actul adițional încheiat la 25.10.2007 la nivel de SC respectiv actul adițional nr.1090/22.02.2008 la nivel de SA s-au menținut drepturile salariale reprezentând Primele de Paște și
Deși pârâtele au încercat să se dea o altă interpretare art.158 și art.168 din contractele colective de muncă invocate, art.7 din contractul colectiv de muncă pe 2008 la nivel de prevede la alin.1 că "drepturile salariaților, inclusiv cele salariale, prevăzute în contractul colectiv de muncă, nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale, care au fost recunoscute anterior."
2 al aceluiași articol arată că "dacă pe cale legală sau convențională anterior încheierii acestui contract au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariați, se vor aplica acestea."
Acest text se coroborează cu art.9 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2008 în care se stipulează că "interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se va face prin consens.
Dacă nu se realizează consensul clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului."
Astfel, întrucât prin actele adiționale de modificare a contractelor colective de muncă invocate nu s-a renunțat la suplimentările salariale de Paște și C acestea se cuvin reclamanților și intervenienților și pe anul 2008.
Deoarece nu s-a făcut dovada includerii acestor suplimentări în salariul lunar nu pot fi reținute apărările pârâtelor în cauză.
Majorarea sau indexarea salarială nu echivalează cu acordarea primelor ca urmare a includerii acestora în salariu.
Pentru aceste considerente și în raport de dispozițiile art.158 alin.1/168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de, respeciv, coroborate cu dispozițiile art.236 alin.4 codul muncii și cu cele ale art.969 Cod civil, cererea reclamanților și intervenienților s-a apreciat ca întemeiată.
În privința solicitării reclamanților și a intervenienților privind acordarea dobânzii prevăzută de nr.OG9/2000, tribunalul a apreciat că nu este întemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Reclamanților și intervenienților urmează a li se repara prejudiciul produs prin neplata la termen a suplimentărilor salariale prin actualizarea drepturilor cuvenite cu indicele de inflație. A se acorda acestora și dobânda solicitată ar echivala cu o dublă reparare a acestui prejudiciu, ajungându-se în final la o îmbogățire fără justă cauză.
Tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă obligând pârâtele la cheltuieli de judecată.
La data de 7.08.2008 s-a solicitat îndreptarea și completarea dispozitivului hotărârii în sensul includerii în dispozitiv a intervenientului, a corectării numelui reclamanților -, -, și, a conceptării corecte în dispozitiv a moștenitorilor reclamanților decedați, - și, precum și rectificarea locurilor de muncă pentru un nr.de 59 de reclamanți.
La data de 4.09.2008, pârâta - a formulat cerere pentru lămurirea dispozitivului sentinței, în sensul obligării sale de a plăti reclamanților drepturile salariale suplimentare (în cuantum net) neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C în perioada mai 2005-aprilie 2008, proporțional cu timpul lucrat de fiecare reclamant în funcție de salariul de bază mediu comunicat de pârâtă prin adresa depusă la dosar actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Asupra acestor două cereri tribunalul s-a pronunțat prin sentința civilă nr.874/CM din 29 septembrie 2008, hotărâre prin care a admis în parte cererea formulată de reclamanți și intervenienți, precum și cererea formulată de pârâta - A completat dispozitivul sentinței civile nr.511/4.06.2008 în sensul că a admis cererea de intervenție formulată de și a obligat-o pe pârâta - să plătească acestuia drepturile bănești-prime de Paște și C începând cu Paștele 2005-Paștele 2008, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective și a îndreptat erorile materiale cu privire la numele reclamanților și intervenienților, precum și cu privire la numele angajatorilor fiecăruia dintre petenți.
Au fost obligate pârâtele angajatoare să plătească reclamanților și intervenienților menționați în dispozitiv cu care au raporturi de muncă, drepturile bănești reținute în sentință.
A fost admisă cererea formulată de pârâta - și s-a lămurit dispozitivul sentinței nr.511/CM din 4.06.2008 în sensul că au fost obligate pârâtele să plătească reclamanților și intervenienților drepturile salariale în cuantum net, neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C în perioada mai 2005-aprilie 2008, proporțional cu timpul lucrat de fiecare dintre reclamanți și intervenienți în funcție de un salariu de bază mediu pe unitate, în raport de art.158 alin.1 din la nivel de unitate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
La data de 7.10.2008, reclamanții au formulat o altă cerere de îndreptare și completare a dispozitivului hotărârii privind menționarea corectă a numelui reclamanților, --, -. și -.
