Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 415/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 415/CM
Ședința publică din 30 Iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenții reclamanți, și,prin avocat, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat, cu sediul în T,-,.3,.B,.10, județul T, împotriva sentinței civile nr.309/20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect drepturi bănești - contravaloare tichete de masă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenții reclamanți dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 50/20.04.2009 depusă la dosar, iar pentru intimatul pârât se prezintă d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 37/29.06.2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și următoarele cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul intimatei pârâte depune la dosar întâmpinare și un set de înscrisuri, în două exemplare, din care unul îl comunică apărătorului recurenților reclamant.
Apărătorul recurenților reclamanți susține că a primit întâmpinarea și înscrisurile, a luat cunoștință de conținutul acestora și nu solicită acordarea unui termen.
Față de susținerile părților, instanța declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Având cuvântul apărătorul recurenților reclamanți susține următoarele:
- recurenții reclamanți se află în raporturi contractuale cu Spitalul Județean de Urgență T, fiind angajați ca medici și asistenți medicale în dispensarele școlare și grădinițele din municipiul Personalul sanitar și personalul tesa din cadrul Spitalului Județean de Urgență beneficiază de drepturile solicitate de reclamanți prin acțiune, însă ei nu au acest drept.
- în conformitate cu disp. art.139 din CCM la nivel de ramură angajatorul este obligat să acorde tichete de masă potrivit Legii nr.142/1998. Același text de lege reprezintă și temeiul în baza căruia personalul sanitar și personalul tesa din cadrul Spitalului județean de Urgență T beneficiază de tichete de masă, însă reclamanții nu au acest drept.
- atât timp cât ceilalți salariați beneficiază de tichete de masă și cadou, care de fapt sunt finanțați tot de la bugetul de stat, înseamnă că neacordarea acestora către reclamanți reprezintă o discriminare,încălcându-se astfel disp. art.41 alin.2, art.53 din Constituție, art.5 alin.3 Codul Muncii și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
- instanța de fond, în mod greșit și-a fundamentat hotărârea pronunțată pe Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.14/18.02.2008 pronunțată în recursul în interesul legii formulat de Procurorul General, însă această decizie privește acordarea acestor drepturi procurorilor, judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate și nu are legătură cu prezenta cauză.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe cale de consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța seria A nr.014/23.06.2009.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul susținecă în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamanților, motivat de faptul că acordarea acestor tichete de masă este o posibilitate și nu o obligație.
Pentru a se putea acorda aceste tichete, suma trebuie prevăzută la bugetul de venituri și cheltuieli special cu această destinație, iar instituția sanitară nu a prevăzut această cheltuială și pentru personalul din dispensarele școlare. Actele normative în vigoare au interzis acordarea tichetelor de masă altui personal, decât celui finanțat din fonduri proprii.
Susține că activitatea dispensarelor școlare este finanțată de la bugetul de stat prin ministerul sănătății și nu din fonduri proprii. Deci, neavând venituri proprii nu primesc fonduri urmare încheierii unui contract de furnizare de servicii medicale cu Casa de asigurări de sănătate. În aceste condiții, ele urmează regimul juridic al instituțiilor care nu sunt finanțate integral din venituri proprii și care nu primesc tichetele de masă (în sensul celor de mai sus, depune la dosar și copie de pe capitolul IV - Finanțarea Spitalelor din Legea nr.95/14.04.2006).
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de către reclamanți, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
, -, -, -, -, -, și - au declarat recurs la 21 aprilie 2009 împotriva sentinței civile pronunțată de Tribunalul Tulcea, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr-, reclamanții -, -, -, -, -, - -, -, -, -, au chemat în judecată Spitalul Județean T, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care nu au beneficiat potrivit Legii nr.142/1998 și care nu au fost acordate, retroactiv, respectiv, începând cu data de 27.11.2005 până la data pronunțării hotărârii, precum și pentru viitor, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, în funcție de data angajării și cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt în raporturi contractuale cu Spitalul Județean de Urgență T, fiind angajați ca medici și asistenți medicali în dispensarele școlare și grădinițele din municipiul
S-a precizat că cererea lor este în conformitate cu art.1 din Legea nr.142/09.07.1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Au subliniat faptul că personalul sanitar și personalul din cadrul Spitalului Județean de Urgență T, beneficiază de aceste drepturi legale, ei fiind singurii care nu au beneficiat niciodată de aceste drepturi legale.
