Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2184/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2184
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de pârâta SC SA cu sediul în B, str. G-ral., nr. 11 bis. sector 1, prin administrator judiciar Insolvency Specialists cu sediul în B, sector 3,-, -7, etaj 4, împotriva sentinței civile nr. 2582 din 13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, -, G, G, a, G, G, G, G, G, G, G, a, G, -, G, G, G, G, și toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat & cu sediul în P,-, -. 3, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigarea a cauzei au lipsit părțile.
Curtea lasă cauza la doua strigare având în vedere lipsa apărătorilor părților.
La apelul nominal făcut în ședința publică la ultima strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de împrejurarea că recursul este declarat de societatea debitoare apreciază că nu se mai impune suspendarea cauzei conform art. 36 din Legea nr. 85/2006 având în vedere dispozițiile acestui text de lege, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 277/2009 și întrucât intimații-reclamanți au solicitat judecata cauzei și în lipsă, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, -, G, G, a, G, G, G, G, G, G, G, a, G, -, G, G, G, G, au chemat în judecată pârâta pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant a valorii actualizate a sumelor reprezentând drepturile salariale suplimentare datorate reclamanților pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă în perioada 2005 - 2007 și constituite în fiecare an la nivelul a câte unui salariu minim pe ramură, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii au arătat reclamanții că au fost sau sunt salariați ai pârâtei și beneficiază, în această calitate, de prevederile Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze valabil pentru anii 2005-2007.
Au mai arătat reclamanții, că în art.176 al.1 și 2 din CCM mai sus menționat se prevede că, pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în luna octombrie salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, care va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosarul cauzei în copie, înscrisuri - contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, acoperirea ramurilor de activitate cu contractele colective de muncă la data de 31.01.2005, sentința civilă nr.4392/2008 a Tribunalului Gorj, copii ale carnetelor de muncă.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.2582 pronunțată la data de 13 octombrie 2008, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată și în consecință a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă- iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură, conform art.176 al.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anii 2005- 2007, sume ce vor fi reactualizate la data plății efective.
Totodată, a obligat pârâta să plătească pentru fiecare dintre reclamanți câte 70 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că art.176 al.1 și 2 din CCM încheiat la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze valabil pentru anii 2005 - 2007 prevede că, cu ocazia unor evenimente anuale Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, iar fiecare dintre adaosurile de mai sus care va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor CCM încheiat la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze valabil pentru anii 2005-2007.
Conform disp.art.243 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin CCM atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Întrucât, din probele administrate, nu rezultă că pârâta și-ar fi respectat obligațiile prevăzute în art.176 al.1, 2 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze valabil pentru anii 2005 - 2007, în sensul acordării unei suplimentări a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, într-un cuantum de valoarea unui salariu minim pe ramură, instanța de fond a admis acțiunea în sensul celor sus-arătate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În cuprinsul motivelor de recurs se arată faptul că pretențiile referitoare la ajutorul ce se acordă pentru aprovizionarea de toamnă își găsesc sorgintea în contractul colectiv de muncă, un asemenea drept nefiind posibil a fi asimilat drepturilor salariale și nici unor altor drepturi, altele decât cele la care face referire expresă art.283 alin.1 din Codul Muncii.
Față de această situație, recurenta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune ca prim motiv de recurs.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 Cod procedură civilă, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii, constând în esență, în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997, conform telexului nr.2412/1998, astfel că a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele care succed:
Reclamanții sunt salariați ai societății pârâte SC B fostă SC SA B-astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă depuse la instanța de fond.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anul 2006.
Potrivit art.137 din același contract, evocat și corect interpretat de instanța de fond, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea că, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar recurenta s-a apărat susținând contrariul, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005-2006-2007, astfel cum s-a solicitat.
Pârâta a susținut și dovedit cu înscrisurile depus în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997, conform art.168 alin.3 din contract.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 1998 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris, emis și semnat de asemenea de SN SA, pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că prin Protocolul din 1 martie 2002 fost înființată societatea SC SA devenită actualmente SC care a preluat prin transfer tot personalul Sucursalei B cu toate drepturile și obligațiile acestuia, inclusiv drepturile salariale astfel cum ele au fost majorate și indexate periodic, și în care a fost inclusă contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă, potrivit cu cele arătate.
Drept consecință, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe unitate pentru perioada anilor 2005, 2006 și 2007 fost inclusă în salariile de bază ale reclamanților, astfel că în mod greșit instanța de fond le-a admis acțiunea.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, care constituie primul motiv de recurs, Curtea va retine ca drepturile salariale solicitate de reclamanți, chiar dacă își au originea în contractul colectiv de muncă sunt drepturi cu specific salarial, fiindu-le astfel aplicabil termenul de prescripție prevăzut de disp.art. 283 lit.c din Codul Muncii, respectiv 3 ani.
În aceste circumstanțe, Curtea va admite recursul conform art.312 Cod procedură civilă, va modifica în tot sentința și pe fond va respinge ca neîntemeiată acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta- pârâtă SC SA cu sediul în B, str. G-ral., nr. 11 bis. sector 1, prin administrator judiciar Insolvency Specialists cu sediul în B, sector 3,-, -7, etaj 4, împotriva sentinței civile nr. 2582 din 13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații- reclamanți, -, G, G, a, G, G, G, G, G, G, G, a, G, -, G, G, G, G, și toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat & cu sediul în P,-, -. 3, județul P, și în consecință:
Modifică în tot sentința și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
--- - --- - - -
Grefier
Red.
Rehnored.
5 ex./08.12.2009
Dosar.fond nr-- Tribunalul Prahova
Judecători fond -;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
