Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 413/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 413/CM
Ședința publică din 30 Iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant SINDICATUL LIBER PRIN PREȘEDINTE., cu sediul în T,-,.11,.C, apart.3, județul T în calitate de reprezentant al reclamanților, cu domiciliul în T,-, -.2,.B,.18, județul T, cu domiciliul în T,-, cu domiciliul în T,-, județul T, cu domiciliul în T,-, județul T și, cu domiciliul în T,-, -.10,.A, apart.7, județul T, împotriva sentinței civile nr. 392/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect drepturi bănești (spor de vechime, spor de fidelitate, 8 salarii compensatorii).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru Sindicat și reclamanți dl. în calitate de președinte al Sindicatului,în baza delegației nr.9/25.06.2009 depusă la dosar, iar pentru intimata pârâtă se prezintă dl.avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.52/27.05.2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp.art.87 și următoarele cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că intimata pârâtă a depus la data de 16.06.2009 întâmpinare, ce a fost comunicată recurenților reclamanți.
După referatul grefierului de ședință;
Reprezentantul Sindicatului și al recurenților reclamanți depune la dosar răspuns la întâmpinare însoțită de un set de înscrisuri, în două exemplare, din care un exemplar îl comunică apărătorului intimatei pârâte.
Apărătorul intimatei pârâte susține că nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării și al înscrisurilor.
Față de această susținere, instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitate apărătorului intimatei pârâte să ia cunoștință de conținutul întâmpinării și al înscrisurilor depuse de către recurenții reclamanți prin reprezentant.
După reluarea cauzei, apărătorul intimatei pârâte susține că a luat cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse.
Instanța constatând dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul intimatei pârâte invocă lipsa calității procesuale a Sindicatului Liber de a formula cererea de recurs,pentru următoarele motive:
Sindicatul a formulat acțiune la instanța de fond în numele reclamanților, la acel moment și-a justificat calitatea de reprezentant al reclamanților pe disp.art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003.
Recursul promovat în cauză este formulat de Sindicat în nume propriu (în calitate de reclamant), dar și ca reprezentant al reclamanților. Deoarece la prima instanță nu a fost parte în proces, acesta nu are legitimitate procesuală de a formula recurs în locul reclamanților. recursul dedus judecății Sindicatul a încălcat principiul specializării capacității de folosință instituit pentru persoanele juridice de prev. art.34 alin.2 din Decretul nr.31/1954.
Susține că art.28 din legea nr.54 limitează dreptul sindicatelor la situațiile prevăzute în acest act normativ, astfel că orice act de dispoziție procesuală făcut cu încălcarea acestor prevederi este lovit de nulitate absolută. Deci în cauză se impune anularea recursului ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală.
Reprezentantul Sindicatului și al reclamanților, cu privire la excepția invocată, susține că lasă la aprecierea instanței.
Cu privire la recursul declarat, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii instanței de fond și obligarea pârâte la plata drepturilor salariale către reclamanți, cu cheltuieli de judecată. În susținere depune și concluzii scrise.
Având cuvântul pe fond, apărătorul intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele motive:
Corect instanța de fond a reținut că pentru perioada ianuarie 2004 - septembrie 2005 intervenit prescripția dreptului la acțiune. Critica recurenților reclamanți este aceea că prin Hotărârea Consiliului de administrație nr. 72/23.10.2007 ar fi intervenit o întrerupere a cursului prescripției, însă în realitate această hotărâre nu face vreo referire la reclamanții din cauza de față.
Referitor la acordarea sporului de vechime SC SA nu putea să fie obligată la plata unui spor de vechime care să egaleze limita maximă prevăzută în contractul colectiv de muncă la nivel național, deoarece în CCM la nivel de unitate procesul prevăzut era de 20%.
În ce privește acordarea sporului de fidelitate, instanța de fond în mod corect a respins acest capăt de cerere deoarece niciunul dintre reclamanți nu are o vechime neîntreruptă în unitate de cel puțin 10 ani pentru a beneficia de sporul de fidelitate.
