Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2190/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2190
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, și Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr.1099 din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, -, - și intervenienta ., toți prin reprezentant, cu domiciliul ales în Câmpina,-, jud. P, și intimatul-pârât Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str.-. -, nr.6, jud.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea rectifică încheierea de ședință de la termenul anterior și conceptul de citare, în sensul că nu a fost citată ca intimată-reclamantă și - și nici intervenienta, procedura fiind legal îndeplinită întrucât părțile au fost citate prin reprezentant convențional .
Analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor civile de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.1724/105/17.10.2007 reclamantele, -, -, -, -, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel P, Tribunalul Prahova, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova, la plata drepturilor bănești reprezentând sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de bază brut lunar începând cu 22.10.2008 și în continuare, până la încetarea funcțiilor deținute de fiecare reclamant, reactualizate conform indicelui de inflație, de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectiva ce urmează să fie calculate pe baza unei expertize de specialitate în faza executării silite, să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, să aloce fondurile necesare primilor trei pârâți, pentru plata drepturilor sus-menționate.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că prin sentința civilă nr. 32 /21.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, definitivă și executorie s-a admis în parte acțiunea formulată de personalul conex și auxiliar al Judecătoriei Câmpina, dispunându-se plata acestor drepturi salariale constând în sporul de 50% din salariul de bază brut până la data pronunțării acestei sentințe, adică 21.10.2008.
Se mai arată că prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, obligatorie pentru instanțe, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, statuându-se că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
La data de 30.04.2009, s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către numita -. având funcția de grefier, invocând aceleași drepturi ca și reclamantele.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1099 pronunțată la data de 22 mai 2009, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu și în consecință a obligat pârâții în solidar să plătească reclamantelor și intervenientei - personal auxiliar din cadrul Judecătoriei Câmpina, drepturile bănești reprezentând sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar începând cu data de 22.10.2008- la zi și pe viitor, sume ce vor fi actualizate la data plății efective cu ocazia executării.
Totodată, a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor și intervenientei.
Pentru pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantele și intervenienta, conform actelor existenta la dosar, au fost si sunt salariatele Judecătoriei Câmpina îndeplinind diferite funcții și anume, grefieri, grefieri arhivari, grefier statistician, grefier dactilograf, etc. însă, inițial, după intrarea în vigoare a 50/1996, o perioada de timp, personalul auxiliar de specialitate a încasat alături de magistrați sporul de risc și suprasolicitare de 50% calculat la salariul de bază brut lunar.
Mai arată instanța de fond că potrivit art.47 din 50/1996, magistrații si personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat din salariul de bază brut lunar, dispoziții care au devenit neaplicabile prin intrarea în vigoare a OUG nr.177/2002, iar disp.art.56 al.2 din 24/2000 republicată, stipulează că nu este posibilă modificarea unei dispoziții dintr-o lege printr-un act normativ de valoare inferioară.
De asemenea, disp.art.5 al.1 din 53/2000, art.38, 41 din Constituția României, art.5 Codul muncii, instituie principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, astfel încât, orice salariat care prestează o muncă trebuie să aibă dreptul la o plată egală pentru muncă egală.
Totodată,în baza art.41 din OG 6/2007, funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifica autorității sau instituției publice în care-și desfășoară activitatea.
Ca atare, atât timp cât reclamantele și intervenienta care îndeplinesc funcții de grefieri, grefieri arhivari, etc. au încasat asemenea sporuri anterior intrării în vigoare a OUG 177/2002, respectiv, în baza art.47 din 50/1996 făcând parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, iar aceasta din urma dispoziție a fost abrogată printr-o ordonanță de urgență emisă de Guvernul României, în opinia instanței de fond, reclamantele și intervenienta, care fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, au dreptul la încasarea acestor sporuri începând cu 22.10.2008 și în continuare, deoarece un asemenea drept instituit printr-o lege, respectiv 50/1996 nu poate fi înlăturat decât printr-un act normativ de aceeași valoare și eficiență juridică, respectiv printr-o lege și nicidecum printr-o ordonanță care constituie un act normativ cu eficiență juridica inferioară, caz în care pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova, au obligația să achite aceste sporuri reclamanților care fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate.
Mai mult chiar, în condițiile în care toate reclamantele, inclusiv intervenienta, desfășoară o anumita activitate specifică care implică un volum mare de muncă, un grad ridicat de efort intelectual, de suprasolicitare neuropsihică, intrând în contact permanent cu diferite persoane ca și alte categorii de salariați, având calitatea de funcționari publici, demnitari (polițiști, personal contractual din diferite domenii, funcționari publici din cadrul Administrației Penitenciarelor, etc.), înseamnă că în raport de aceste categorii de salariați din sistemul bugetar, tuturor reclamanților li se aplica un tratament discriminatoriu, diferențiat deoarece, prin neacordarea sporurilor în discuție, pe de o parte, li se creează acestora o situație nefavorabilă, inferioară, iar pe de alta parte, li se încalcă dreptul la o remunerație egala constând în sporurile de risc și suprasolicitare pentru muncă egală depusă ca și celelalte categorii de personal bugetar, constând în desfășurarea unei activități ce necesita un volum mare de muncă și un efort intelectual sporit, cu un grad ridicat de suprasolicitare neuropsihică.
