Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 2193/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2193
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtă SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva încheierii de ședință din data de 26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, domiciliat în comuna, sat de, județ D reclamantul G, domiciliat în comuna, sat, județ
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registratură, cerere din partea apărătorului recurentei-pârâte -avocat, prin care se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr.6039/120/28.11.2008, la care s-a conexat cererea ce a format obiectul dosarului nr. 6040/120/28.11.2008, reclamanții G și -, au solicitat, inițial separat, în contradictoriu cu pârâta A B, obligarea acesteia la plata preavizului neefectuat și neplătit în anul 2005 și 2006(concediu de odihnă neefectuat, beneficiului neîncasat conform art. 48 din CCM), cotei-parți din profitul societății pe anii 2005 și 2006, a contravalorii a două salarii compensatorii medii pe SNP ce nu le-au fost achitate la data concedierii conform art. 65 și 66 din CCM și unui salariu mediu de bază pe SNP privind prime"de murături, porc și miel", precum și contravaloarea a 2000 mc gaze naturale la care aveau dreptul conform CCM/1997.
La termenul de judecată din 26 octombrie 2009 apărătorul pârâtei SC SA a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 222 și 282 din. 53/ 2003- Codul muncii, a dispozițiilor art.73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și a art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor, solicitând suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocată.
S-a mai arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate potrivit art. 29 din Legea nr.47/1992, întrucât în raportul juridic dedus judecății, invocarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor articolelor din Codul muncii, Legea nr. 168/1999 și Legea sindicatelor nr. 54/2003, cu privire la calitatea procesuală a sindicatelor este imperios necesară pentru a putea dezlega prezentul litigiu.
Se susține că sunt încălcate dispozițiile art. 1 alin. 3 și art. 9 din Titlul I ce consacră principiile generale, art. 16 alin.1 și 2, art. 20 alin. 1 și 2, art. 24 alin.1, art. 40 alin.1, art. 41 alin. 5 și art. 53 alin. 1 și 2 din Titlul II ce consacră drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale.
Intimata SC SA critică dispozițiile anterior menționate, apreciindu-le neconstituționale pentru că impun la nivel infraconstituțional o diferențiere arbitrară de regim juridic, între conflictele de interese și cele de drepturi, astfel că participanții cărora legea le recunoaște calitate procesuală nu sunt aceiași ca în cazul unui conflict de interese, deși rațiunea reglementării și criteriile de apreciere sunt obiectiv aceleași.
Aceasta mai susține că dreptul său la apărare este vătămat, în toate cele 20.000 de litigii din întreaga țară, ca și cel la un proces echitabil, sub raportul raportului de forțe dintre salariați și dispozițiile legale de favoare pentru aceștia și angajator, unitatea fiind în imposibilitate să utilizeze toate mijloacele procesuale pentru a se putea apăra.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat suspendarea judecării cauzei și trimiterea către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate a disp. art. 222 și art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, a prevederilor art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și a art. 28 alin. 2 din Legea sindicatelor, spre competentă soluționare.
Prin încheierea de ședință din data de 26.10.2009 Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 222 și 282 din Legea nr. 53/ 2003- Codul muncii, a dispozițiilor art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și a art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, invocata de parata, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prevederile legale invocate a fi neconstituționale, respectiv art. 222 și 282 din. 53/ 2003- Codul muncii, a dispozițiilor art.73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și a art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor, nu au legătură cu cauza dedusă judecății.
Astfel, societatea pârâtă invocă faptul că deși contractele colective de muncă la nivel de unitate, pe care se întemeiază pretențiile reclamanților au fost încheiate de către sindicate și societate, totuși acțiunea în pretenții este formulată de salariați, iar nu de sindicat. În acest context, societatea se consideră văduvită de dreptul de a se judeca în contradictoriu cu sindicatul.
Tribunalul a constatat însă că sindicatul este cel care este mandatat de salariați să îi reprezinte interesele în fața instanțelor judecătorești, în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, și care în conformitate cu alin. 2 din același articol nu poate introduce și nici continua vreo acțiune dacă salariatul se opune acestui fapt.