Consideră că acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului și anume includerea sau nu a sumelor în bugetul de stat, constituie și o restrângere a dreptului la protecție socială care nu se impune în condițiile în care nu există nici o dovadă că o asemenea restrângere ar avea un caracter necesar într-o societate democratică, adică să, fie determinate de o împrejurare care să impună imperios luarea unei asemenea măsuri.
Mai mult chiar, prevederea acordării tichetelor în funcție de alocarea sau nu a unor sume de bani în buget în acest scop este disproporțională întrucât, este pur și simplu lăsată la aprecierea angajatorului care, niciodată nu va aloca sumele respective în favoarea lor, fie va aloca după preferințe, sume, numai anumitor salariați, creându-se astfel o situația discriminatorie între ei și ceilalți salariați din cadrul Spitalului Județean T, ceea ce este inadmisibil.
În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr.53/2003 și prevederilor art.1 alin.(1) și (2) din Legea nr.142/1998.
În dovedire au depus la dosarul cauzei: adresa nr.15643/2008, tabel nominal, practică judiciară și concluzii scrise.
În apărare, pârâta a depus la dosarul cauzei: întâmpinare, bugetul de venituri și cheltuieli pentru 2006, 2007, 2008, adresa nr.95/2009, Legea nr.379/2005, OUG nr.90/2007, OUG nr.226/2008, contractele individuale de muncă ale reclamanților, dispoziții de încadrare, la nivel de ramură pentru 2005.
Prin sentința civilă nr.309/20.02.2009, Tribunalul Tulcea, a respins ca nefondat acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului Spitalului Județean de Urgență
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajator, pot primi alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportate integral pe costuri din angajator", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli pentru celelalte categorii de angajatori".
Rezultă deci, că Legea nr. 142/1998 nu stabilește în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept ci constituie doar o posibilitate, lăsând la latitudinea angajatorului care, în limita disponibilităților bugetare să acorde sau nu această bonificație.
Art. 40 din Legea nr. 511/204 - legea bugetului de stat pe anul 2005 prevede că: "În bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație".
În art. 24 din Legea n 379/2005 legea bugetului de stat pe anul 2006 se p revede că: În bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă".
Art. 3 din G nr. 88/2006 pentru modificarea și completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum și unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal, statuează că "Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin legea privind finanțele publice nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de sub ordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007".
Pentru anul 2008, nr.OUG 90/2007 privind unele măsuri financiar-fiscale în domeniul asigurărilor sociale de sănătate reglementează în domeniul cheltuielilor de personal, la art. II prevede că: "Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2008 personalului din cadrul acestora".
Inclusiv Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2005 - 2006 la ar. 41 (2) și Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 la art. 42 (23) prevăd că tichetele de masă se acordă conform prevederilor legale și înțelegerii părților.
Ori, Legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, dispozițiile art. 1 din prezenta lege nu instituie o obligație pentru angajator, ci lasă la aprecierea acestuia acordarea/neacordarea tichetelor de masă în funcție de posibilitățile economico-financiare reale de care dispune.
Pentru ca tichetele de masă să poată fi acordate trebuie ca în buget să fie prevăzute sume cu această destinație.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 14/18 februarie 2008 s-a pronunțat în recursul în interesul legii formulat de către Procurorul General referitor la acordarea acestor beneficii procurorilor, judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, funcționarilor publici, precum și personalului contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, în sensul că "Dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanței și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzută în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contracte colective de muncă".
Criticile aduse sentinței prin motivele de recurs au vizat în esență următoarele:
Cererea reclamanților este formulată în conformitate cu disp. art.1 din Legea nr.142/09.07.1998, care prevede că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și în cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă.
În completarea acestei dispoziții legale intervine Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, care în art.139 prevede că " angajatorul ester obligat să acorde tichete de masă potrivit Legii nr.142/1998 în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unități finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate".
Același text de lege reprezintă temeiul în baza căruia personalul sanitar și personalul din cadrul Spitalului Județean de Urgență T, beneficiază de tichete de masă.