Referitor la plățile compensatorii solicitate, recurenții reclamanți au fost concediați din diferite motive (pensionare, acordul părților, desființarea locului de muncă, etc.), susține că nr.OUG98/1999 nu este aplicabilă în speță, deoarece în acest act sunt cuprinse prevederi privind plăți compensatorii în beneficiul persoanelor supuse concedierii colective, nu și individuale. Art.45 pct.4 din CCM nr.282/2006 nu poate fi considerat norma de trimitere la OUG nr.98/1999, în situația concedierilor individuale.
CURTEA:
Curtea cu privire la recursul civil de față;
Sindicatul Liber a declarat recurs la 24.04.2009 împotriva sentinței civile nr. 392 din 10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, înregistrată sub nr-, Sindicatul Liber "" din cadrul SC "" SA Tac hemat în judecată pe pârâta SC ""SA T, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite conform contractelor colective de muncă pe unitate aplicabile, respectiv CCM nr.67/16.01.2004 și CCM nr.282/17.02.2006 și neacordate, către toți foștii salariați, membrii și nemembrii de sindicat, concediați în perioada ianuarie 2004 - 31.12.2007:
1. Sporul de vechime, în procentele specificate în aceste contracte, funcție de vechimea în muncă a fiecărui salariat concediat în perioada menționată, excepție sporul de 25% care urmează a fi acordat celor cu o vechime în muncă de peste 20 de ani și nu peste 25 de ani, cum nelegal este menționat în anexele și contractele respective, indexat, majorat și reactualizat la data efectuării plății.
2. Sporul de fidelitate, în procentele specificate în aceste contracte, respectiv 10% și 20% din salariul de bază al fiecărui salariat concediat, în funcție de vechimea în muncă a fiecăruia în unitate, indexat, majorat și reactualizat la data efectuării plății.
3. compensatorii, în conformitate cu prevederile contractelor colective de muncă pe unitate mai sus precizate și cu prevederile legale aferente pentru fiecare salariat, în funcție de vechimea în muncă a fiecăruia, 6, 9 sau 12 salarii compensatorii, indexate, majorate și reactualizate la data efectuării plății și cheltuieli de judecată.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.281, art.282 lit.a și lit.c, art.5 și art.39 lit.a, d și j din Codul muncii, precum și de prevederile Hotărârii nr.72/23.10.2007 a Consiliului de Administrație al SC "" SA T și procesul verbal aferent acestei hotărâri.
În motivare, s-a arătat că la disponibilizarea salariaților în perioada ianuarie 2004 - 31.12.2007, angajatorul SC "" SA T nu și-a respectat obligațiile contractuale și nu a plătit salariaților concediați drepturile salariale ce li se cuveneau conform contractelor colective de muncă încheiate între salariați și conducerea societății.
Abia în anul 2007 s-au efectuat primele plăți ale drepturilor mai sus precizate, în urma demersurilor și acțiunilor în justiție, inițiate de Sindicatul Liber "" din cadrul societății, urmare faptului că societatea a refuzat să achite aceste drepturi solicitate prin cereri scrise ale foștilor salariați.
S-a menționat că în CCM nr.67/16.01.2004, valabil pentru salariații concediați în anii 2004 și 2005, la artr.45, alin.4 se precizează: "În cazul concedierilor colective, salariații vor primi salarii compensatorii, numărul acestora fiind negociat între cele două părți."
Iar la art.21 al.6 pct.1.2.2 este data definită concedierii colective la nivelul SC "" SA T: "Prin concediere colectivă se înțelege concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, dispusă din unul sau mai multe motive dintre cele prevăzute la pct.1.2, a unui număr de cel puțin 4 salariați, adică 10% din salariații SC "" SA T, având un număr de 41 de salariați."