În baza Decretului nr. 92/1950, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor și intervenientei.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL PLOIEȘTI.
În recursul său, pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa invocat motivele de modificare a sentinței prev.de art. 304 pct.7- 9 și art. 3041Cod pr.civilă, susținând că soluția pronunțată de prima instanță este în parte lipsită de temei legal în ceea ce privește obligarea pârâților la plata drepturilor salariale solicitate, neluând în considerare faptul că doar puterea legiuitoare are dreptul să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau sporurilor personalului retribuit de la bugetul de stat.
Un alt motiv de recurs îl constituie greșita admitere a capătului de cerere privind reactualizarea sumelor, fără a se avea în vedere situația că în conformitate cu disp. art. 14 alin.2 din Legea nr. 500/2003 privind finanțele publice, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din aceasta dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială, cheltuielile prevăzute în capitole și articole având destinația precisă și limitată, iar potrivit art. 47 creditele bugetare aprobate la un capitol neputând a fi utilizate pentru finanțarea altui capitol.
S-a solicitat, pentru aceste motive, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca nefondată, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a criticat sentința instanței de fond ca nelegală invocând disp.art. 304 pct. 4 Cod pr.civilă, în sensul că se poate solicita casarea unei hotărâri judecătorești în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Se solicită să se constate că interpretarea dată în cauză de prima instnță prin care s-a constatat că este " nelegală" și nu poate produce efecte în cauză abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 intervenită prin OG nr. 83/2000 este nelegală și nu poate produce efecte abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 intervenită prin efectul OG nr. 83/2000 nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să îl abroge expres.
Se solicite să se constate că în acest moment sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică nu există reglementat în niciun act normativ în vigoare, deoarece Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin OG nr. 83/2000.
Deși în anul 2008, prin decizia nr. 21 /01.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, recurenta apreciază că această decizie nu își mai poate produce efectele după emiterea Deciziei nr. 838 din data de 27.05.2009 de către Curtea Constituțională prin care s-a apreciat că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Un al doilea motiv de recurs invocat îl constituie cel prevăzut de art. 304 pct. 9 în sensul că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în luna februarie 2007 intrând în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, care nu reglementează acest drept.
Pentru aceste considerente, se apreciază că în mod eronat instanța de fond a dispus acordarea și în continuare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Deși legal citați cu această mențiune, intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare cu privire la recursurile declarate în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursurile declarate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.444 din 13.06.2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, statuându-se, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
S-a reținut în considerentele sus-menționatei decizii, pentru argumentele pe larg expuse în cuprinsul acesteia, că normele care reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, consacrate de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, la care s-a făcut trimitere, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, iar acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, iar efectul imediat al normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza la care se referă textul de lege.
Decizia nr.21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în interesul legii, la data de 10.03.2008- la mai mult de un an de zile după intrarea în vigoare a OG nr.8/2007 invocată de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților -este obligatorie pentru instanțe, conform at.329 alin.3 Cod pr.civilă și, raportat la considerentele avute în vedere la pronunțarea acestei decizii, nu se poate reține că prin soluția pronunțată instanța de fond ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege sau că ar fi aplicat greșit legea, prin aceea că a acordat sporul de 50 % din salariul de bază brut intimatei-reclamante și în continuare, ulterior pronunțării sentinței atacate, respectiv pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a OG nr.8/2007, așa cum susțin nejustificat recurenții.
Cu privire la critica referitoare la acordarea și în continuare a sporului de 50%, întrucât este vorba despre un drept viitor, care nu s-a născut încă, instanța reține că această critică este neîntemeiată, având în vedere că, până la încetarea sa, dreptul reclamanților la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este cert. De asemenea, dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică are un caracter accesoriu față de dreptul principal de a primi indemnizația brută lunară, și de aceea s-a acordat și pentru viitor, acesta fiind datorat o data cu indemnizația de bază lunară.
În mod judicios instanța de fond a dispus și reactualizarea sumelor acordate reclamanților cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, întrucât prin neachitarea acestora odată cu plata indemnizației de încadrare lunară, în condițiile devalorizării monedei naționale, aceștia au suferit un prejudiciu material, faptul că recurenta-pârâtă nu are prevăzute astfel de cheltuieli în bugetul propriu nefiind de natură a înlătura obligația acesteia de a acoperi în totalitate prejudiciul suferit de intimați prin neachitarea la termen a sporului salarial mai sus menționat și fiind o situație în legătură cu executarea silită a sentinței și nu cu fondul pretenției dedusă judecății
În ceea ce privește pretinsul efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 838/2009 prin care aceasta a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin deciziile pronunțate a repus în vigoare norme care își încetaseră aplicarea fiind abrogate prin acte normative ale puterii legiuitoare, operațiune juridică ce nu poate fi realizată decât de autoritatea legiuitoare, Curtea reține că această decizie privind conflictul juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, nu poate produce efecte decât pentru viitor, nefiind reglementată posibilitatea de desființare a deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește recursurile ca nefondate, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă le va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței invocate de recurenți în motivarea recursurilor, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții- pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, și Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr.1099 din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, -, - și intervenienta ., toți prin reprezentant, cu domiciliul ales în Câmpina,-, jud. P, și intimatul-pârât Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str.-. -, nr.6, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 17 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/VS
5 ex./ 15. 12. 2009
f- -Trib.
,-
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