Nu există nici un alt text de lege prin care să se stabilească că personalul de la contabilitate, de la birourile administrativ, personal, etc. au dreptul la tichete de masă, iar medicii și asistenții din dispensarele școlare să nu aibă aceste drepturi.
În temeiul art.41 alin.2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Pe de altă parte, atât timp cât ceilalți salariați din cadrul Spitalului Județean T beneficiază de tichete de masă și cadou (exemplu: medici, asistenți, infirmieri, îngrijitori, brancardieri, personal, tesa, etc.) care de fapt sunt finanțați tot de la bugetul de stat, înseamnă că acordarea către salariați a unor asemenea tichete și neacordarea tichetelor și către reclamanți, reprezintă în realitate o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială între noi și colegii noștri, încălcându-se astfel dispozițiile art.42 alin.2, art.53 din Constituție, art.5 alin.3 Codul Muncii și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - care interzis orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate și anume, Spitalul Județean
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs, va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Recurenții reclamanți fac parte din categoria personalului din dispensarele școlare, finanțat integral de la bugetul de stat și nu intră în categoria personalului care lucrează în unități finanțate integral din fonduri proprii.
Temeiul neacordării dreptului pretins de reclamanți se află în dispozițiile art.188, 189, 190 din Legea nr.95/2006, art.II din nr.OUG90/2007, art.8 din nr.OUG226/2008.
Potrivit art.(1) alin.1 din Legea Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă " Salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice, care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator,pot primio alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Din analiza acestei norme legale cu un evident caracter dispozitiv, iar nu imperativ, se constată că acordarea tichetelor de masă nu reprezintă o obligație legală pentru angajator, deci un drept câștigat pentru angajați, cidoar o facultate a anagajatorului, iar punerea în aplicare conduce la efectuarea unei plăți voluntare.
Mai mult decât atât, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori.
Legea 142/1998 constituie norma generală și situația premisă pentru dialogul social dintre angajatori și salariați care împreună au posibilitatea să stabilească prin contracte colective de muncă, clauze privind acordarea alocației individuale de hrană.
Conform prevederilor art. 2 din Normele de Aplicare a Legii 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.5/1999, aceste clauze trebuie să prevadă atât numărul salariaților din unitate care pot primi lunar, tichete de masă, valoarea nominală a tichetului de masă, în limita celei prevăzută de lege și, ținând seama de posibilitățile financiare proprii ale angajatorilor, numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie tichete de masă salariaților, cât și criterii de selecție privind stabilirea salariaților care primesc tichete de masă.
În raport de aceste reglementări se observă deci, fără echivoc, că acordarea tichetelor de masă presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții: clauzele privind acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă să fie stabilite prin contractele colective de muncă și să existe surse pentru finanțarea acestor cheltuieli.
În mod constant de la momentul intrării în vigoare a Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prin dispozițiilor legilor bugetare anuale, legiuitorul a promovat o politică de austeritate bugetară, interzicând instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, de a aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă în bugetele proprii.
Având în vedere că legea nu instituie o obligație în sarcina angajatorului privind acordarea tichetelor de masă, în cauză nu se poate vorbi despre un tratament discriminatoriu de natură a nesocoti principiul egalității în drepturi consacrat prin art. 16 din Constituție.
Nu se poate reține că prin acordarea tichetelor de masă, unora dintre categoriile de salariați din unitățile bugetare s-a ajuns la o aplicare discriminatorie a legii, încălcându-se principiul egalității cetățenilor în fața legii, deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce în speță nu se regăsește, fiind vorba despre instituții diferite, având bugete de venituri și cheltuieli diferite și aparținând altor ministere.
Curtea constituțională a statuat în mod constant că principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin.1 din Constituție, nu înseamnă o uniformitate, așa încât, dacă la situațiile egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.
Pe cale de consecință, Curtea găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat în baza art.312 cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți, și,prin avocat, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat, cu sediul în T,-,.3,.B,.10, județul T, împotriva sentinței civile nr.309/20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, cu sediul în T,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.Jud.-/13.07.2009
Tehnored.gref.RD/2ex./16.07.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