Pentru salariații disponibilizați în anii 2006 și 2007, în CCM pe unitate nr.282/17.02.2006, la art.45, pct.4, este prevăzut în mod expres: "În cazul concedierilor (colective și individuale), salariații vor primi salarii compensatorii, funcție de vechimea în muncă, numărul acestora fiind negociat de cele două părți, dar nu mai puțin decât este prevăzut de lege."
Precizează reclamantul că societatea s-a obligat să acorde salarii compensatorii, atât în cazul concedierilor colective cât și al celor individuale, acestea urmând a fi acordate în funcție de vechimea în muncă și negociate între cele două părți, negocierea pornind de la numărul minim prevăzut de lege.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei: tabele, adresele nr. 28 și 31/2008, hotărârea nr.71/2007 a al societății, iar pârâta a depus note scrise.
Prin încheierea pronunțată în ședința din data de 19 noiembrie 2008, instanța a disjuns cererea formulată de Sindicatul Liber "" din cadrul SC "" SA T, pentru persoanele care nu au calitatea de membrii de sindicat, de cererea pentru persoanele care au calitatea de membrii de sindicat.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei: procesul verbal de validare, înscrieri în sindicat, precizări, deciziile nr.2/2005 și nr.4/2007, copiile carnetelor de muncă.
SC "" SA Tad epus la dosarul cauzei: întâmpinare, ștate de plată, ordine de plată, CCM pentru anul 2004, decizia nr.399/2006, contractele individuale de muncă ale salariaților, adresa nr.291/2009, contractul încheiat cu BANK.
În ședința din data de 18 februarie 2009, instanța a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-, urmând să apară sub acest din urmă număr.
Prin cererea adresată aceleiași instanțe, înregistrată sub nr-, reclamanții -, -, reprezentați legal de Sindicatul Liber "" au chemat în judecată SC "" SA T, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata de drepturi salariale cuvenite și neacordate, prevăzute în contractul colectiv de muncă pe unitate aplicabil, respectiv nr.282/17,02.2006, precum și în legislația muncii în vigoare, astfel:
1. Sporul de vechime în cuantum de 25% din salariul de bază pentru perioada ianuarie 2004 - septembrie 2005 inclusiv, indexat, majorat și reactualizat la data efectuării plății.
2. Sporul de fidelitate în cuantum de 10% din salariul de bază, pentru perioada ianuarie 2004 - iunie 2006 ( -), perioada ianuarie 2004 - februarie 2006 ( ) și 20% pentru perioada ianuarie 2004 - noiembrie 2005 ( ), indexat, majorat și reactualizat la data efectuării plății.
3. Plata a 8 salarii compensatorii, conform Contractului colectiv de muncă pe unitate nr.282/17.02.2006, art.45, pct.4, indexate, majorate șți reactualizate lsa data efectuării plății și cheltuieli de judecată.
Si-au întemeiat acțiunea pe disp. art.281, art.282 lit.a și lit.c precum și pe prev. art.5 și 39 lit.a, d și j din Codul muncii.
În motivare s-a arătat că în Contractul colectiv de muncă pe unitate aplicabil sunt prevăzute unele drepturi salariale, sub formă de sporuri, în diferite procente, care nu le-au fost acordate de conducerea societății pârâte nici în timpul cât au fost salariați și nici la concedierea lor, deși avea această obligație legală.
S-a reținut că, "Consiliul de administrație a stabilit ca sporurile restante, respectiv sporurile de vechime și de fidelitate neacordate dar precizate în anexa la contractul colectiv de muncă al societății, pentru anii 2004, 2005 și 2006, să fie achitate în numerar sau în natură, pentru personalul existent în tabelul întocmit."
S-a mai arătat că, în CCM pe unitate aplicabil la momentul concedierii lor, respectiv nr.282/17.02.2006, este prevăzut la art.45 pct.4, în mod expres: "În cazul concedierilor (colective și individuale), salariații vor primi salarii compensatorii, funcție de vechimea în muncă, numărul acestora fiind negociat de cele două părți, dar nu mai puțin decât este prevăzut în lege.
În dovedire, au depus copie de pe Hotărârea CA nr.72/23.10.2007 și procesul verbal al acestei hotărâri.