În opinia instanței de fond ceea ce este demn de a fi reținut este faptul că în persoana salariatului se produc efectele juridice ale actului sau acțiunii formulate de sindicat în numele salariatului, pe care îl reprezintă, sindicatul neavând un interes în nume propriu în exercitarea atribuțiilor sale. Se reține astfel de către instanță că între sindicat și societate nu există raporturi juridice directe în materia celor ce formează obiectul prezentei cauze.
Mai mult decât atât, textele legale invocate de societatea pârâtă ca nefiind constituționale, nu au legătura cu cauza și sub aspectul practic al faptului că reclamanții nu mai sunt salariații ai societății pârâte.
Pentru aceste motive, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, tribunalul a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de pârâtă, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta SC SA, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se susține, în esență, că în mod eronat tribunalul a respins cererea cu motivarea că excepția în discuție nu are legătură cu cauza.
Se mai arată că în litigiile de acest gen suportul demersurilor juridice îl constituie contractele colective de muncă perfectate în urma negocierilor cu sindicatele în calitate de unici parteneri de dialog, apărarea constată a subscrisei constând în aceea că acestea au confirmat introducerea în salariul de bază a drepturilor salariale pretinse de reclamanți.
Susține recurenta că, în calitate de angajator, este obligată să se supună dispozițiilor legale care nu recunosc calitatea procesuală a sindicatelor în derularea sau rezolvarea conflictelor de drepturi, făcând astfel imposibilă introducerea acestora în cauză la inițiativa lor.
Așa fiind limitele drepturilor sale procesuale sunt evident neconstituționale și cu efecte directe asupra dreptului la apărare a cărei limitare o provoacă.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a încheierii atacate iar pe fond sesizarea Curții Constituționale și suspendarea cauzei până la soluționarea excepției.
Intimații-reclamanți deși legal citați cu această mențiune nu au formulat recurs cu privire la recursul declarat.
Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea atacată și motivele de recurs, curtea va constata că recursul este nefondat.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 222 și 282 din. 53/ 2003- Codul muncii, a dispozițiilor art.73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și a art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor, care au următoarea redactare:
"Art. 222 - La cererea membrilor lor, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceștia în cadrul conflictelor de drepturi.
Art. 282 - Pot fi părți în conflictele de muncă:
a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice -, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;
c) sindicatele și patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă.
Art. 73 din Legea nr. 168/1999 - privind soluționarea conflictelor de muncă
"Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate, după cum urmează:
a) măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului de muncă, inclusiv deciziile de imputare sau angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 30 de zile de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă;
b) constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă poate fi cerută de părți pe întreaga perioadă în care contractul respectiv este în ființă;
c) constatarea încetării unui contract colectiv de muncă poate fi cerută până la încheierea unui nou contract colectiv de muncă;
d) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate și restituirea unor sume care au format obiectul unor plăți nedatorate pot fi cerute de salariați în termen de 3 ani de la data producerii pagubei."
Legea sindicatelor nr. 54 din 24 ianuarie 2003:
"Art. 28 - (1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.
(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată."
Curtea reține că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu fondul cauzei dedus judecății. Astfel, deși legea nu recunoaște pârâtei - recurente, așa cum apreciază aceasta că s-ar impune pentru a nu-i fi încălcat dreptul la apărare sau la un proces echitabil, dreptul de a solicita introducerea în cauză a sindicatului în calitate de reprezentant al reclamanților -intimați din prezenta cauză, indiferent de situția dacă textele menționate au sau nu caracter constituțional, reclamanții din prezenta cauză nu mai sunt membri acestui sindicat, fiind disponibilizati în anul 2006.
Toate aspectele invocate țin, în realitate, de aplicarea legii, ce revine instanței de judecata, iar nu Curții Constituționale.
În consecință, nefiind îndeplinite cerințele cerute cumulativ de dispozițiile art.29 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.47/1992, cu modificările și completările ulterioare, excepția invocată apare ca inadmisibilă, motiv pentru care, în conformitate cu art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, cu modificările și completările ulterioare, în mod corect tribunalul a respins cererea de sesizare a curții constituționale.
Pentru considerentele expuse, curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva încheierii de ședință din data de 26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, domiciliat în comuna, sat de, județ D reclamantul G, domiciliat în comuna, sat, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
--- - --- - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/VS
5 ex./16.12.2009
6039,--Trib.
G -
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
