Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 6464/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6464
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
***********
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC Energetic SA, împotriva sentinței civile nr.2217 din 09.04.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă depunând delegația de reprezentare, consilier juridic, lipsind intimatul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Consilier juridic depune un set de înscrisuri.
Nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă SC Energetic Sa, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în sensul modificării sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 2217 din 09.04.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de petentul, în contradictoriu cu intimatul Energetic
S-a dispus obligarea intimatei la plata către petent a primei de vacanță în cuantum de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă pentru anii 2006, 2007 și 2008, sume actualizate cu indicele de inflație, la data plății.
A obligat intimata la plata sumei de 50 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
S-a constatat că au fost încălcate dispozițiile art.238 din Codul muncii care prevăd că, toate contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, aceeași reglementare fiind prevăzută și în alin.2 al aceluiași articol pentru contractele individuale de muncă.
De altfel, s- constatat că nici contractele colective de muncă la nivel de unitate și nici contractele individuale de muncă încheiat cu fiecare salariat în parte nu conțin cele două drepturi prevăzute de art.186 alin.1 și art.123 din CCM la nivel de ramură pe anii 2006,2007,2008, încălcându-se astfel dispozițiile art.8 din Legea nr.130/1996 și, în consecință, instanța constată, conform dispozițiilor art.24 că aceste clauze nu au fost cuprinse în CCM negociate, fiind lovite de nulitate absolută în sensul că acestea nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior și urmează ca până la renegocierea drepturilor, clauzele să fie înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în CCM încheiat la un nivel superior.
In al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă convenția în forma scrisă între angajator și salariați, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art.236 din Codul muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile titlului IV din Codul muncii privind salarizarea, respectiv art.154, care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri; astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, de funcția ocupată și de calificarea acestuia, în funcție de studiile urmate.
În art. 159 din Codul muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În al patrulea rând, intimata, pentru anii 2005, 2006, încheiat câte un act adițional în care s-a stabilit salariul de bază brut, la care se adaugă sporurile cu caracter permanent, în cazul de față spor de vechime și fidelitate, precum și sporuri cu caracter nepermanent, precum și alte drepturi de personal, alocația de cărbune, tichete de masă, transport gratuit, tichete cadou în baza Legii nr.193/2006 și prima de vacanță în cursul anului 2006, conform art.142 alin.4 din CCM la nivel de unitate, în care s-a stabilit o sumă fixă de 800 lei, sumă inferioară celei stabilite prin art.123 din CCM la nivel de ramură, respectiv 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă și care este lovită de nulitatea absolută, în raport de dispozițiile art.24 din Legea nr.130/1996.
Având în vedere toate aceste considerente Tribunalul a admis cererea formulata de reclamant, în sensul că a obligat intimata la plata primei de vacanță în cuantum de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă pe anii 2006, 2007, 2008, suma actualizată cu indicele de inflație, la data plății.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Energetic criticând-o pentru nelegalitate.
1. Prin motivele de recurs aceasta susține că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru anul 2005.
2. În ceea ce privește prima de vacanță pentru anii 2006, 2007 și 2008, s-au învederat următoarele:
Conform art. 124 din CCM la nivel de ramură din anul 2000, prelungit până în anul 2006, indemnizația de concediu și prima de vacanță se plătesc, de regulă, la cererea salariatuluiînainte de plecare în concediu, rezultând cu evidență că prima de vacanță nu poate fi solicitată oricând.
S-a mai arătat că, potrivit art. 137 CCM la nivel de ramură, prima de vacanță a fost introdusă în salariul de bază iar, urmare negocierii purtate între patronat și sindicate la nivel de unitate, s-a încheiat un contract colectiv de muncă care, având putere de lege, s-a și pus în executare, respectându-se întocmai obligațiile asumate.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată Curtea retine următoarele:
1. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea constată că reclamanții nu au solcitat prima de vacanță pentru anul 2005 iar hotărârea recurată nu cuprinde o asemenea obligație.
2. Cu privire la prima de vacanță pentru anii 2006. 2007 și 2008, referitor la care s-a pronunțat instanța de fond, se rețin următoarele:
Din modul de redactare art. 124 alin. 1 din CCM la nivel de ramură, se desprinde ideea că obligația de plată a primei de vacanțăînaintede plecarea în concediu nu este una imperativă.
Cu alte cuvinte, plata primei de vacanță se poate realiza și ulterior efectuării concediului de odihnă, iar data plecării în concediu nu reprezintă momentul nașterii dreptului de creanță al salariatului.
Apărarea unitații recurente consta in faptul ca prevederile din contractul colectiv de munca la nivel de ramura nu au fost preluate in contractul colectiv de munca la nivel de unitate si ca atare in situația neprevederii contractuale a primei respective, unitatea nu poate fi obligata la plata dreptului respectiv.
Argumentele sunt neîntemeiate deoarece, in raport de prevederile cuprinse in rt. 11(1) din 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, drepturile stabilite prin contractele colective încheiate la nivel de ramura produc efecte directe cu privire la salariații unitatilor ce desfasoara activitate in ramura respectiva.
In raport si de obligativitatea executării drepturilor si obligațiilor cuprinse in contractele colective, Curtea constata ca in mod neîntemeiat unitatea recurenta nu a acordat primele de vacanta salariaților reclamanți, motivele de recurs fiind neîntemeiate si sub acest aspect.
Nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia prima de vacanță ar fi fost inclusă în salariul de bază, dat fiind că, din modul de redactare al art. 137 din CCM la nivel de ramură nu rezultă decât că existăposibilitateaincluderii unor sporuri sau adaosuri în salariul de bază iar, din actele dosarului nu rezultă că această operațiune s-a și realizat.
Prin urmare, față de considerentele expuse anterior și în temeiul art. 312 cod. pr. civ. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauza de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC Energetic SA, împotriva sentinței civile nr.2217 din 09.04.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant având ca obiect, drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
.2ex/09.12.2009
,
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Mariana Pascu