În apărare, pârâta a depus la dosarul cauzei: întâmpinare, decizia nr.1602/2006, adresa nr.56/2009 și în copie: hotărârea nr.72/2007, procesul verbal încheiat în data de 23 octombrie 2007, CCM pentru 2004, 2006, deciziile nr.304, nr.602 și nr.15/2006, state de plată, fluturași de salariu și ordine de plată, tabel cu diferența drepturilor salariale pentru septembrie 2005, contractul nr.4670/2002 și concluzii scrise.
Reclamanții au mai depus la dosarul cauzei:răspuns la întâmpinare și în copie: extras din Legea sindicatelor, procesul verbal de validare a înscrierilor în sindicat, contractele de muncă, tabel nominal cu salariații și sporurile restante aferente, carnetele de muncă, tabel nominal și concluzii scrise.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere dispoz.art.283 alin.1, lit.c din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 392 din 10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune.
A fost respinsă ca fiind prescrisă cererea privind plata sporului de vechime pentru perioada ianuarie 2004 - 23 septembrie 2005 în ceea ce îi privește pe reclamanții -, și -, precum și cererea privind plata aceluiași spor pentru perioada ianuarie 2004 - 28 septembrie 2005 în ceea ce îi privește pe reclamanții și.
A fost respinsă cererea privind plata sporului de vechime pentru restul perioadei solicitate, ca nefondată.
A fost obligată pârâta SC "" SA, să plătească reclamantului drepturi bănești reprezentând sporul de fidelitate de 10% pentru perioada 24 septembrie 2005 - 5 februarie 2006.
S-a respins ca fiind prescrisă cererea privind plata sporului de fidelitate pentru perioada ianuarie 2004 - 23 septembrie 2005 în ceea ce îi privește pe reclamanții -, și -, precum și cererea privind plata aceluiași spor pentru perioada ianuarie 2004 - 28 septembrie 2005 în ceea ce îi privește pe reclamanții și.
Au fost respinse cererile privind plata sporului de fidelitate pentru restul perioadei solicitate, de acordare a salariilor compensatorii și de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondate.
Față de excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Având în vedere că reclamanții -, și -- solicită plata sporului de vechime și pentru perioada ianuarie 2004-23 septembrie 2005, iar reclamanții și solicită plata aceluiași spor și pentru perioada ianuarie 2004 - 28 septembrie 2005, având în vedere că cererile de chemare în judecată le-au formulat în septembrie 2008, văzând și disp. art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins ca fiind prescrisă cererea privind plata sporului de vechime pentru perioada ianuarie 2004 - 23 septembrie 2005 în ceea ce îi privește pe reclamanții -, și -, precum și cererea privind plata aceluiași spor pentru perioada ianuarie 2004 - 28 septembrie 2005, în ceea ce îi privește pe reclamanții și.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata sporului de fidelitate pentru perioada ianuarie 2004 - 23 septembrie 2005 în ceea ce îi privește pe reclamanții -, și -, precum și capătul, de cerere privind plata aceluiași spor pentru perioada ianuarie 2004 - 28 septembrie 2005, în ceea ce îi privește pe reclamanții și, instanța l-a respins ca fiind prescris.
Examinând cererea în raport de probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat în fapt următoarele:
Potrivit contractelor individuale de muncă depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamanții au avut raporturi de muncă cu pârâta.
În anexa nr.1 la Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății se prevede că salariații pârâtei beneficiază de spor de vechime.
Din ordinele de plată, borderouri și fluturașii de salariu, depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamanții și-au încasat dreptul salarial reprezentând sporul de vechime.
Față de aceste considerente, a respins cererea privind plata sporului de vechime pentru restul perioadei solicitate, ca nefondată.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata sporului de fidelitate, au fost avute în vedere următoarele:
Potrivit anexei nr.1, pct.2 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății, sporul de fidelitate acordat pentru vechimea neîntreruptă în unitate se acordă în procent de 10% pentru o vechime între 10 - 20 ani și în procent de 20% pentru o vechime ce depășește 20 de ani.