Prin încheierea din 23 octombrie 2008, Tribunalul Argeșa admis cererea și a îndreptat eroarea materială în sensul conceptării în mod corect a numelui acestor reclamanți.
Împotriva sentinței civile nr.511/CM din 4.06.2008, au formulat recurs în termen legal reclamanții și intervenienții, precum și pârâta.
Prin recursul lor reclamanții și intervenienții au criticat hotărârea pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, susținând că prin aplicarea greșită a art.274 Cod procedură civilă le-au fost acordate cheltuieli de judecată în cuantum de 230.000 lei în loc de 254.764 lei, așa cum au dovedit cu chitanțele depuse la dosar.
Prin recursul formulat pârâta - a criticat hotărârea pentru următoarele motive:
- în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, întemeiată pe prevederile art.283 lit.e din codul muncii; suplimentările salariale solicitate pentru sărbătorile de Paște și C, sunt prevăzute de art.158 din, deci chiar reclamanții fac trimitere la neexecutarea unei clauze din, impunând aplicabilitatea textului cuprins în art.283 lit.e din codul muncii. solicitate nu sunt drepturi salariale, de altfel instanța nu a motivat de ce le-a considerat astfel și a încălcat principiul conform căruia, unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem;
- cauza a fost greșit soluționată și pe fond, instanța făcând o greșită interpretare gramaticală a alin.2 al art.158 din, sprijinindu-și soluția pe lipsa probelor pe care nu le-a făcut recurenta. Interpretarea gramaticală este combătută de o interpretare logică a textului din care rezultă că textul alin.2 al art.158, text în care se arată că în anul 2003 primele de Paște și C au fost introduse în salariu, nu ar mai fi avut nici un rost în anii următori dacă părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă nu ar fi urmărit un anume scop prin menținerea lui în contract.
Fraza din alin.2 menținută în din 2005, 2006 și 2007 nu ar avea sens.
Recursul reclamanților este fondat, iar cel al pârâtei este nefondat, pentru argumentele ce se vor arăta în continuare.
Cu privire la recursul reclamanților și intervenienților:
Se constată că la filele 473-666 din dosarul de fond, sunt chitanțele care atestă suma plătită de către aceștia ca onorariu de avocat, respectiv 254.764 lei.
Instanța le-a obligat însă pe pârâte la plata către reclamanți și intervenienți a sumei de 230.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Potrivit legii, deci, cheltuielile de judecată vor fi suportate în final de către partea din vina căreia s-a promovat acțiunea, adică tocmai de partea care a pierdut procesul. Așadar, dispozițiile legale prevăzute de art.274 și urm. Cod procedură civilă fac aplicarea particulară a principiului potrivit căruia acordarea cheltuielilor de judecată se bazează pe culpa procesuală a părții ce a pierdut litigiul, partea din vina căreia s-a purtat procesul fiind obligată să suporte cheltuielile făcute justificat de partea câștigătoare.
Cum cheltuielile ocazionate de proces au fost în cuantumul de 254.764 lei în mod greșit prima instanță de fond a acordat reclamanților doar suma de 230.000 lei, instanța nefăcând aplicarea normei cuprinsă în art.274 alin.3 Cod procedură civilă, întrucât nu și-a motivat soluția în acest sens, cuantumul cheltuielilor acordate fiind doar o greșeală de judecată a primei instanțe.
În consecință, motivul de recurs este fondat și impune modificarea sentinței în sensul obligării pârâtelor de a plăti reclamanților și suma de 24.764 lei cheltuieli de judecată ocazionate de proces și neacordate de prima instanță.
Cu privire la recursul declarat de pârâta -:
Primul motiv de recurs este neîntemeiat, instanța dând o corectă soluționare excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, întemeiată pe prevederile art.283 lit.e din codul muncii.
salariale solicitate prin acțiune se încadrează în partea variabilă a salariului, respectiv în categoria adaosurilor la salariu, reglementată de dispozițiile art.155 codul muncii.
Precizând și lărgind sfera acestor drepturi salariale, contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006, enumără la art.41 adaosurile la salariul de bază, printre care se află și alte adaosuri, convenite la nivelul unităților.
Aceste adaosuri au ca premisă prestarea muncii pentru că ele se adaugă sau constituie o suplimentare, o mărire a drepturilor salariale obținute de angajat. Nu se confundă însă cu premierea în funcție de rezultatele muncii deoarece sunt legate de sărbătorile legale, iar negocierea prevăzută în alin.1 teza a II-a al art.158 din la nivel de unitate pentru stabilirea condițiilor de plată, a criteriilor și a beneficiarilor, nu a avut loc, așa cum a rezultat din susținerile părților.