În ceea ce-l privește pe, s-a constatat că acesta s-a angajat la pârâtă în data de 1.11.1995 și și-a încetat activitatea la data de 6.02.2006. Ori, acestuia i se cuvin drepturile bănești reprezentând sporul de fidelitate de 10% pentru perioada 24 septembrie 2005 - 5 februarie 2006.
În ceea ce-i privește pe ceilalți reclamanți, s-a reținut că - a fost salariatul pârâtei în perioada 2.12.1996 - 9.06.2006, - - a lucrat la pârâtă în perioada 26.02.1999 - 1.01.2006, a fost salariatul pârâtei în perioada 7.04.1998 - 8.02.2006, iar a fost salariata pârâtei în perioada 26.02.1999 - 1.12.2005.
Având în vedere că reclamanții nu au o vechime neîntreruptă în unitate de cel puțin 10 ani pentru a beneficia de spor de fidelitate, s-a respins cererea formulată de către aceștia, cu privire la plata sporului de fidelitate, ca nefondată.
Față de capătul de cerere privind plata salariilor compensatorii, prima instanță a reținut că potrivit prevederilor Contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul societății, în cazul concedierii, salariații vor primi salarii compensatorii, funcție de vechimea în muncă, numărul acestora fiind negociat de cele două părți.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au precizat că nu au avut loc negocieri cu privire la stabilirea numărului de salarii compensatorii și consideră ca o limită normală, acordarea unui număr de 6, 9, 12 salarii compensatorii.
Întrucât în cadrul societății pârâte nu au avut loc negocieri cu privire la stabilirea numărului de salarii compensatorii ce li s-ar cuveni salariaților la momentul negocierii, s-a respins cererea de acordare a salariilor compensatorii, ca nefondată.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Sporul de vechime, în cuantum de 25% din salariul de bază, așa cum este prevăzut în la nivel național pentru anii 2005 -2006, art. 40 al. (3), lit.d) și nu de 20% cum eronat este prevăzut în pe unitate, având în vedere că toți foștii salariați au peste 20 de ani vechime în muncă, pentru perioada ianuarie 2004 - septembrie 2005, inclusiv, reactualizat, indexat și majorat la data plății, excepție care beneficiază de un spor de 20% din salariu, acesta neavând 20 de ani vechime în muncă la data de 1.01.2004.
Sporul de fidelitate, în procentele care le revin reclamanților în funcție de vechimea fiecăruia în unitate, respectiv 10% pentru, 20% pentru - și 20% pentru, pentru perioada ianuarie 2004 - până la data la care a fost concediat fiecare reclamant, indexat, reactualizat și majorat la data efectuării plății.
Plata a 8 salarii compensatorii către toți reclamanții, indexate, majorate și reactualizate la data efectuării plății, mai puțin pentru care a fost concediat disciplinar, conform art. 61 lit.a) din Codul muncii.
Instanța de fond își motivează respingerea acțiunii reclamanților ca fiind prescrisă, conform textului art. 283 al.1 lit.c) din Codul muncii, conform căruia "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația când obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat"
Instanța de fond însă s-a aflat într-o eroare totală, având în vedere faptul esențial că reclamanții au invocat în cerere Hotărârea consiliului de Administrație al T nr. 72/23.10.2007, care chiar la art. 1 prevede că " Consiliul de Administrație stabilește că sporurile restante, respectiv sporurile de vechime și de fidelitate, neacordate dar precizate în anexa la contractul colectiv de muncă al societății, pentru anii 2004, 2005, 2006 să fie achitate în numerar sau în natură personalului existent în tabelul prezentat".
Însă, în procesul verbal al aceleiași ședințe, care este parte integrantă a hotărârii mai sus menționate, la pct. "Diverse" "se analizează tabelul prezentat cu personalul care nu și-a primit sporurile restante, respectiv sporul de vechime și fidelitate, conform prevederilor contractului colectiv de muncă pentru anii 2004, 2005,2006 și 2007. Tabelul cuprinde un număr de 17 salariați existenți la luna august 2007. Dl. președinte de solicită o listă cu toți salariații din ianuarie 2004, cu suma aferentă, respectiv sporul de vechime și sporul de fidelitate, salariați care nu au fost precizați pe lista respectivă. Această listă va fi prezentată până la data de 20 noiembrie 2007."
Această prevedere din Hotărârea nr. 72/23.10.2007, coroborată cu art. 166 al.(2) din Codul muncii, prin care "termenul de prescriplie prevăzut la al. (1) este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului", înlătură total termenul de prescripție prevăzut la art. 283 al.(1), lit.c), pe care și-a întemeiat instanța de fond respingerea acțiunii.
Mai mult, au arătat că salariaților activi ai societății li s-au plătit deja aceste drepturi, încă din lunile august, septembrie 2008, fără ca măcar să depună o simplă cerere în acest sens la secretariatul societății, fapt care încalcă în mod evident prevederile Codului muncii, respectiv art. 5 în totalitatea lui și art. 39 lit. a),d) și j), privind egalitatea de șanse și tratament între salariați și discriminarea directă sau indirectă la care sunt supuși unii dintre angajați.
În ceea ce privește salariile compensatorii solicitate, consideră că reclamanții sunt îndreptățiți să le primească, având în vedere prevederile celor două contracte colective de muncă aplicabile la nivelul unității, în care sunt stipulate condițiile și modalitatea în care urmează să fie acordate aceste compensații bănești, în vederea realizării unei protecții sociale a salariaților concediați.
Recursul nu este fondat.
Curtea analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs, îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
1)Referitor la prescripția dreptului la acțiune pentru sumele pretinse cu titlu de spor de vechime și spor de fidelitate pentru perioada ianuarie 2004 - 23 septembrie 2005Tribunalul Tulceaa reținut în mod corect că Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 72/23.10.2007 nu întrerupe cursul prescripției întrucât în cuprinsul acesteia, respectiv în tabelul anexă (fila 170 dosar Tribunalul Tulcea ) nu se face nicio referire la reclamanții:, -, -, și.
Drept urmare nu ne aflăm în situația reglementată de art. 166 (2) din Codul muncii care prevede că termenul de prescripție prevăzut la al.1 "( de 3 ani ) este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
Prin urmare această critică este neîntemeiată, instanța de fond admițând în mod legal și temeinic excepția prescripției dreptului la acțiune în ce privește sumele cu titlu de sport de vechime și fidelitate solicitate pentru perioada ianuarie 2004 - septembrie 2005.
2)Referitor la nelegalitatea hotărârii sub aspectul respingerii cererii de obligare la plata sporului de vechime de 25%:
Reclamanții își fundamentează această pretenție pe dispozițiile la nivel național pentru anii 2005 -2006 cu motivarea că acesta prevede drepturi superioare față de la nivel de unitate.
Tribunalul a respins această pretenție cu motivarea că din înscrisurile prezentate rezultă că reclamanții au primit sumele cu titlu de spor de vechime.
În completarea acestei motivări care are în vedere aspecte de fapt, aducem în discuție și incidența unor norme de drept care converg la menținerea soluției atacate cu recurs.
Astfel, într-adevăr în conformitate cu disp.art. 238 (1) din Codul muncii contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Cu toate acestea art. 282 (1) lit.d) din Codul muncii prevede: "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate pe toată durata existenței contractului în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia".
Recurenții reclamanți nu au investit Tribunalul Tulcea cu vreun petit al acțiunii prin care să se solicite existența vreunui motiv de nulitate al la nivel de unitate ci au solicitat aplicarea directă a la nivel național cu ignorarea pe unitate, ceea ce nu este posibil întrucât în conformitate cu disp.art. 236 (4) din Codul muncii "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților".