În lipsa unor astfel de negocieri, așa cum a arătat și recurenta, suplimentările salariale de Paște și de C, nu puteau fi incluse doar în salariul de bază al unora dintre angajați pentru anul 2003, ci în salariul de bază al tuturor salariaților, ceea ce s-a recunoscut de către angajator.
Odată stabilită natura drepturilor bănești solicitate de drepturi salariale, s-a reținut corect la judecata în primă instanță incidența dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c) codul muncii, care reglementează termenul de prescripție de 3.
Al doilea motiv de recurs ce vizează fondul cauzei este de asemenea neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, în contractul colectiv de muncă la nivelul de pe anul 2004 s-a prevăzut la art.158 alin.2 că pentru anul 2003 suplimentările salariale de Paște și C convenite la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate.
Recunoscând practic lipsa negocierilor pe condiții și criterii de acordare a acestor suplimentări salariale, părțile contractului colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2005 au preluat alin.2 cu un alt conținut: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art.158 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Acest alineat se regăsește în această ultimă formă și în pe 2006.
Printr-o aplicare corectă a regulilor negocierii colective în materie, instanța de fond a reținut că interpretarea dată de Comisia Paritară în data de 18.06.2007, după încetarea efectelor contractelor colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2006, în sensul că părțile semnatare au avut în vedere la redactarea alin.1 și 2 ale art.158 ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ai, este lipsită de eficiență.
Au fost avute astfel în vedere prevederile art.31 din Legea nr.130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă.
Din înscrisurile aflate la dosar a rezultat că respectiva condiție a unei noi negocieri a cuantumului suplimentărilor salariale și a criteriilor de acordare este superfluă, nu constituie un impediment în sesizarea instanței de judecată.
Aceasta deoarece creanța este lichidă - sunt stabilite elemente clare în funcție de care poate fi determinată - suplimentarea are cuantumul de un salariu de bază mediu pe
Sunt stabilite și momentele la care se acordă, dar și motivele.
Mai mult, a rezultat că în anul 2003 s-a inclus această suplimentare în salariul tuturor angajaților.
Chiar și în cazul în care s-ar reține că s-a convenit această modalitate de acordare a suplimentărilor și pentru anii următori, nu s-a făcut dovada plății lor de către angajator.
nu se regăsește în veniturile salariale ale reclamanților, așa cum sunt evidențiate în carnetul de muncă, știut fiind că includerea acesteia în salariul de bază determină o creștere considerabilă a tuturor veniturilor salariale.
Salariul de bază este potrivit art.155 codul muncii elementul de referință în raport cu care se calculează celelalte drepturi ale angajaților.
Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, nemodificate, interpretarea ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 codul muncii coroborat cu art.236 alin.(4) codul muncii.
Față de aceste considerente urmează ca în temeiul art.312 Cod procedură civilă, să se admită recursul reclamanților și să se modifice în parte sentința în sensul că vor fi obligate pârâtele să plătească reclamanților și suma de 24.764 lei cheltuieli de judecată, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.
Totodată, va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții G, G, EL, A, G, G, G, (FOSTA ), A, G, C, IA, G, G, G, HG, HG, A, A, G, G, A, A, EL, IE, I, G, G, G, A, OG, IA, OG, OG, G, OG, IA, A, OG, OGRADA, G, A, A, IA, G, G,.NU, G, G, A, A, IA, G, EL,., A, G, G, A, A, IA, G, A, A, G, VF., A, A, I, A, EL, G, A, UȘ, G, C, G, G, A, G, A, G, G, G, G, A, G, G, G, G, G, IU, G, G, A, G, A, G, G, G, G, OG, OG, OG, G, G, A, G, G, G, G, G, IA, G, G, G, G, IA, I, G, G, GH., G, G, G, GH.G, GH.G, G G, împotriva sentinței civile nr.511/CM din 4 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimate fiind pârâtele, - și
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pe pârâte să plătească reclamanților și suma de 24.764 lei, cheltuieli de judecată.
Menține în rest.
Respinge ca nefondat recursului pârâtei -
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Șt.,
Grefier,
Red./11.02.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
-.
Președinte:Ștefan BadeaJudecători:Ștefan Badea, Ion Rebeca, Georgiana Nanu