Câtă vreme nu s-a constatat de către o instanță judiciară, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, că pe unitate este nelegal, există prezumția că acesta este legal urmând a se aplica în baza dispozițiilor art. 236 (4) Codul muncii.
3)O altă ctitică vizează modalitatea și cuantumul de acordare a sportului de fidelitate.
Tribunalul Tulceaa reținut că niciunui dintre reclamanți nu i se cuvine întrucât niciunul dintre aceștia nu are o vechime de 10 ani neîntreruptă în unitate.
Recurenții nu au dovedit o altă situație de fapt decât cea reținută de Tribunalul Tulcea, astfel că hotărârea nu este criticabilă din această perspectivă, simplele susțineri și afirmații nefiind suficiente pentru a modifica sentința.
Recurenții își exprimă nemulțumirea că angajatorul a acordat diferențele salariale reprezentând sporurile arătate numai salariaților în activitate creând astfel premisele unei situații discriminatorii.
Nu ne aflăm în situația reglementată de art. 5 din Codul muncii întrucât la acordarea și recunoașterea existenței unor debite către salariați, a unor sporuri, angajatorul nu a folosit drept criteriu "salariați în activitate" sau " foști salariați" aspect ce poate fi cu ușurință verificat atât pe "Tabelul nominal cu salariații societății și sporurile restante aferente" cât și din Hotărârea nr. 72/23.10.2007 în care la art. 1 Consiliul de Administrație stabilește că sporurile restante, respectiv vechime și fidelitate, neacordare dar precizate în anexa la. pe unitate pentru anii 2004, 2005, 2006, să fie achitate în numerar sau în natură, pentru personalul existent în tabel, nici de această dată nefăcându-se referire la situația de "salariat" sau "fost salariat".
4)O ultimă critică vizează plățile compensatorii.
Așa cum rezultă din Decizia nr. 15/15.09.2006 emisă de contractul individual de muncă al reclamantei - a încetat la 01.01.2006 în temeiul art. 56 lit.d) Codul muncii ( prin pensionare), contractul lui a încetat în data de 06.02.2006 prin acordul părților conform Deciziei 304/09.02.2006, iar cel al reclamantului a încetat la 08.02.2006 în temeiul art. 61 lit.a) Codul muncii conform Deciziei 399/2006.
În referire la acești trei reclamanți, având în vedere temeiurile de încetare a contractelor individuale de muncă, este lesne de observat că cei trei reclamanți nu se circumscriu noțiunii de persoană concediată în sensul art. 45 al.4 din 282/2006.
În ceea ce privește pe reclamantul - nici acesta nu se află în situația de a fi concediat colectiv, fiind vorba de o concediere individuală din motive care nu țin de persoana salariatului fiind incidente disp.art. 45 (4) din contractul colectiv de muncă, având dreptul la negociere, eveniment care însă nu a fost inițiat de niciuna din părți.
În ceea ce privește pe, acestea îi sunt aplicabile dispozițiile 67/2004 deoarece la data intrării în vigoare a 282/2006 între reclamantă și raporturile juridice de muncă încetaseră.
Pe cale de consecință, Curtea găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul în conformitate cu disp.art. 312 Cod pr. civilă însușindu-și totodată considerentele reținute de Tribunal în motivarea sentinței civile care face obiectul analizei în prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de recurentul reclamant SINDICATUL LIBER PRIN PREȘEDINTE., cu sediul în T,-,.11,.C, apart.3, județul T în calitate de reprezentant al reclamanților, cu domiciliul în T,-, -.2,.B,.18, județul T, cu domiciliul în T,-, cu domiciliul în T,-, județul T, cu domiciliul în T,-, județul T și, cu domiciliul în T,-, -.10,.A, apart.7, județul T, împotriva sentinței civile nr. 392/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în T,-, județul T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
Pt. jud. - - - -
aflată în semnează
conf.art. 261 al.2 - -
Președinte instanță,
Grefier,
- -
Jud.fond;
Red.dec.jud. -
16.07.2009
Dact. gref.
2 ex./ 20.07.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
